Pretenţii. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 14237/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 582/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. R. - Judecător
N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursului civil introdus de către pârâta U. ASIGURARI SA, împotriva sentinței civile nr 814/.2013, pronunțată de Judecătoria D. (judecător fond - M. A. H. )
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care., s-a constat că prin serviciul registratură a fost depusă la dosarul cauzei:
- la data de 16.05.2013 recurent a depus precizare la care a anexat dovada achitării taxei de timbru în sumă de 42 lei, și timbru judiciar aferent.
- la data de 10.06.2013 intimatul A. C. a depus întâmpinare în 2 exemplare, la care a anexat un set de înscrisuri.
Conform art.103 al.1 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare,ca urmare a verificării dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, s-a constatat că nu există pe rolul instanței alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Instanța având în vedere că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare .
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 814/2013 Judecătoria D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâtii S.C. U. Asigurari S.A. sucursala D. și I. I. și a obligat pârâta S.C. U. Asigurari S.A. sucursala D., să plătească in favoarea reclamantului suma de 888,8 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum si penalitati de intarziere de 0,1% pe zi de intarziere incepand cu data de 02.09.2011 pana la data de 05.12.2011 si penalitati de intarziere de 0,2% pe zi de intarziere incepand cu data de 06.12.2011 si pana la data platii efective, cererea fiind respinsă în rest. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească in favoarea reclamantului suma de 883,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
„Potrivit formularului Constand Amiabil intocmit in data de 30.05.2011 orele 10,31 in localitatea B., in urma impactului dintre autoturismul marca Toyota, avand nr de inmatriculare_ – aflat in miscare si apartinand in proprietate a paratului I. I. si autoturismul marca Skoda, avand nr de inmatriculare_ - aflat in stationare si apartinand in proprietate a reclamantului, cel din urma a suferit urmatoarele avarii: masca fata lovita, spoiler cazut suport numar spart, capota indoita. Impactul intre cele doua autoturisme s-a produs urmare a manevrei de iesire cu spatele din parcarea in care se aflau, manevra efectuata de catre paratul I. I. in calitate de conducator auto al autovehiculului avand nr de inmatriculare_ .
Prin prezenta acțiune reclamantul tinde la recuperarea sumei de 888,80 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravalorea reparațiilor autoturismului său, in solidar de la persoana vinovata de producerea accidentului- paratul I. I. si de la societatea de asigurare la care aceasta avea incheiata polita RCA - parata S.C. UNIQUA A. S.A.
În conformitate cu dispozițiile art.49 din legea nr.136/1995 privind privind asigurările și reasigurarile în România ,, Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.(…),,
De asemenea, potrivit art.50 alin.1 din legea nr.136/1995 ,, Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. “
Conform prevederilor art.998 cod civil oricine produce altuia o pagubă trebuie să o repare, fiind supus a răspunde delictual pentru producerea prejudiciilor izvorând din fapta sa proprie.
Elementele necesare răspunderii civile delictuale acestea sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește prejudiciul este de necontestat faptul că autoturismul proprietatea reclamantului a suferit o . avarii, urmare reparatiilor efectuate la autoturism costul acestora s-a ridicat la suma de 888,8 lei, dupa cum rezulta din facturile fiscale nr._/29.07.2011 si nr.26/01.08.2011, confirmate si prin concluziile Raportului de expertiza auto.
Asupra existenței faptei ilicite și a vinovăției paratului I. I. precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a acestuia și prejudiciul produs reclamantului și aceste elemente sunt evidente, fiind dovedite in cauza, concluziile Raportului de expertiza auto, fiind neechivoce. Astfel, potrivit declaratiei martorului G. N., paratul si-a recunoscut vina motivand ca nu a observat masina Skoda pe care o lovise, precum si ca anterior impactului, masina reclamantului fusese intacta si nu a avut nicio problema legata de vreo avarie. Din declaratia martorului G. F. D., se retine ca paratul I. I. venind prin fata masinii sale nu a observat, la pornire ca avea in spate o masina si nici nu s-a asigurat, dupa momentul impactului, acesta recunoscandu-si vina.
Concluzia de mai sus este confirmata si prin prisma dispozițiile art.26 alin.1 lit.b si alin.2 pct.2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.5/2010, instanța apreciind condițiile în care s-a produs impactul intre autovehicule, raportat la faptul că in ceea ce priveste culpa in producerea evenimentului, din coroborarea probelor administrate in cauza, rezulta ca aceasta apartine in integralitate paratului I. I..
Instanța mai reține și faptul că pentru autovehiculul marca Toyota avand nr de inmatriculare_, la data săvârșirii faptei ilicite de catre paratul I. I. exista polița de asigurare ./12/S5/KX nr._ din 06.12.2010, cu valabilitate pentru perioada 10.12.2010 – 09.12.2011, valabil încheiata cu parata S.C. UNIQUA A. S.A.
In ceea ce îi privește solicitarea de obligare solidara a celor doi parati, instanta va retine imprejurarea ca deși apare a fi întemeiata solicitarea, având în vedere că pentru autovehiculul marca Toyota avand nr de inmatriculare_ a existat asigurat riscul producerii unor astfel de fapte, precum și faptul că parata S.C. UNIQUA A. S.A prin Concluziile Scrise a aratat ca nu se opune admiterii actiunii in ceea ce priveste petentiile in suma de 888,80 lei reprezentand plata contravalorii prejudiciului produs reclamantului, apare ca fiind injustă și ar lasă fără efecte juridice polița de asigurare obligatorie.
Astfel ca, in ceea ce privește cererea reclamantului, cu privire la petentiile in suma de 888,80 lei reprezentand plata contravalorii prejudiciului produs instanța constată că solicitarea acestuia este întemeiata în parte, sens în care urmeaza a obliga parata S.C. UNIQUA A. S.A. la plata acestora, si va respinge ca neintemeiata solicitarea de obligare la plata in solidar si a paratului I. I..
In ceea ce priveste solicitarea de obligare la plata unor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi de intarziere incepand cu data de 02.09.2011 pana la data de 05.12.2011 si penalitati de intarziere de 0,2% pe zi de intarziere incepand cu data de 06.12.2011 si pana la data platii efective, instanta apreciaza ca fiind temeinica o atare solicitare in lumina prevederilor art.64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 5/2010 si respectiv art.64 alin.4 din Ordinul CSA nr.14/2011, urmeaza a fi admisa in parte aceasta solicitare si obligata parata S.C. UNIQUA A. S.A., respingand insa ca neintemeiata solicitarea de obligare in solidar in ceea ce il priveste pe paratul I. I.. In considerarea textelor legale mai sus evocate, urmeaza a fi respinsa ca nefondata afirmatia paratei S.C. UNIQUA A. S.A. potrivit careia, penalitatile de intarziere pot fi acordate doar de la data ramanerii definitive a sentintei.
În ceea ce privește pe pârâta S.C. UNIQUA A. S.A., având în vedere că aceasta initial s-a opus in intregime cererii reclamantului, în temeiul art.274 raportat la art.275 Cod procedura civila, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată in favoarea reclamantului in suma de 883,5 lei, reprezentand onorar avocat in suma de 800 lei, taxa de timbru in suma de 82 lei si timbrul judiciar in suma de 1,5 lei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de penalități de întârziere, iar în subsidiar în sensul admiterii cererii de acordare a penalităților de întârziere în parte în limita a 0,1% pe zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii – 21.12.2011.
În motivarea recursului, în esență, pârâta a arătat că penalitătile reprezintă o sancțiune aplicată asigurătorului în situația în care diminuează sau refuză nejustificat plata unor despăgubiri, iar potrivit art. 36 din Norma Anexă la Ordinul CSA nr. 5/2010 despăgubirea se plătește în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească atunci când nu se poate stabili persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.
Se învederează că refuzul de despăgubire a fost generat chiar de către conducătorii auto prin declarațiile date, buna credință a pârâtei rezultând din raportul de expertiză care a clarificat împrejurările producerii accidentului.
Recurenta mai arată că penalitățile pot fi acordate cel mult de la data introducierii acțiunii și sunt în cuantum de 0,1%, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, litigiul fiind generat de către reclamant, se poate face aplicarea art. 276 C.pr.civ..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 și art. 276 C.pr.civ., art. 998-999 C.civ., art. 1169 C.civ., art. 36, art.37 și art. 45 din Norma anexă la Ordinul CSA nr. 5/2010.
Recursul a fost legal timbrat(f.14).
Intimatul A. C. a formulat întâmpinare(f.16-19) prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În motivare, se arată, în esență, că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că pârâta datorează penalități de întârziere, acestea fiind stabilite în mod expres de lege, reprezentând sancțiunea pe care trebuie să o suporte asigurătorul pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, fiind dispoziții legale speciale, care se aplică cu prioritate, iar susținerile recurentei nu corespund cu realitatea.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 al.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod corect probele în stabilirea stării de fapt, însă a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Astfel, potrivit art. 36 alin.1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 “Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.”
În speță, despăgubirile au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, asigurătorul refuzând acordarea despăgubirilor deoarece nu a putut trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse(f.5 dosar de fond), persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului fiind stabilită cu certitudine în urma declarațiilor martorilor și a expertizei tehnice auto, probe administrate cu ocazia cercetării judecătorești.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.36 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010, coroborate cu art. 37 din același act normativ, care dispune că în situația în care asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut de art. 36 alin.1, respectiv în termen de 10 zile de la data stabilirii prin hotărâre judecătrorească definitivă a sumei de despăgubire pe care este obligat să o plătească, se aplică o penalizare de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, se constată că nu se pot aplica aceste penalități, despăgubirea fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească, în condițiile în care despășgubirile au fost plătite reclamantului A. C. la data de 08.03.2013(f.20, dosar recurs).
În consecință, se va admite ca fondat recursul formulat de către pârâta . București, împotriva sentinței civile nr. 814/2013 a Judecătoriei D., pe care o va modifica parțial în sensul ca înlătură obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, sentința urmând a fi mențiunută în rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de pârâta U. A. SA București, împotriva sentinței civile nr 814/.2013, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o modifică parțial în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.06.2013.
Președinte Judecător Judecător
R. C. R. N. C. A. C. M. A.
Grefier V. E. A.
RCR /VEA -2 ex
02.09.2013
Judecător fond - M. A. H.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul... → |
|---|
