Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 260/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 335/97/2011
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 260/2013 DOSAR NR ._
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
PREȘEDINTE:I. M.- judecător
I. A. M.- grefier
P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de Procuror D. Ioanela .
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile formulată de către reclamantul A. I. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții.
S-a constatat că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, de către reclamant, concluzii scrise.
S-a constat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă precizată, înregistrată la acest tribunal, la nr._, reclamantul A. I., a chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice -, solicitând să se constate caracterul politic al măsurii administrative constând în stabilirea de loc de muncă obligatoriu și obligarea pârâtului la despăgubiri morale în sumă de 5.000 euro, precum și la plata echivalentului valoric al hainelor și genții ce i-au fost confiscate în perioada 1981-1982.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 1981-1982 a efectuat stagiul militar în mai multe unități militare, fiind obligat să presteze munci agricole în B., C. și, ulterior, la Râul M. Retezat, unde a fost supus la munci în subteran, pentru realizarea barajului.
Că, datorită muncii prestate în perioada respectivă, i s-a agravat boala psihică de care suferea, ceea ce a condus la internarea lui în Spitalul de Psihiatrie Zam.
A arătat că în perioada respectivă, i-au fost confiscate haine și genți.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, susținând că suma respectivă poate compensa prejudiciul moral creat prin obligarea sa la munci, în condițiile în care s-a îmbolnăvit de meningită și a dobândit grad de handicap. (f. 1, 21, 38)
Pârâtul S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice -, a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de despăgubiri formulate de reclamant, raportat la Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că situația relevată de reclamant, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009, măsura administrativă invocată de acesta, neavând o motivare sau justificare politică. (f. 90-91)
Din examinarea actelor dosarului, precum și a probelor administrate în cauză, instanța retine următoarele:
Reclamantul A. I. – născut la data de 02.12.1961 – a satisfăcut stagiul militar în perioada 24.06.1981 – 27.12.1982, la UM_ R., la UM_ Z. și, respectiv, la UM_ Râmnicu V., de unde a fost trecut în rezervă, fără vreo mențiune oficială asupra faptului că, în perioada respectivă, acesta a desfășurat activități „ în locuri de muncă obligatorii”. (f. 114)
Reclamantul nu figurează în evidențele CNSAS; iar martorii audiați nu confirmă că acesta a desfășurat activități politice sau a avut atitudini de frondă față de regimul comunist și a căror însemnătate să fi determinat măsura administrativă de sancționare sau de reeducare a sa, prin obligarea la munci grele care i-au afectat sănătatea. (f. 32; 80; 81; 82)
Prin art. 5 alin. 1 lit. a, a Legii nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, iar în caz de deces, dreptul soțului supraviețuitor sau al descendenților până la gradul II, inclusiv, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral ce le-a fost creat și despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate prin condamnare sau prin efectul măsurii administrative, înțelegându-se prin aceasta doar bunuri imobile, dacă nu au fost restituite în natură sau prin echivalent în baza legilor reparatorii adoptate după evenimentele din decembrie 1989.
Or, în cauză, chiar dacă reclamantul a dovedit că în perioada 1981-1982, în efectuarea stagiului militar,a executat munci în unitățile militare în care a fost repartizat, de natură a-i afecta sănătatea nu a dovedit că acest regim de muncă impus are vreo legătură cu fapte de împotrivire față de regimul comunist, astfel încât să justifice incidența Legii nr. 221/2009, care prin excelență se adresează acestei categorii de persoane: persecutații politici ai regimului comunist.
De altfel, prin Decizia nr. 1358/2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu reglementează situația creată, în sensul de a pune de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, astfel că norma juridică respectivă este lipsită de orice eficacitate.
În fine, se constată că prin Decizia nr. 6/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a limitat despăgubirile materiale în echivalent, doar pentru bunurilor imobile ce nu s-au restituit în baza legilor reparatorii: nr. 10/2001, nr. 247/2005.
Pe cale de consecință, raportat la cele ce preced și în considerarea practicii în materie a Curții de Apel A. I. și având în vedere că, în România, judecătorii se supun doar legii, - posibilitatea soluționării unor cauze, pe baza principiului ex aequo . doar privilegiul unor instanțe internaționale, în cazuri excepționale și cu îndeplinirea unor condiții -, instanța va aduce o soluție de respingere a acțiunii.
În considerarea dispozițiilor OUG nr. 51/2008, plata avocatului din oficiu, stabilit la suma de 300 lei, urmează a se achita prin compartimentul economic al acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul A. I., domiciliat în P., ., . - împotriva pârâtului S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, . - reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, pentru pretenții.
Dispune plata onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei, prin compartimentul economic al Tribunalului Hunedoara.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
I. M. I. A.-M.
IM/IAM/5 ex.
06.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 307/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 441/2013. Tribunalul... → |
|---|
