Contestaţie la executare. Decizia nr. 765/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 3874/221/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 765/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
V. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursul civil declarat de către intimata în contestație la executare C. de A. Reciproc a Pensionarilor Hațeg, împotriva sentinței civile nr. 9526/2012 pronunțată de Judecătoria D. (judecător fond – A. E. B. ) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta intimată în contestație la executare, dl M. V E., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul recurentei intimate în contestație la executare a depus la dosarul cauzei de la Primăria orașului Hateg un înscris prin care se arată că recurenta prin reprezentantul său a achitat suma de 97 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru recurs în data de 26.11.2012 cu numărul_, iar suma nu a fost solicitată a fi înapoiată. Totodată a arătat că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei intimate în contestație la executare a solicitat admiterea recursului, modificarea în principal a sentinței în sensul respingerii contestației la executare, iar în subsidiar casarea cu trimitere, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, avocat atât la fond cât și în recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
2
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1Circumstanțele cauzei.
Prin sentința civilă nr 9526/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. V., în contradictoriu cu intimata C. DE A. RECIPROC A PENSIONARILOR HAȚEG,.
A dispus menținerea în parte a popririi înființate asupra sumelor datorate debitorului G. V. de terțul poprit C. de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor în dosarul execuțional nr. 09/2012 al B. O. O., respectiv în limita sumei de 684 lei reprezentând cheltuieli de executare, necesare pentru executarea silită a debitorului principal A. G. M. și dispune desființarea în rest a măsurii.
A menținut în rest actele de executare efectuate în dosarul execuțional.
A respins cererea de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că:
În baza contractului de împrumut nr. 79/07.06.2011 încheiat cu numita A. G. M., în calitate de împrumutat, C. de A. Reciproc a Pensionarilor Hațeg, în calitate de împrumutător, a împrumutat acesteia suma de 5000 lei ce urma a fi restituită în 10 rate lunare, începând cu luna iulie 2011.
Contractul de împrumut a fost însoțit de garanții personale în condițiile art. 1652 C.civ., trei persoane, printre care și contestatorul G. V., asumându-și în calitatea lor de fidejusori, obligația de a achita întreaga sumă rămasă de plată în cazul în care debitorul principal nu va achita ratele la scadențele stabilite.
Prin cerere adresată Executorului Judecătoresc O. O., creditorul a solicitat punerea în executare a contractului de împrumut, titlu executoriu de drept în temeiul art. 14 din Legea nr. 540/2002, formându-se, astfel dosarul execuțional nr. 9/2012, executarea fiind încuviințată de Judecătoria D. prin Încheierea nr. 111/CC/2012.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu a fost emisă somația de executare către debitorul principal și garanți, și s-a luat măsura popririi veniturilor acestora, fiecare fiind înștiințat despre măsura de executare luată. În acest sens, contestatorul G. V. a fost înștiințat atât de către executorul judecătoresc (fila 16) dar și de către terțul poprit, prin adresa nr._/22.02.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor (fila 15), că începând cu luna martie 2012 urmează a i se reține suma de 625 lei lunar, reprezentând 1/3 din veniturile realizate, pentru realizarea creanței creditorului C. de A. Reciproc a Pensionarilor Hațeg.
Deși în respectiva adresă se face mențiune numai despre dosarul nr. 9/2012 al executorului judecătoresc, în realitate din actele dosarului cauzei rezultă că împotriva aceluiași debitor fidejusor a început executarea, la cererea aceluiași creditor, în două dosare execuționale, nr. 9/2012 (ce face obiectul prezentului dosar) și nr. 10/2012 (ce face obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe, din care a fost disjunsă prezenta cauză). Prin urmare, fiind vorba de o executare concomitentă a două titluri executorii, pentru sume identice (5684 lei), rezultă că suma poprită va fi distribuită în mod egal în cele două dosare, iar suma pentru care s-a înființat poprire pentru dosarul execuțional nr. 9/2012 este de 312,5 lei lunar.
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală – „Persoanele
3
interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”,
În situația în care se constată, de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, aceasta poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
Prin urmare, în cadrul contestației la executare instanța are obligația de a verifica legalitatea executării silite, respectiv dacă s-au respectat prevederile legale din materia executării silite în întocmirea sau efectuarea actelor de executare. Motivele invocate de către contestator trebuie să constituie impedimente la executare (cauze de amânare sau de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ori inexistența unui titlu executoriu) sau aspecte ce țin exclusiv de nelegalitatea executării silite în întregul său ori a unui act de executare anume.
Cu privire la titlul executoriu constând în contractul de împrumut nr. 79/07.06.2011 și actul de garanție întocmit pe numele contestatorului, se constată că acesta din urmă a contestat pe parcursul procedurii judiciare semnătura aplicată pe acest act, susținând că nu-i aparține.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 177/17.09.2012 întocmit de expert criminalist autorizat M. M., din cadrul Laboratorului interjudețean de expertize Criminalistice Cluj, rezultă că semnătura de pe actul de garanție, la rubrica semnătura girantului, a fost executată de numitul G. V., astfel că susținerile sale sunt neîntemeiate.
Analizând legalitatea executării silite în dosarul de față, instanța a constatat că aceasta se desfășoară în baza unui contract de împrumut a cărui executare a fost garantată de contestatorul G. V., în ipoteza în care debitorul principal nu-și execută propria obligație. Fiind începută executarea împotriva sa, contestatorul a invocat faptul că executarea ar trebui îndreptată împotriva debitorului principal A. G. M., indicând faptul că acesta lucrează la Spitalul Județean D.. Din actele dosarului execuțional rezultă că executorul judecătoresc a procedat la poprirea veniturilor pe care acesta le realizează, existând la dosarul cauzei o adresă de înființare a popririi veniturilor debitorului, datorate de către terțul poprit . (f. 9 și 130), dar în același timp și dovada comunicării unui act de executare în acest dosar către Spitalul Județean de Urgență D. (f. 12).
Calificând juridic situația de fapt invocată de către contestator, instanța a constatat că în realitate, în calitatea sa de fidejusor, contestatorul a invocat beneficiul de discuțiune reglementat de prevederile art. 1662 C.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenției) potrivit cărora “Fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară numai când însuși a renunțat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul.” Iar potrivit art. 1663 “Creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal, dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa.”
Verificând contractul încheiat – act de garanție – instanța a constatat că fidejusorul nu a renunțat la posibilitatea recunoscută de lege de a invoca beneficiul
4
de discuțiune și nici nu s-a obligat solidar cu debitorul principal, excepția fiind invocată încă de la primele acte de executare împotriva sa, ce au debutat cu somația comunicată la data de 16.02.2012, și înaintea popririi veniturilor sale, astfel că îndeplinește condițiile legale sus menționate.
Alături de acestea, art. 1664 C.civ. impun însă, ca „Fidejusorul care cere discuția trebuie să indice creditorului averea debitorului principal și să anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea în lucrare a executării”. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se observă că acesta a indicat locul de muncă al debitorului principal, în noțiunea de avere la care face referire textul codului fiind incluse și veniturile din salarii. În acest sens se observă că executorul a și comunicat adresa de înființare a popririi veniturilor pe care debitorul A. G. M. le realizează la . sau la Spitalul Județean de Urgență D..
În privința înaintării cheltuielilor de executare, care se ridică la suma de 684 lei, față de dispozițiile art. 536 al. 1 lit. a) C.proc.civ., care stabilesc ordinea de preferință la distribuirea sumelor executate, în sensul că au prioritate creanțele reprezentând cheltuieli de executare silită, luând în considerare și realitatea că până la momentul pronunțării prezentei hotărâri s-au executat deja prin poprire veniturile realizate de contestator pentru cel puțin opt luni, ceea ce înseamnă o sumă de 2500 lei numai din veniturile fidejusorului G., instanța apreciază că în speță este îndeplinită și condiția avansării cheltuielilor de executare, ele fiind deja recuperate.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că după recuperarea cheltuielilor de executare de la contestator, executarea trebuia să se desfășoare împotriva debitorului principal și, bineînțeles, împotriva celorlalți fidejusori, cărora prezenta hotărâre nu le poate profita.
În acest sens, instanța a apreciat că se impune ca poprirea înființată asupra sumelor datorate debitorului G. V. de terțul poprit C. de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor în dosarul execuțional nr. 09/2012 al B. O. O., să fie menținută numai în parte, respectiv în limita sumei de 684 lei reprezentând cheltuieli de executare, necesare pentru executarea silită a debitorului principal A. G. M., urmând a dispune desființarea în rest a măsurii popririi deja executată, aceasta fiind făcută cu nerespectarea dispozițiilor de drept material incidente în speță.
Bineînțeles, în situația în care pe parcursul desfășurării executării silite va interveni insolvabilitatea debitorului principal, efectele beneficiului de discuțiune vor înceta, astfel că executarea va putea fi făcută și împotriva fidejusorului, ținut în baza legii și a contractului încheiat, să achite datoria restantă împreună cu dobânda aferentă.
Instanța nu găsește, însă, întemeiată cererea fidejusorului de a se dispune anularea tuturor actelor de executare din dosarul nr. 09/2012 al B. O. O., nefiind invocat nici un motiv de nelegalitate care să ducă la anularea actelor de executare efectuate, acestea respectând dispozițiile legale în materie, astfel că instanța a dispus menținerea acestora, bineînțeles cu excepția popririi, în limitele sus arătate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, instanța a constatat pe de-o parte că dovada cheltuielilor s-a depus numai în copie, iar pe de altă parte, factura fiscală nr. 2/05.06.2012 și chitanța nr. 31/08.06.2012 au fost eliberate pentru plata onorariului avocatului în baza contractului de asistență juridică nr. 32/05.06.2012 în condițiile în care din împuternicirea avocațială de la dosarul cauzei (f. 47) rezultă că reprezentarea intimatei în acest dosar de către av. P.
5
G. s-a făcut în baza contractului de asistență juridică nr._/2012, motiv pentru care solicitarea intimatei este neîntemeiată.
2.Motivele și temeiul juridic al recursului promovat
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs , la data de 20.12.2012, intimata în contestație la executare C. de A. Reciproc a Pensionarilor Hațeg, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond sau modificarea totală a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată..
În motivarea căii de atac promovate susține recurenta că hotărârea instanței de fond a fost dată ca urmare a unei analize eronate a fondului cauzei, aceasta fiind confuză în prezentarea aspectelor de natură a da lămurire în ceea ce privește incidența textului de lege la care aceasta a înțeles să facă raportarea.
În concret a arătat că, contestatorul G. V. a semnat, în calitate de fidejusor ,”actul de garanție” în cadrul contractului de împrumut nr 79/07.06.2011, prin care s-a obligat să achite eventualele rate nerestituite de către debitoarea A. G. M., inclusiv cheltuielile de urmărire. Contestatorul este de rea credință. Deși și-a contestat propria semnătură, expertiza efectuată a arătat fără dubiu că G. V. a semnat înscrisul în discuție. Este regretabil că debitorul încearcă să nu-și achite obligațiile asumate și, mai grav, acuză angajații C. sau alte persoane că ar fi semnat în locul lui.
Executarea silită a fost începută împotriva debitoarei A. G. M., prin poprirea veniturilor acesteia, însă aceste venituri sunt insuficiente. În aceste condiții ,creditorul nu se poate îndestula din veniturile debitorului.
Contestatorul nu a invocat beneficiul de discuțiune, acest aspect fiind interpretat în mod eronat de instanța de fond.
Articolele 1662 și următoarele din Codul civil au fost interpretate superficial de instanța de fond, incomplet și uneori contradictoriu, și doar în favoarea contestatorului. Apărările contestatorului sunt lipsite de consistență și temei juridic. Acesta nu a invocat beneficiul de discuție, nu a indicat averea debitorului principal, ci doar a arătat locurile de muncă ale acestora (fără a dovedi dacă acestea mai sunt actuale). De asemenea, a mai arătat că are și alte rețineri din pensie, dar nu a prezentat dovezi în acest sens.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit (și fără dovezi) că debitorul principal este solvabil și că executarea silită se desfășoară și în prezent împotriva sa.
Instanța de fond nu a intrat practic în cercetarea fondului, nu a administrat probe pentru a elucida toate aspectele, iar dezlegările date speței sunt incomplete, incorecte și uneori contradictorii.
În mod nejustificat instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Dovada cheltuielilor s-a depus în copie certificată, întrucât exemplarele originale ale chitanței și facturii s-au depus la serviciul contabilitate al clientului și al Cabinetului de avocatură.
Cheltuielile cu onorariul avocațial se referă la contractul de asistență juridică nr 32/05.06.2012, iar împuternicirea avocațială, la fel ca și formularul contractului, are aceeași . nr. imprimate pe formular, respectiv_/2012 astfel că
6
există identitate de contract, indiferent că este indicată . sau/și nr. de contract în ordine cronologică. Consideră că această interpretare a instanței de fond este tendențioasă și nejustificată, cu atât mai mult cu cât împuternicirea avocațială nu este document de plată, iar prezentarea chitanței este suficientă, dar în cazul de față s-a depus inclusiv factura.
Deosebit de importanța faptului că CAR Hațeg a acționat în concordanță deplină cu legea și statutul caselor de ajutor reciproc, iar contestatorul a cunoscut obligațiile pe care și le asumă în momentul semnării actului de garanție.
În drept calea de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art.312 C.pr civilă.
Recursul a fost timbrat cu 97 lei taxa de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (f.11).
3. Întâmpinarea formulată în cauză.
Nu s-a formulat întâmpinare.
4.Considerentele și soluția asupra recursului
Recursul, urmează a fi admis în parte ca fondat, conform dispozițiilor art.312 C pr civilă, în raport de motivele înfățișate de recurentă privind cheltuielile de judecată la fond, în considerarea celor ce urmează:
În cauză, recurenta, reiterând argumentele expuse prin întâmpinare, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanței de fond, prin prisma modului în
care aceasta a interpretat probele administrate în cauză de ambele părți litigante și a aplicat dispozițiile legale în materie.
Examinând recursul de față prin prisma probelor administrate, raportat la dispozițiile art 304/1 C pr civilă și la cele legale incidente contestației la executare, Tribunalul reține următoarele:
Între debitoarea A. G. M., în calitate de împrumutat și intimata în contestație CAR Hațeg, s-a încheiat contractul de împrumut nr.79/2011, pentru suma de 5000 lei, ce urma a fi rambursată în 10 de luni, contestatorul Ghiuritan V. având calitatea de girant alături de numiții Pirau Gutulesc V. și N. C. R..
Cum debitorul principal nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a ratelor lunare, în speță, creditoarea CAR a început executarea atât împotriva debitoarei A. G. M. cât și împotriva girantului G. V., prin instituire popririi asupra veniturilor acestora în dosarul execuțional nr 9/2012 al B. Oriș O..
Potrivit art 399 alin 1 din codul de procedură civilă „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar potrivit alin 3, „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestație la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Prin cererea de față, se contestă actele de executare întocmite în dosarul execuțional sus indicat în temeiul titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut, motivat de faptul că intimata creditoare trebuia, în mod corect să se
7
îndestuleze mai întâi din averea debitorului principal și doar ulterior împotriva giranților.
În cauza de față, intimata se apără invocând ca obligația girantului contestator G. V. este solidară cu cea a debitoarei principale A. G. M., derivată din semnarea actului de garanție.
În speță, se pune problema juridică dacă obligația girantului contestator G. V. este solidară sau nu cu cea a debitoarei principale A. G. M. și dacă contestatorul se poate sau nu prevala, în cadrul contestației de față, de prevederile legii civile care reglementează fidejusiunea, respectiv art 1662 și următoarele C civil.
În primul rând, este de observat împrejurarea că intimata în contestație CAR nu are calitatea de profesionist astfel că actele de împrumut încheiate cu persoane fizice se supun legii civile.
În acest context Tribunalul reamintește dispozițiile art.1041 din Codul civil, conform cărora „ Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres, această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legi”.
Din cuprinsul contractului analizat, aflat în original la fila 85 fond, nu rezultă nici o prevedere în sensul solidarității obligației celor 3 fidejusori cu cea a debitorului principal.
De asemenea, potrivit art.1662 din Codul civil ,” Fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară numai când însuși a enunțat la acest beneficiu sau s-a obligat solidar cu datornicul. În acest caz din urmă, efectul obligației sale se regulează după principiile statornicite în privința datoriilor solidare”.
În consecință, dacă creditorul îl urmărește pe fidejusor, înainte de a urmări bunurile debitorului principal, el va punea opune beneficiul de discuție, acea excepție, în temeiul căreia, creditorul este invitat să urmărească mai întâi bunurile debitorului, urmând ca fidejusorul să execute doar partea din creanță eventual rămasă neexecutată.
Ori instanța în contestație CAR Hațeg nu a procedat în acest fel, ci în mod greșit, s-a îndreptat concomitent atât împotriva contestatorului, în calitate de girant cât și a debitoarei principale, fără a fi dovedite în cauză susținerile recurentei în sensul că debitoarea principală nu este solvabilă.
Prin urmare, contestatorul era îndreptățit să invoce beneficiul de discuție, iar instanța de executare în mod legal a reținut că s-a invocat acest aspect de către contestator.
Celelalte motive de recurs invocate, în sensul că contestatorul a fost de rea credință, nerecunoscându-și semnătura, ca recurenta a acționat conform legii și statutului CAR sunt de asemenea nefondate, neprezentând critici aduse sentinței.
Tribunalul găsește însă recursul admisibil sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată de la fond.
Conform dispozițiilor art.274 alin 1 din Codul de procedură civilă, obligația de a suporta cheltuielile de judecată revine părții din vina căreia s-a purtat procesul, întrucât, la baza acestei obligații stă culpa procesuală.
În cauză, instanța de executare a constatat existența culpei procesuale a contestatorului prin admiterea în parte a cererii sale, astfel că aceasta trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de partea adversă – intimata
8
CAR Hațeg, în conformitate cu dispozițiile art 274 din Codul de procedură civilă.
Sub aspectul dovedirii de către intimata CAR Hațeg a cheltuielilor de judecată solicitate la fond, constând în onorariu de avocat în cuantum de 700 lei, Tribunalul constată ca dovadă achitării acestuia a fost produsă prin depunerea la dosar a notei de cheltuieli semnată de avocatul titular și a copiei chitanței . nr_/08.06.2012 și a facturii ./05.06.2012, ambele de asemenea semnate pentru conformitate de către avocatul titular, asupra căruia poartă răspunderea în cazul neconformității cu realitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către intimata în contestație la executare C. de A. Reciproc a Pensionarilor Hațeg, împotriva sentinței civile nr. 9526/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe contestatorul Ghiuritan V. să plătească intimatei C. Hațeg suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. A. C. M. A. V. A. E.
Grefier V. E. A.
CMA/VEA -2 ex
17.10.2013
Judecător fond - – A. E. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 764/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 356/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
