Partaj judiciar. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1317/195/2010
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 714/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19.9.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. R. - Judecător
N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursului civil introdus de pârâta T. D. S., împotriva sentinței civile nr 1502/.2012, pronunțată de Judecătoria B. (judecător fond - P. C. D.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă av Reiss Alfred, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Reprezentatul recurentei pârâte a arătat că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, în principal casare cu trimitere spre rejudecare în baz art 304 pct 5 C pr civilă, in subsidiar admiterea recursului, constatarea că imobilul este proprietatea exclusivă a reclamantei, iar pârâtul are drept de creanță, iar în subsidiarul subsidiar modificarea sentinței în sensul stabilirii cotei indivize pentru pârât la 1/10 și stabilirea unei sulte la 6958 lei, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, nu solicită cheltuieli de judecată privind onorariul avocațial.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr 1502/2012 dată de Judecătoria B. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C.”V.”S.R.L., în contradictoriu cu pârâții
2
T. E. și T. D. S., și s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S.; S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C.”E. E.”S.R.L., în contradictoriu cu pârâții T. E. și T. D. S., și s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S., în dosarul conexat nr._ și în consecință;
S-a constatat că pârâtul T. E. și pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S. dețin în codevălmășie imobilul –casă și teren-, situat în ., ., județul Hunedoara, înscris în CF nr._ Baia de Criș ( provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 677), nr. top. 190, cu suprafața terenului de 759 mp., în valoare totală de_ lei, din care valoarea casei este de_ și a terenului de 3036 lei.
S-a constatat că asupra imobilului menționat mai sus pârâtul T. E. deține o cotă de 4/10 parte și pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S. o cotă de 6/10 parte.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului din litigiu, în sensul atribuirii acestuia pârâtei-reclamantă reconvențională T. D. S. și obligarea acesteia de a plăti pârâtului T. E. suma de_,80 lei, cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul cotei sale părți din imobil.
A respins în rest cererea reconvențională.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență, după cum urmează:
„Prin încheierea civilă nr. 199/CC/2009, pronunțată de Judecătoria B. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, biletul la ordin în valoare de_,08 lei, emis la data de 21.07.2008 privind pe creditoarea . și debitorul avalist T. E. iar prin încheierea civilă nr.92/CC/2010, pronunțată de Judecătoria B. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, biletul la ordin în valoare de_,66 lei, emis la data de 01.10.2008 privind pe creditoarea ..L. și debitorul avalist T. E..
Reclamantele au demarat procedura executării silite a debitorului ocazie cu care s-a constatat că acesta nu deține bunuri proprii, singura proprietate fiind imobilul din litigiu deținut în codevălmășie cu soția sa, fiind întocmite dosarele de executare silită nr.17/2010 și 130/2009 de Biroul Executorului Judecătoresc R. D..
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară de construcții s-a stabilit că valoarea imobilului compus din locuință, șopron, anexă, garduri împrejmuitoare, fosă septică, fântână, scări acces și zid de sprijin este de_ lei, din care valoarea amenajărilor este_ lei și nu este comod partajabil în natură.
Pârâta a mai fost căsătorită anterior cu numitul S. O. V.,
căsătorie care s-a desfăcut la data de 03.02.1994, prin sentința civilă nr. 302/1994, pronunțată în dosarul nr. 4967/1993 al Judecătoriei Hunedoara, iar la data de 27.04.1996 s-a căsătorit cu pârâtul T. E..
Anterior căsătoriei intervenită între pârâtă și T. E., pârâta a deținut în proprietate exclusivă un apartament situat în Hunedoara, ., .>
3
înscris în CF nr.5930/XVIII cu nr.top.2032/105/XVIII compus din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol cu suprafața utilă de 64 mp., iar la data de 15.04.1997 a înstrăinat acest apartament către numitul S. G. prin contractul de vânzare autentificat sub nr.1760 din 15.04.1997 la BNP B. G., cu prețul de 1.300.000 lei vechi.
La data de 13.03.2002 pârâții T. E. și T. D. S. au cumpărat de la numiții Balița T. P. și L. A. P. cota de ½ parte din imobilul din litigiu situat în localitatea Țebea la numărul poștal 47, înscris în CF_ Baia de Criș și încă două terenuri, cu prețul de 15.000.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 92/13.03.2002 iar la data de 23.11.2007 au cumpărat și cealaltă cotă de ½ parte, cu prețul de 12.000 lei, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2773/23.11.2007, în prezent fiind proprietari exclusivi asupra acelui imobil compus din casă, anexe, curte și grădină în suprafață de 759 mp.
Pârâta a vândut apartamentul din Hunedoara în anul 1997, prețul fiind cel înscris în procesul verbal depus la dosar, respectiv 15.000 mărci germane, acest preț fiind confirmat și de cumpărător, la acel moment cursul mărcii germane fiind de 4488 lei, iar în anul 2002 pârâții au cumpărat ½ din imobilul în litigiu cu suma de_.000 lei vechi, iar cealaltă jumătate din imobil în anul 2007. Raportat la declarația martorului audiat se poate reține că la cumpărarea primei cote de ½ parte din imobilul din litigiu pârâta a avut o contribuție mai mare, dat fiind că la cumpărarea acesteia a folosit banii din vânzarea imobilului din Hunedoara, dar la cumpărarea celeilalte jumătăți din imobil, după 10 ani de la vânzarea imobilului său nu se mai poate reține că pârâta mai deținea bani din imobilul respectiv și că a contribuit la achiziționarea cotei părți respective din imobilul din Țebea.
Raportat la cele de mai sus instanța va aprecia că asupra imobilului din litigiu pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S. deține o cotă de 6/10 parte iar pârâtul T. E. deține o cotă de 4/10 parte.
În consecință se va constata că pârâtul T. E. și pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S. dețin în codevălmășie imobilul –casă și teren-, situat în ., ., județul Hunedoara, înscris în CF nr._ Baia de Criș ( provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 677), nr. top. 190, cu suprafața terenului de 759 mp., în valoare totală de_ lei, din care valoarea casei este de_ și a terenului de 3036 lei.
Se va mai constata că asupra imobilului menționat mai sus pârâtul T. E. deține o cotă de 4/10 parte și pârâta-reclamantă reconvențională T. D. S. o cotă de 6/10 parte.
Se va dispune ieșirea din indiviziune a pârâților asupra imobilului din litigiu, în sensul atribuirii acestuia pârâtei-reclamantă reconvențională T. D. S., care deține o cotă de proprietate mai mare și obligarea acesteia de a plăti pârâtului T. E. suma de_,80 lei, cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul cotei sale părți din imobil”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta reclamantă reconvențional T. D. S. solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul constatării că imobilul în litigiu este bunul său propriu iar pârâtul T. E. are asupra lui doar un drept de creanță de 3896 lei sau al reținerii în favoarea pârâtului a
4
unei cote indivize de 1/10 parte din imobil.
În motivarea recursului a precizat următoarele:
„Sub un prim aspect pct.5 al art 304 coroborat cu art 312 Cod procedură civilă stabilește că intervine casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art 105 alin 2 Cod procedură civilă.
În speță, s-a dispus ieșirea din indiviziune fără a fi introduși și ceilalți coproprietari ai terenului aflat în indiviziune.
Astfel expertul la fila 4 din raportul de expertiză topografică propune a fi atribuit lotul nr.2 către ceilalți proprietari tabulari aflați în indiviziune – Z. A. și Baliță A., care nu sunt părți în acest dosar. Este vorba de lotul hașurat cu albastru pe punctele topografice 27-16-15-15-21-22-23-24-25-26-27 cu suprafața de 319 mp, având nr top nou 190/2.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat fără just temei și aplicând greșit dispozițiile art 31 alin 1 lit a și f din Codul Familiei, că imobilul în litigiu este bun comun aflat în devălmășie.
Din probatoriul cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. G. rezultă fără nici o putință de tăgadă că apartamentul situat în Hunedoara . B,. bunul propriu al pârâtei și a fost vândut către numitul S. G. pin contract de vânzare autentificat sub nr 1760 din 18.04.1997 la BNP B. G., prețul real achitat de cumpărător fiind de 15.000 DM.
Din declarația martorului V. A. și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului T. E. rezultă că după vânzarea apartamentului situat în Hunedoara . B,., soții s-au mutat la părinții pârâtei în Baia de Criș, . unde aceștia domiciliază și în prezent și cu care se gospodăresc împreună. De la data încheierii căsătoriei pârâții nu și-au mai achiziționat nici un bun mobil sau imobil cu excepția imobilului înscris în CF 677 Țebea cu nr top 190 compus din casă, anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 759 mp”.
Recursul s-a timbrat legal cu 789 lei.
Examinând actele dosarului se rețin următoarele:
Prima instanță a soluționat acțiunea de partaj fără a pune în discuția părților necesitatea citării în cauză a tuturor coproprietarilor de CF, respectiv a numitelor Z. A. și Baliță A. care dețin cote părți de proprietate asupra terenului conform extrasului de CF_ Baia de Criș.
Pe fondul cauzei se va reține că soluția adoptată de instanța nu are un material probator suficient pentru a fi pe deplin justificată, astfel că reținerea anumitor cote de contribuție a părților la dobândirea imobilului nu e susținută de probe îndestulătoare .
Așa fiind, recursul de față se constată fondat și se va admite, urmând a se casa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, care va completa cadrul procesual pasiv și va mai administra probe pentru reținerea exactă a contribuției părților asupra imobilului.
5
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de către pârâta reclamantă reconvențională T. D. S., împotriva sentinței civile nr 1502/2012 pronunțată de Judecătoria B., județul Hunedoara., pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond .
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.09.2013.
Președinte Judecător Judecător
R. C. R. N. C. A. C. M. A.
Grefier V. E. A.
NCA/VEA -2 ex
30.09.2013
Judecător fond - P. C. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Uzucapiune. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
