Obligaţie de a face. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 3342/278/2008*
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/A/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. C. V. - judecător
B. M. S. - judecător
J. A. A. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de către reclamanta S. E. și de către intervenientul în interes propriu S. I. împotriva sentinței civile nr. 1972/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător Z. M.) în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâta P. O. Română – Lupeni II „Sfântul N.”.
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 25 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată pe care le solicită, în temeiul dispozițiilor art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 04 martie 2013, când, față de complexitatea cauzei, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 06.03.2013, apelanții au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 1972/2012, pronunțată de Judecătoria Petroșani, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. și cererea de intervenție, în interes propriu, formulată de intervenientul S. I. împotriva pârâtei P. O. Lupeni.
S-a luat act de declarația pârâtei-reclamantă reconvențional P. O. Lupeni, că renunță la judecarea cererii reconvenționale formulate.
S-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamantă și intervenient.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 3.342/278 din data de 19 mai 2008, reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâta P. O. Lupeni II Sf. N. și a solicitat, inițial, instanței pronunțarea unei hotărâri, prin care aceasta să fie obligată să nu mai concesioneze locuri de veci în vecinătatea casei sale, respectiv, să fie obligată să păstreze distanța legală dintre proprietatea sa și locurile de veci concesionate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, iar pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii, pentru lipsa calității procesuale active.
La rândul său, a solicitat pe cale reconvențională, oprirea reclamantei în mutarea gardului spre interiorul cimitirului, cu readucerea lui pe vechiul amplasament și totodată obligarea reclamantei de a ridica conducta de apă care-i alimentează locuința și la care s-a branșat, fără acordul proprietarului de drept - P. O..
După lămuririle solicitate de instanță, cu privire la concesionarea locurilor de veci, respectiv administrarea cimitirului și actele depuse la dosar, reclamanta a depus o precizare de acțiune, la termenul din data de 29 octombrie 2008, prin care a fixat obiectul cererii, respectiv, “sistarea amplasării de morminte, până la obținerea autorizației de funcționare.
Pârâta - reclamantă reconvențional a depus, la rândul său, o precizare de acțiune pentru sistarea indiviziunii terenurilor, deținute în cărțile funciar,e stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietate și cel deținut în proprietate de reclamantă.
Prin cererea, în interes propriu, Schit I. a solicit, de asemenea, sistarea amplasării de morminte la mai puțin de 50 m de locuința sa și a reclamantei (fiind soți), conform Ordinului MSF 536/1997.
Cererea privind sistarea stării de indiviziune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei au fost puse în discuția părților, reprezentante de avocați, la termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2008.
La același termen, reclamanta a precizat, oral, acțiunea în sensul că ceea ce se dorește în realitate este grănițuirea celor două proprietăți limitrofe, iar cu privire la excepție a invocat contractul de închiriere cu Consiliul Local Lupeni, care nu a fost reziliat până în prezent.
Față de obiectul precizat al acțiunii și constatând că în cărțile funciare invocate reclamanta nu deține teren, instanța a dispus disjungerea cererii privind sistarea stării de indiviziune.
Reclamanta și intervenientul au făcut o precizare, în scris, a obiectului pricinii constând în grănițuirea terenurilor reclamantei și al pârâtei, urmând ca în funcție de linia de hotar, să se stabilească și obligația pârâte,i potrivit cu legea de protecție a mediului nr. 137/1995.
Prin sentința civilă nr. 1.200/ 23 februarie 2011 a Judecătoriei Petroșani, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta Schit E. și cererea de intervenție, în interes propriu, formulată de Schit I. în contradictoriu cu pârâta P. O. Lupeni, pentru grănițuire.
S-a reținut că reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să nu mai concesioneze locuri de veci în vecinătatea casei sale și să respecte distanța legală între proprietăți; această cerere s-a arătat că a fost formulată de intervenient, iar prin precizarea acțiunii reclamantei la 29 octombrie 2008 s-a cerut doar sistarea amplasării de morminte, până la obținerea autorizației de funcționare, iar la termenul din 26 noiembrie 2008 s-a solicitat stabilirea liniei de graniță, între proprietățile limitrofe.
Că, din cuprinsul raportului de expertiză topo rezultă împrejurarea că, între terenul deținut în proprietate de reclamantă și cel al pârâtei se interpune o altă suprafață de 240 mp. închiriat, iar la limita acestuia cu terenul pârâtei se găsesc amplasamente locuri de veci.
S-a mai arătat că reclamanta nu poate justifica nici un titlu pe cei 240 mp., iar acțiunea în grănițuire poate fi intentată de proprietar, uzufructuar sau posesor, și nu de către detentorul precar, așa cum este reclamanta și care, astfel nu are calitate procesuală activă.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanta S. E. și intervenientul S. I., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
În motivarea recursului au învederat că ei nu au renunțat la capătul de cerere vizând sistarea amplasării de morminte, iar instanța nu s-a pronunțat și pe aceste cereri, la care nu s-a renunțat, atunci când s-a completat acțiunea și cu grănițuire.
Prin decizia civilă nr. 530/R/6 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis ca fondat recursul declarat de reclamanta S. E. și intervenientul S. I., împotriva sentinței civile nr. 1.200/ 23 februarie 2011 a Judecătoriei Petroșani, s-a dispus casarea ei în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Petroșani, sub același număr, la data de 4 iulie 2011, și ulterior, în urma admiterii unei cereri de abținere, sub nr. 3._ *, din data de 19 august 2011.
După reluarea judecății, reclamanta și intervenientul în interes propriu au precizat cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție, în sensul că au solicitat a se dispune obligarea pârâtei P. O. Română „ Sfântul N.” Lupeni să nu mai concesioneze locuri de veci, să nu mai efectueze înhumări și să sisteze amplasarea de morminte la o distanță de minim 50 m, față de limita gospodăriei lor, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta și intervenientul, în interes propriu, sunt proprietarii imobilului compus din casă, anexe gospodărești, curte și fânaț, situat în municipiul Lupeni, . ce are ca vecini: la nord – teren Primărie, și Jarca Muller, la est –cimitirul Parohiei Ortodoxe Române Lupeni, la sud – cimitirul Parohiei Ortodoxe Române Lupeni și D. E., la vest – G. R. și S. I.. La Cartea funciară terenul reclamantei este înscris în CF 1677/a – Lupeni, sub nr. ord. A+1, nr. topo 910/b/1/a/1, 911/1/a/1, 976/1/a/1, 982/1/a/1, 1016/2/1/a/1, 1017/1/a/1, 1018/2/1/a/1, cu profilul casă din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă și dependințe, curte și fânaț în suprafață tabulară de 461 mp și cu proprietari tabulari astfel: sub B2 – M. M. R. și sub B3-M. G., în comun cu cota de ½ parte, sub B4 – S. E. și sub B5 – S. I. în comun cu cota de ½ parte, și el se învecinează cu teren proprietate de stat și proprietatea pârâtei, înscris în CF 1055 Lupeni, nr. topo 1023/2, 546 Lupeni, nr. topo 1025/1a, și CF 1172, nr. topo 1026/2.
La foaia de sarcini este înscris dreptul de întreținere în favoarea lui S. E., mama reclamantei.
Reclamanta și intervenientul au mai închiriat de la Primăria Lupeni o suprafață de 250 mp. teren, care se învecina pe anumite laturi cu terenul proprietatea pârâtei, pe care sunt amplasate locuri de veci.
Cu începere din anul 2010, reclamanta și respectiv intervenientul nu au mai încheiat contract de închiriere, pentru terenul ce se învecinează cu cel ce constituie proprietatea pârâtei, astfel că, distanța între gospodăria lor și terenul pe care sunt amplasate mormintele, proprietatea pârâtei, este de 240 mp., fiind respectate astfel dispozițiile art. 11 din anexa la Ordinul nr. 536/1997 potrivit căruia, în cazul în care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distanțe, distanțele minime de protecție sanitară recomandate între zonele protejate și o . unități care produc disconfort și unele riscuri sanitare, sunt, în cazul cimitirelor, de 50 m.
Cimitirul aparținând Parohiei Ortodoxe Române Lupeni II este un cimitir confesional, ce își desfășoară activitatea sub oblăduirea parohiei, nefiind necesare alte autorizații emise de autorități publice, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 31 din dosar, emis de DSP Hunedoara.
Având în vedere cele reținute, împrejurarea că reclamanta și intervenientul în interes propriu nu au făcut dovada faptului că dețin titlu de proprietate asupra terenului ce separă cimitirul parohial de proprietatea lor și că pârâta a efectuat înhumări și a amplasat morminte la o distanță mai mică de 50 m, de această proprietate, dar și faptul că în ipoteza în care această distanță nu ar fi respectată, împrejurare ce le-ar crea un disconfort, ar putea solicita eventuale daune, fie materiale, fie morale, acțiunea și cererea de intervenție s-au apreciat a fi nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 1073, 1075 Cod civil, fiind respinse.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, văzând dispozițiile art. 246 Cod proc. civilă, potrivit căruia, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, instanța a luat act de renunțarea la judecată
Urmare a soluției pronunțate, în temeiul art. 274 Cod proc. civilă s-a respins cererea de cheltuieli de judecată, formulată de reclamantă și intervenient.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamanta și intervenientul au declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție, astfel cum au fost precizate.
În situația în care se va aprecia că este necesar a se administra probe noi reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, așa cum rezultă din probele administrate, reclamanții sunt proprietari ai imobilului, situat în Lupeni, ., învecinat cu cimitirul Bisericii Ortodoxe, iar în imediata apropiere a locuinței lor se concesionează locuri de veci, ceea ce le produce prejudicii considerabile, având în vedere că mormintele sunt o sursă de infestare și mai mult decât atât ele sunt amplasate chiar pe conducta de apă potabilă, care alimentează locuințele din zonă.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, au mai arătat apelanții, rezultă în mod clar că, pe lângă faptul că nu este proprietara terenului, situat în imediata apropiere a locuinței lor, pe care se realizează activități de înhumare, deshumare și amplasare de morminte, pârâta nici măcar nu a solicitat, eliberarea în acest scop, a autorizației cerute în mod obligatoriu prin art. 3 aliun.1 din Lg. nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În mod eronat instanța de fond a constatat că apelanții nu sunt proprietarii terenului, învecinat cu cimitirul administrat de pârâtă, iar distanța dintre locuința lor și cimitir este de 240 metri, iar această constatare este rezultatul confuziei dintre suprafața totală a terenului, ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 4835/20.05.1983, încheiat cu Primăria Lupeni care este, într-adevăr de 240 m și distanța dintre proprietatea apelanților și cimitir, care este de 3 m, fiind astfel încălcate prevederile Ordinului nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății, ce reglementează distanțele minime de protecție sanitară.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 ind.1 C.pr.civ., art. 312, art. 315 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 5.XI.2012, raportat la obiectul litigiului, respectiv, obligația de a face, neevaluabilă în bani și dispozițiile art. 282 ind.1 C.pr.civ., instanța a calificat calea de atac exercitată în cauză, ca fiind apelul. (f.15).
Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar. (f. 14).
Intimata P. O. Română Lupeni II a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. (f.13).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că cimitirul aparținând Parohiei O. Române Lupeni II este un cimitir confesional, ce își desfășoară activitatea sub oblăduirea parohiei, nefiind necesare alte autorizări emise de autoritățile publice.
Cimitirul se învecinează cu terenul închiriat de apelanți, terenul aflându-se în domeniul public al municipiului Lupeni, iar de la proprietatea acestora și până la limita cimitirului sunt 240 mp, așa cum rezultă din măsurătorile efectuate în raportul de expertiză, suprafața de teren care nu aparține, însă, apelanților, fiind folosită, doar în baza unor contracte de închiriere.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
În apel s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză topografică. (f.18-f.20).
În termenul de amânare a pronunțării, în sensul prevederilor art. 146 C.pr.civ., apelanții și intimata pârâta P. O. Lupeni II au depus și concluzii scrise. (f.26, f.28).
Examinând sentința civilă, în raport de motivele de apel formulate și în limitele instituite prin dispozițiile art. 295 C.pr.civ., se rețin următoarele:
Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 3.08.2011, reclamanta și intervenientul au solicitat obligarea pârâtei P. O. Română „Sfântul N.” Lupeni să nu mai concesioneze locuri de veci, să nu mai efectueze înhumări și să sisteze amplasarea de morminte la o distanță mai mică de 50 m de limita gospodăriei lor. (f.7).
Din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, rezultă că reclamanta și intervenientul sunt proprietarii imobilului compus din casă, anexe gospodărești, curte și fânaț, situat în municipiul Lupeni, . ce are ca vecini: la nord – teren Primărie și Jarca Muller, la est –cimitirul Parohiei Ortodoxe Române Lupeni, la sud – cimitirul Parohiei Ortodoxe Române Lupeni și D. E., la vest – G. R. și S. I..
În evidențele de carte funciară terenul reclamantei este înscris în CF 1677/a – Lupeni, sub nr. ord. A+1, nr. topo 910/b/1/a/1, 911/1/a/1, 976/1/a/1, 982/1/a/1, 1016/2/1/a/1, 1017/1/a/1, 1018/2/1/a/1, cu profilul casă din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă și dependințe, curte și fânaț în suprafață tabulară de 461 mp și cu proprietarii tabulari, identificați astfel: sub B2 – M. M. R., iar sub B3-M. G., în comun cu cota de ½ parte, sub B4 – S. E., iar sub B5 – S. I., în comun cu cota de ½ parte și se învecinează cu teren proprietate de stat și proprietatea pârâtei, înscris în CF 1055 Lupeni, nr. topo 1023/2, 546 Lupeni, nr. topo 1025/1a, și CF 1172, nr. topo 1026/2.
Reclamanta și intervenientul au mai închiriat de la Primăria Lupeni, potrivit contractului de închiriere nr. 4835/20.05.1983, o suprafață de 250 mp. teren, care se învecinează pe două laturi (latura de est și sud) cu terenul proprietatea pârâtei, unde sunt amplasate locuri de veci.
Potrivit prevederilor art.11 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății, pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, cimitirele nu pot fi amplasate decât la o distanță de minim 50 metri, față de zonele protejate, iar în accepțiunea art. 8, din același act normativ, zonele protejate includ și zonele de locuit.
În raport de aceste prevederi legale, în cauză, se reține că, pe lângă locuința apelanților și terenul în suprafață de 250 mp, face parte din gospodăria lor, fiind afectat în întregime pentru folosirea locuinței.
În raportul de expertiză topografică, efectuat la instanța de fond, expertul V. I. a concluzionat că cimitirul pârâtei s-a extins, în parte de vest, până aproape de gardul reclamantei și intervenientului, pe latura delimitată prin punctele 20-21-22-1-2-3-4, proprietatea acestora fiind limitrofă cu cimitirul, iar mormintele sunt amplasate la o distanță de circa 3m. (f. 116, f.117).
Cu privire la terenul, închiriat de reclamantă și intervenient de la Primăria municipiului Lupeni, s-a menționat că acesta are suprafața de 250 mp, însă, contrar celor reținute de instanța de fond, aceasta nu reprezintă și distanța dintre locuința apelanților și cimitir.
În același sens, în completarea la raportul de expertiză topografică, efectuată în apel, ce nu a fost contestată de părți, s-a stabilit că distanțele dintre gospodăria apelanților și cele mai apropiate morminte sunt cuprinse între 1,96 m – 5,44 m, fiind identificate și delimitate în planul de situație, anexă la raport. (f.19).
Întrucât, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, prin înhumarea și amplasarea de morminte de către pârâtă, nu s-a respectat distanța minimă legală de protecție sanitară, instituită prin dispozițiile legale redate în considerente, respectiv, 50 m, față de zonele locuite, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei și a intervenientului constatând că, chiar și în această situație, acțiunea nu este fondată, aceștia putând solicita, eventual, doar daune, materiale sau morale.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că, efectuarea unor activități, cu încălcarea dispozițiilor legale, nu poate fi permisă, reclamanta și intervenientul justificându-și astfel temeinicia pretențiilor deduse judecății.
În consecință, în temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul declarat va fi admis, cu consecința schimbării, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii civile formulate de reclamantă și a cererii de intervenție, formulată de intervenientul S. I., astfel cum au fost precizate și obligarea pârâtei să nu mai efectueze înhumări și să sisteze amplasarea de morminte la o distanță de 50 de metri de limita gospodăriei reclamantei și a intervenientului, astfel cum aceasta a fost delimitată în planul de situație, anexă la raportul de expertiză topografică, efectuată de expertul V. I..
În aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și intervenientului suma de 3449 lei, cheltuieli de judecată la fond și în fazele procesuale anterioare, reprezentând: 20 lei, taxă judiciară de timbru achitată de reclamantă (f.2-dosar fond), 19 lei, taxă judiciară de timbru, plătită de intervenient (f.78), 500 lei- onorariu expert, 650 lei-onorariu avocat (f.230), 700 lei-onorariu avocat în calea de atac, în primul ciclu procesual al dosarului (f.18), 1600 lei-onorariu avocat, la instanța de fond, în rejudecarea cauzei. (f.42).
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentinței civile atacate, în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta P. O. Română Lupeni II „Sfântul N.”.
În baza art. 274 C.pr.civ. intimata pârâtă va fi obligată și la plata sumei de 4,30 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelanți, reprezentând taxă judiciară de timbru ( 4 lei) și 0,3 lei, timbru judiciar. (f.14).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de către reclamanta S. E. și intervenientul S. I. împotriva sentinței civile nr. 1972/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. și cererea de intervenție formulată de intervenientul S. I., astfel cum au fost precizate, împotriva pârâtei P. O. Română Lupeni II „Sfântul N.”.
Obligă pârâta să nu mai concesioneze locuri de veci, să nu mai efectueze înhumări și să sisteze amplasarea de morminte la o distanță de 50 metri de limita gospodăriei reclamantei și intervenientului astfel cum a fost determinată în planul de situație – anexă la expertiza topografică întocmită de expertul V. I..
Obligă pârâta să plătească reclamantei și intervenientului suma de 3449 lei cheltuieli de judecată la fond și în fazele procesuale anterioare.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta P. O. Română Lupeni II „Sfântul N.”.
Obligă numita intimată la plata sumei de 4,30 lei – cheltuieli de judecată în apel – către apelanții S. E. și S. I..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. V. B. M. S.
Grefier,
J. A. A.
Red./Tehnored. B.M.S.
5 exemplare/17 aprilie 2013
Jud. fond: Z. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Partaj judiciar. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
