Pretenţii. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 537/278/2011*
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 545/R/2013
Ședința publică din data de 07 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. P. - judecător
R. I. - vicepreședinte Tribunal
I. M. - judecător
J. A. A. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de către pârâtele L. D. A. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 1828/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător Z. M.), în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă S. I., personal și în calitate de mandatar a recurentei-pârâte L. D., cu procură judiciară autentificată sub nr. 2717 din data de 13 octombrie 2010 de B.N.P. I. G., depusă la dosar (fila 5), iar pentru intimata-reclamantă, avocat B. C., fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus la dosar certificatul emis de O.R.C. Hunedoara cu privire la situația juridică a societății S.C. H. P. Serv S.R.L. Petroșani.
Avocat B. C., pentru intimata-reclamantă, depune la dosarul cauzei certificatul constatator cu privire la S.C. H. P. Serv S.R.L. emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului – Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr._ din data de 04.06.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-pârâtă S. I., personal și în calitate de mandatar al recurentei-pârâte L. D., arată că s-a reținut în mod corect că recurenta-pârâtă L. D. nu a semnat niciun contract cu S.C. H. P. Serv S.R.L. Solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu a fost ea proprietara acelui apartament, însă ea a semnat contractul cu intimata-reclamantă. Că proprietara apartamentului era L. D.. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat B. C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că din probele administrate în cauză, inclusiv cea cu interogatoriul recurentelor-pârâte este evident că au beneficiat de serviciile intimatei-reclamante pentru intermedierea unui contract de vânzare-cumpărare. Că intimata-reclamantă a prezentat acel client, iar ulterior recurentele-pârâte au încheiat direct contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului cu acesta, fără a respecta contractul încheiat cu intimata-reclamantă. Mai arată că recurentele-pârâte nu au plătit comisionul în sumă de 8000 lei, astfel încât este incidentă clauza penală, impunându-se plata a 10% din prețul apartamentului. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. sentința civilă nr. 1828/2012, Judecătoria Petroșani a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. H. P. Serv SRL, împotriva pârâtelor S. I. și L. D.,pe care le-a obligat, în solidar, la plata sumei de 7000 euro - sau echivalentul ei în lei la cursul din ziua plății -, precum și la plata sumei de 2.698 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond - în considerarea recomandărilor date de Tribunalul Hunedoara, ca instanță de recurs, prin Decizia 913/RE/2011, precum și asupra soluției pronunțate asupra cererii reconvenționale -, a reținut, că, prin Contractul de intermediere vânzător nr. 5 din 8 ianuarie 2008, reclamanta, în calitate de prestator, s-a obligat să efectueze lucrările de înscriere în baza de date imobiliare proprii a imobilului apartament situat în Petroșani, .. 12, ., jud. Hunedoara, să identifice potențialii cumpărători din cei existenți în baza sa de date și să atragă, prin mijloace publicitare specifice, noi cumpărători, iar pârâta S. I., în calitate de beneficiar de servicii, s-a obligat la plata unui comision de 8.000 lei către reclamantă, în cazul în care aceasta reușește identificarea unui client care să cumpere imobilul - apartament - situat la adresa susmenționată, fiind stipulat, la capitolul III pct. 5 din contract, clauza potrivit căreia: ,,cele două părți convin ca prin încheierea contractului sau a antecontractului de vânzare cumpărare, obiectul contractului de intermediere este îndeplinit, prestatorul fiind în drept să primească plata serviciilor prestate, conform capătului II din prezentul contract”, iar la capitolul V din același contract, - la pct. 3-, clauza potrivit căreia, beneficiarul se obligă să plătească prestatorului comisionul stabilit la cap. II la data încheierii contractului sau antecontractului, iar în situația în care vânzătorul vinde direct, sau prin alt intermediar, la același cumpărător identificat de către prestator, acesta este obligat să plătească un comision de 10 % din valoarea contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond, a reținut, de asemenea, că prin contractul de intermediere cumpărător nr. 152 din 27 mai 2008 reclamanta - în calitate de prestator - s-a angajat față de numita Arbagic L. A. - în calitate de beneficiar -,să întreprindă măsurile de identificare a unui apartament cu 4 camere situat în zonă centrală, că reclamanta i-a prezentat numitei Arbagic L. A. - apartamentul situat în Petroșani .. 12, ., jud. Hunedoara, care a făcut obiectul contractului de intermediere vânzător nr. 5 din 8 ianuarie 2008 încheiat cu pârâta S. I., dar ulterior - prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.320 din 12 iunie 2008 de BNP G. N. -, pârâta L. D. a vândut direct numitei Arbagic L. A. apartamentul respectiv cu prețul de 70.000 Euro.
Că, susținerea pârâtei, S. I. că a încheiat cu reclamanta un contract de intermediere pentru vânzarea apartamentului proprietatea sa - situat în Petroșani, .. 8, . - a fost infirmată de martora Ș. E., care a declarat că apartamentul pentru care a fost încheiat contractul de intermediere vânzător este situat în Petroșani, .. 12, ., jud. Hunedoara și pârâta a spus că acesta aparține fiicei sale, L. D., iar susținerea pârâtei L. D., că nu a împuternicit pe nimeni să-i înstrăineze apartamentul și nu a avut cunoștință de contractul de intermediere încheiat între reclamantă și persoana care a cumpărat apartamentul proprietatea sa, a fost infirmată de martora Arbagic L. A. care a declarat că, după ce i-a fost prezentat apartamentul situat în Petroșani, .. 12, ., jud. Hunedoara de către reprezentantul reclamantei, în prezența pârâtei S. I., s-a întâlnit, ulterior, cu pârâtele, la sediul reclamantei, pentru a negocia prețul, iar mai apoi, a fost căutată de către pârâta S. I. care i-a spus că s-a înțeles cu una din angajatele reclamantei, să nu mai efectueze actul de vânzare-cumpărare prin intermediul acesteia și să nu mai plătească comisionul de intermediere.
În fine, instanța de fond- raportat la suma stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, și la incidența prevederilor cap. V, pct. 3 din contractul de intermediere vânzător nr. 5/8 ianuarie 2008, invocat de reclamantă în susținerea cererii sale - a apreciat acțiunea reclamantei ca fondată, motiv pentru care a dispus admiterea ei astfel cum a fost formulată, obligând pârâtele ca, în solidar, să-i plătească acesteia suma de 7.000 euro - sau echivalentul în lei la data plății - iar în temeiul art. 274 -277 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată în sumă de 2798 lei justificate.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele pârâte, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În ce privește recursul pârâtei L. D. A., aceasta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut calitatea ei de vânzător al imobilului în litigiu, inserată și invocată în contractul de intermediere nr. 5 din 8 ianuarie 2008, precum și calitatea ei de parte în contractul de intermediere respectiv, și că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 973 Cod civil, potrivit căruia convențiile nu au efect decât între părțile contractante după cum nici prevederile art. 969 Cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, întrucât nu a participat și nu a încheiat actul care stă la baza pretențiilor reclamantei.
În drept, s-au invocat disp. art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 948-960 și 970 Cod civil, precum și Directivele europene aplicabile în materie.
În ce privește recursul pârâtei S. I., aceasta a susținut că a încheiat cu reclamanta contractul de intermediere nr. 5 din 8 ianuarie 2008, care stă la baza pretențiilor civile, la insistențele acesteia, deși i-a explicat, la momentul respectiv că apartamentul de vânzare în litigiu aparține fiicei sale – L. D. A. – însă aceasta a asigurat-o că, prin perfectarea lui, nu se creează proprietarei impedimente la vânzare și nu se produc efecte în ce privesc posibilitățile ca aceasta să vândă imobilul respectiv.
De asemenea, pârâta-recurentă a susținut că respectivul contract de intermediere a fost încheiat prin viclenie și că, pentru executarea lui, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stipulate la Cap. V – respectiv de a prezenta imobilul unor potențiali cumpărători, pe baza unor programări anterioare de a purta negocieri cu aceste persoane și că, în fapt, reclamanta-intimată nu știa absolut nimic despre convenția de vânzare perfectată între fiica sa - în calitate de vânzătoare - și numita Arbagic E. - în calitate de cumpărătoare - că nu a depus nici o diligență în acest sens ci, doar, ulterior a pretins comisionul de vânzare într-o sumă exorbitantă, invocând clauzele abuzive ale contractului de intermediere.
Recursul nu s-a motivat în drept.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor și criticilor invocate,, precum și din oficiu, în condițiile art. 304 indice Cod procedură civilă, acest tribunal apreciază recursurile fondate, urmând a fi admise ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, raportat la acțiunea reclamantei . Petroșani, se constată că obiectul acesteia vizează obligarea pârâtelor, în solidar, la plata comisionului de intermediere prevăzut în contractul nr. 5 din 8 ianuarie 2008 încheiat între aceasta și pârâta S. I..
Ca atare,pe argumentele instanței de fond - potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și, respectiv, că aceste convenții nu au efecte decât între părțile contractante prevăzute prin articolul 969 și 973 cod civil –cu valoare de reguli de principiu în sistemul nostru de drept, este evident că acțiunea reclamantei este întemeiată, în condițiile în care imobilul în considerarea căruia s-a perfectat contractul de intermediere nr. 5/2008 s-a vândut unei persoane înscrise ca potențial cumpărător, în sistemul de evidență al acesteia, indiferent de circumstanțele în care vânzătorul și cumpărătorul au convenit asupra vânzării lui.
În cauză, contractul de intermediere a fost însă încheiat de reclamantă doar de către una dintre pârâte – S. I. – care nu avea și calitatea de proprietar al imobilului vândut, astfel că acțiunea este întemeiată doar față de aceasta, iar suma care se justifică este cea la care ea s-a obligat prin clauza inserată expres în cuprinsul respectivului contract (Capitolul II.alin.1).
Ca urmare, raportat la cele ce preced, prin efectul admiterii ambelor recursuri ale pârâtelor, în condițiile art. 312 alin.3 coroborat cu cele ale art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, acțiunea reclamantei se va admite în parte și doar față de pârâta S. I. care, fiind beneficiat în Contractul de intermediere nr. 5 din 8 ianuarie 2008, urmează să suporte comisionul de intermediere stipulat, urmând a fi respinsă, în rest, întrutotul pe aceleași considerente.
În considerarea dispozițiilor art. 274 și următoarele Cod procedură civilă se apreciază că în cauză se justifică cheltuieli de judecată doar în sumă de 594 lei, datorată cu titlul de taxă judiciară de timbru, pentru judecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile civile declarate de către pârâtele L. D. A. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 1828/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanta S.C. H. P. Serv S.R.L., doar în contradictoriu cu pârâta S. I., și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 8000 lei, reprezentând comision în baza contractului de intermediere nr. 5/08.01.2008 încheiat de părți.
Respinge, în rest, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei S. I., cât și în ce privește pe pârâta L. D. A..
Stabilește la suma de 594 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora este obligată pârâta S. I. către reclamantă, în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată între părți în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. P. R. I. I. M.
GREFIER,
J. A. A.
- în concediu de odihnă –
Grefier-șef,
C. I.
IM/ȘR/2 ex.
05.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 993/2013. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
