Uzucapiune. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 8838/221/2010
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1102/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13.12.2013
PREȘEDINTE: B. P. - judecător
R. C. R. - judecător
T. I. - judecător
F. Ș. - grefier
Prezentul complet a fost constituit conform Hotărârii CSM nr. 387/2005 și 614/2008, a Hotărârii nr.96/2013 a Colegiului de conducere al Tribunalului Hunedoara și a procesului-verbal din data de 12.12.2013
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de către reclamanta B. Penticostală T. împotriva sentinței civile nr.3716/2013, pronunțată de Judecătoria D. (judecător C. A.).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat M. F. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat M. F., arată că valoarea contestată este suma de 2000 lei și a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a timbra la această valoare.
Instanța constată că recursul este scutit de timbru.
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat M. F., a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat M. F., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile, în sensul de a se dispune admiterea acțiunii cu privire la capătul de cerere prin care solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren cu categoria de folosință cimitir. Fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3716/17.09.2013 Judecătoria D. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. Penticostală T., în contradictoriu cu pârâții O. A.-I. și O. Grațiana-C., B. A., L. S. (născută D. S.), M. A., . prin Primar, în calitate de succesibil al proprietarului tabular D. Zenovie, decedat fără moștenitori cunoscuți, a omologat raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert F. C., a constatat că reclamanta B. Penticostală T. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață reală măsurată de 201 mp, categoria de folosință curte și construcții, parte din imobilul înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 170, nr. cadastral 350, . punctele topografice 3-23-22-21-20-19-15-2-3 în anexa grafică nr.1 la Raportul de expertiză topografică efectuat de expert F. C., a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. 170, în suprafață tabulară totală de_ mp, respectiv suprafața de_ mp se va reînscrie în CF 436 T., nr. topo. 170, pe numele vechilor proprietari tabulari, cu menținerea titlurilor originale de dobândire, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară a imobilului și a respins în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
„Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar s-a solicitat de către reclamantă a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra:
-imobilului înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 170, nr. cadastral 350, . teren în suprafață de 201 mp, categoria de folosință curte și construcții – locașul bisericii, în suprafață construită la sol de 53,50 mp și anexă gospodărească din lemn în suprafață construită la sol de 5,00 mp;
-imobilului înscris în CF 421 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 206, nr. cadastral 284/1, . teren categoria de folosință cimitir.
1. Cu privire la imobilul înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 170, nr. cadastral 350, . B. Penticostală T.:
Imobilul a fost identificat de expert conform hărții CF intravilan T. ca fiind situat pe o porțiune din .. vechi 170 în CF 436 T. sub nr. A+1, cu descriere imobil: grădină intravilan în suprafață tabulară de_ mp, având ca proprietari tabulari sub B1-4, în cote egale, pe numiții D. F. căs. B. M., D. Zenovie, D. V. jr., D. E. jr., cu titlu moștenire din 1931.
Conform planului cadastral al localității T. terenul este situat pe . în Registrul cadastral al localității T. cu proprietar B. Penticostală T. în suprafață de 223 mp (f. 30 dosar) și reală măsurată de expert de 201 mp, delimitat în anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză de punctele topografice 3-23-22-21-20-19-15-2-3. Categoria de folosință actuală a imobilului în suprafață de 201 mp este curte cu construcții, pe acest teren fiind situată construcția „B. Penticostală T.” cu nr. poștal 60A, în suprafață construită la sol de 53,5 mp și anexă gospodărească din lemn în suprafață construită de 5 mp.
Terenul este împrejmuit în totalitate cu gard metalic și are ca vecini faptici la nord: drum sătesc, la est: Căceu T., la sud: Căceu T., la vest: M. R..
Din adresa nr. 871/23.05.2013 a Primăriei comunei L. de Jos reiese că moștenitori ai proprietarilor tabulari ai imobilului sunt numiții:
-B. A., cu domiciliul în ., ., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular D. F. (căsătorită B. M.)
-L. S. (născută D. S.), cu domiciliul în Lugoj, Pasaj A. I., ., ., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular D. V.
-M. A., cu domiciliul în ., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular D. E. (căsătorită M.),
aceștia fiind introduși în cauză și citați în calitate de pârâți, cu mențiunea să se prezinte personal pentru a răspunde la interogatoriu sau să depună un înscris prin care să-și exprime punctul de vedere raportat la solicitarea reclamantei.
Pârâții B. A., L. S. și M. A. nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea formulată.
Prin uzucapiune se înțelege acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale, în privința unui lucru prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în intervalul de timp prevăzut de lege, sau, altfel spus, nașterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoană în condițiile și în termenul prevăzut de lege.
În sistemul de publicitate al cărților funciare existent în Transilvania, Banat și Bucovina (părți ale României care s-au aflat sub stăpânirea Austro-Ungariei), problema uzucapiunii a fost reglementată în mod diferit în timp.
În aceste teritorii, uzucapiunea a fost reglementată inițial prin legile maghiare și Codul Civil Austriac care cereau o posesie de 32 de ani, respectiv una de 30 de ani în condițiile specifice de reglementare.
La data de 22 iunie 1943, prin Legea nr. 389/1943 a fost extinsă legislația română (Codul Civil Român) în Ardealul de Sud, fiind scoase din vigoare legile maghiare și Codul Civil Austriac. Legislația română a fost extinsă și în Ardealul de Nord prin Legea nr. 260/1945.
De la data extinderii legislației române în Ardeal (în sud la 15 sept 1943 - data când s-au pus în aplicare dispozițiile legii 389/1943, art. 41 și în nord la 04 apr 1945 - data când s-au pus în aplicare dispozițiile legii 260/1945), uzucapiunea a fost reglementată potrivit Codului civil Român, aplicându-se reglementările prevăzute în Cartea a III-a, titlul XX.
Ulterior, la data de 12 iulie 1947, prin Legea nr. 241/1947, a fost pusă în aplicare Legea 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, fiind scoase din vigoare toate reglementările anterioare referitoare la uzucapiune. În materie de uzucapiune, Legea 115/1938 prevede în mod expres că dispozițiunile ei în materie se aplică numai uzucapiunilor începute sub imperiul ei, deoarece potrivit art. 6 alin 2 din Legea 241/1947 - prescripțiile împlinite sau începute înainte de data intrării în vigoare a Legii 115/1938 (înainte de 12 iulie 1947) sunt și rămân cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legale sub care au început, respectiv Codul civil austriac, legile maghiare, or Codul civil român până la data de 12 iulie 1947.
După . Legii nr. 7/1996 sistemele de publicitate anterioare și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de un nou și unic sistem cu trăsături distincte, care nu mai consacră cazurile speciale de dobândire a proprietății prin uzucapiune înscrise în art. 27-28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin Decizia nr. 86/10 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 697/14.10.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii a stabilit că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Potrivit declarației martorilor audiați (f. 104 și 105 dosar) și actului sub semnătură privată încheiat (f. 16 dosar), terenul în litigiu a intrat în posesia reclamantei în anul 1958, reclamanta posedându-l în mod public, pașnic, netulburat și sub nume de proprietar.
Prin urmare, instanța constată că la data când a început posesia asupra terenului, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, cu privire la uzucapiune erau aplicabile dispozițiile Decretului-lege 115/1938, motiv pentru care va analiza acțiunea de față prin prisma art. 28 din Decretul-lege 115/1938 care reglementează uzucapiunea extratabulară.
Denumirea de uzucapiune extratabulară se datorează faptului că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără ca acesta să fi fost întabulat, la începerea posesiei în cartea funciară.
Sub aspectul condițiilor cerute de lege pentru a se putea invoca această uzucapiune, literatura de specialitate și practica judiciară a identificat următoarele: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 ani de la moartea proprietarului tabular, posesia exercitată să fie utilă. Astfel, particularitatea în privința termenului de uzucapiune extratabulară constă în aceea că momentul ei de început (dies a quo) nu îl reprezintă data certă a intrării în posesia imobilului (așa cum se întâmplă în cazul uzucapiunii de lungă durată reglementată de Codul civil), ci data decesului proprietarului tabular.
Din materialul probator administrat rezultă că proprietarii tabulari D. F. căs. B. M., D. Zenovie, D. V. jr., D. E. jr., au decedat în urmă cu mai mult de 20 de ani (cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate la Legea nr. 18/1991 a fondului funciar au fost formulate de moștenitorii proprietarilor tabulari, fără a fi fost inclus și terenul în discuție, recunoscut implicit de moștenitori ca fiind în posesia legitimă a reclamantei – a se vedea f. 161 dosar).
De asemenea, din informațiile comunicate de Primăria comunei L. de Jos, reiese că imobilul în discuție nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, prin urmare nu au fost eliberate titluri de proprietate asupra acestuia.
Se va reține că pârâții nu au formulat întâmpinare în dosar și nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
În aceste condiții, posesia reclamantei asupra imobilului evidențiat anterior, parte din imobilul înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 170, nr. cadastral 350, . suprafață reală măsurată de 201 mp, categoria de folosință curte și construcții – locașul bisericii, conturat de punctele topografice 3-23-22-21-20-19-15-2-3 în anexa grafică nr.1 la Raportul de expertiză topografică efectuat de expert F. C. a fost exercitată în mod public, pașnic, netulburat și sub nume de proprietari, nefiind dovedit în cauză vreun viciu al posesiei care să determine inadmisibilitatea cererii.
Față de cele expuse mai sus, constatând că sunt îndeplinite toate cerințele legale și având în vedere și faptul că se impune clarificarea unei situații juridice incerte și care durează de foarte mulți ani, instanța va admite acțiunea civilă formulată sub acest aspect și precizată în raport de concluziile expertului și va constatata dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, în condițiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, asupra imobilului delimitat pe planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică topografică, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel cum a fost descris mai sus.
Se va dispune totodată ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF 436 T. sub nr. A+1, nr. topo. 170, în suprafață tabulară totală de_ mp, respectiv suprafața de_ mp se va reînscrie în CF 436 T., nr. topo. 170, pe numele vechilor proprietari tabulari, cu menținerea titlurilor originale de dobândire.
2. Cu privire la imobilul înscris în CF 421 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 206, nr. cadastral 284/1, . teren categoria de folosință cimitir, prin decizia civilă nr. 926/R/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost admis ca fondat recursul civil declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1920/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ și, în consecință, s-a constatat nulitatea Titlului de proprietate emis pentru această suprafață.
Însă, în motivarea soluției aduse s-a reținut faptul că potrivit art. III pct.10 din Anexa I a Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cimitirele fac parte din domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, așa încât nu pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar.
Conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 – „(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;
c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.”
Totodată, conform dispozițiilor Codului civil (2009) – „Art. 861 - Caracterele dreptului de proprietate publică
(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.
(3) În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate. … ”.
Raportat la considerentele deciziei civile nr. 926/R/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și dispozițiile legale redate anterior, se va respinge în consecință solicitarea reclamantei de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, asupra imobilului înscris în CF 421 T. sub nr. A+1, nr. topo. vechi 206, compus din teren categoria de folosință cimitir.
Pentru rezolvarea situației juridice a terenului cu destinația cimitir al bisericii, reclamanta are posibilitatea de a obține dreptul de folosință asupra acestuia în baza unui contract de concesiune sau în alte modalități prevăzute de lege. ”
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B. Penticostală T., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și admiterea acțiunii și cu privire la capătul de cerere prin care se solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 421 al localității T. de sub A+1, nr.topo vechi 206, nr.cadastral 284/1, . teren cu categoria de folosință cimitir, în suprafață de 1142 mp.
În motivarea recursului, în esență, reclamanta a arătat că pe terenul pe care se află cimitirul bisericii sunt înhumați credincioșii Bisercii Penticostale T. de peste 50 de ani, iar Cultul Penticostal este recunoscut în România, iar potrivit art. 28 din Legea 489/2006 unitățile locale ale cultelor pot avea singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor.
Se mai arată că în anul 1993 Oprisoni I. Iovita și soția acestuia, știind că terenul era ocupat de pste 50 de ani de cimitirul bisericii, au încheiat cu reclamanta un act de vânzare cumpărare sub semnătură privată, fiind de acord cu întabularea terenului.
Se adaugă că motivul pentru care instanța a respins acțiunea nu sunt legale, legea permițând bisericilor să aibă cimitire proprii, în proprietatea lor.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare(f. 7), prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Intimatele Primăria comunei L. de Jos și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar au formulat întâmpinare(f.17), prin care au arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Se motivează că terenul în cauză este inscris în cartea funciară pe numele lui S. E., care este bunica lui Oprison I. și a fost retrocedat acestuia din urma prin Titlul de proprietate nr._/45.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 al.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Sentinta nr. 3716/2013 a Judecătoriei D. a fost recurată doar sub aspectul modului de soluționare a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 421 al localității T. de sub A+1, nr.topo vechi 206, nr.cadastral 284/1, . teren cu categoria de folosință cimitir, în suprafață de 1142 mp. Potrivit art. 1169 C.civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, or reclamantul nu a probat cele susținute, acesta fiind respins de către instanța de fond.
Instanța de recurs va analiza doar soluția asupra capătului de cerere menționat mai sus.
În această analiză se va pleca de la Decizia civilă nr. 926/R/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, prin care s-a admis recursul împotriva sentintei civile nr. 1920/2012 a Judecătoriei D., iar pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. Penticostală T. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/45/1996, în ceea ce privește ., . de 1.142 mp.
Pentru a dispune în acest sens s-a reținut de către Tribunalul Hunedoara că potrivit art. III pct.10 din Anexa I a Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cimitirele fac parte din domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, așa încât nu pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul legilorfondului funciar. În consecință, s-a anulat titlul de proprietate analizat, cu privire la suprafața de teren care avea destinația de cimitir, aceeași suprafață care formează obiectul cererii reclamantei din prezenta cauză.
Reținându-se faptul că cimitirul face parte din domeniul public local al comunei și având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea 213/1998, care dispun că bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate, urmarite silit și dobândite în temeiul uzucapiunii, instanța de fond corect a dispus respingerea cererii reclamantei de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 421 al localității T. de sub A+1, nr.topo vechi 206, nr.cadastral 284/1, . teren cu categoria de folosință cimitir, în suprafață de 1142 mp.
Instanța de fond nu putea trece peste concluziile unei hotărâri definitive și irevocabile, chiar pronunțată în alt dosar, cu privire la natura juridică a unui bun imobil, decât prin încălcarea puterii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, chiar dacă acest al doilea proces nu se desfășoară între exact aceleași părți.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În consecință, instanța de fond, care se afla în fața cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil, nu putea să nesocotească ceea ce s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă a altei instanțe, cu privire la natura juridică a aceluiași imobil.
Pentru aceste motive, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta B. P. T. împotriva sentintei civile nr. 3716/2013 pronunțată de Judecătoria D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte Judecător Judecător
B. P. R. C. R. T. I.
Grefier,
F. Ș.
RCR/FȘ
2 ex./14.03.2014
Jud. fond A. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Succesiune. Decizia nr. 928/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
