Obligaţie de a face. Decizia nr. 997/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 1236/240/2009
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 997/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 28.11.2013
PREȘEDINTE: V. A. E. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
F. Ș. - grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit în baza art. 98 alin. 6 (alin 5^1) din Regulamentul de Ordine Interioară și a procesului-verbal din data de 20.11.2013
Pe rol fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil introdus de către reclamantul V. I., împotriva sentinței civile nr.767/2012, pronunțată de Judecătoria Hațeg (judecător M. C. N.).
Instanța a constatat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.11.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.767/2012, pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul V. I. împotriva pârâtelor P. C. Densuș și ., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că reclamantul deține, în proprietate, o casă ce se situează în apropierea unui pârâu, despre care reclamantul a afirmat că a fost deviat, pe lângă zidul casei sale, de către pârâta P. Densuș. În urma acestor lucrări, reclamantul a efectuat numeroase sesizări la Instituția Prefectului Hunedoara.
Analizând declarația martorului I. R.-E. rezultă că acesta a fost viceprimar al comunei, în perioada 2000-2008, iar în această calitate are cunoștință că s-au efectuat lucrări de amenajare a albiei pârâului, ce trece prin fața casei reclamantului și nu a fost deviat, deoarece în anul 2000, după inundațiile de atunci, pârâul și-a schimbat cursul, apropiindu-se de curtea reclamantului. Martorul a precizat că, atunci când plouă abundent, apa se scurge și în curtea reclamantului.
Martorul M. C. a precizat că singura lucrare ce s-a amenajat la pârâu este un podeț, pârâul curge la o distanță de aproximativ 10-20 cm de gardul gospodăriei reclamantului, nu poate preciza dacă cursul pârâului s-a schimbat.
Martora C. L. a menționat că locuiește la aproximativ 100 m de casa reclamantului și pârâul trece chiar pe lângă zidul casei reclamantului, are același traseu și nu a fost modificat. Mai precizează că atunci când plouă este posibil ca apa să intre în curtea casei reclamantului, însă în perioada viiturilor sunt afectate și alte gospodării.
Din interogatoriul reclamantului rezultă că inundațiile despre care a afirmat în acțiune sunt urmare a ploilor torențiale, există perioade când pârâul este secat, iar apa intră în curtea casei sale doar atunci când plouă torențial. Tot reclamantul a menționat că apa intră și în gospodăriile altor vecini, atunci când intra la el a efectuat reparații la casă, în urmă de 5-6 ani, ce au constat în consolidarea zidurilor casei.
Raportul de expertiză în construcții întocmit în cauză confirmă un prejudiciu de 11.195,8 lei reprezentând jumătatea din valoarea de piață a imobilului, însă situația este greu de departajat.
Văzând temeiul de drept indicat de reclamant respectiv art.1073 Cod civil, precum și împrejurarea că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cert suferit de reclamant, nedovedindu-se că reclamantul a efectuat lucrări de reparații într-un cuantum real, nu s-a putut aprecia că prezenta acțiune este admisibilă.
Față de cele arătate, instanța a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. I. prin care a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, a arătat că acțiunea a fost soluționată pe excepția inadmisibilității și nu pe fond, cu toate că din probele administrate rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de succesor în drepturi a defunctei V. C.E., actele de stare civilă nefăcând această dovadă.
Pe fond a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, prejudiciul suferit de reclamant fiind determinate de ploile torențiale, deci de un caz de forță majoră și nu din culpa pârâtei.
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, beneficiind și de asistență judiciară sub forma acordării unui apărător din oficiu (f.24).
A fost depusă la dosar, adresa nr. 1742/08.11.2013 emisă de P. C. Densuș, din care rezultă că podețul a fost efectuat de Primărie în regim propriu, motiv pentru care nu a fost înlocuită o documentație în acest sens (f.37).
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prev. art.3041 c.p.c., raportat la probele administrate, Tribunalul reține următoarele:
Din probele administrate în fața primei instanțe (martori, expertiză, cercetare la fața locului), rezultă că imobilul reclamantului este situat în ., cu acces la drumul public, în spatele casei reclamantului, în aval, fiind amenajată o scurgere a apelor pluviale, sub formă de șanț la doar câțiva zeci de centimetri de gospodăria reclamantului, peste acesta fiind amenajat un podeț.
Susținerile reclamantului, în sensul că atunci când sunt ploi torențiale, apele intră în curtea sa, afectându-i gospodăria, sunt confirmate și de pârâtă și de martorii audiați în cauză. Din cuprinsul expertizei tehnice în construcții, rezultă că imobilul construcție este grav afectat și degradat din cauza scurgerii apelor pluviale ale torentului din amonte (f.153 dos. fond), scurgerea torentului aflându-se, potrivit concluziilor expertizei tehnice, pe domeniul public de interes local al Primăriei Densuș.
Depozițiile martorilor audiați în cauză nu converg toate spre ipoteza modificării cursului apei, urmare a lucrărilor efectuate de către pârâtă cu prilejul construirii podețului, însă expertul arată că scurgerea torentului este situată pe domeniul public aparținând acesteia, iar cursul pârâului ar trebui amenajat de către aceasta pe vechiul traseu (f.154 dos.fond).
Urmare a sesizărilor efectuate de către reclamant legate de situația în care se află imobilul său, Instituția Prefectului județului Hunedoara, a confirmat că reprezentanții primăriei au recunoscut că pentru rezolvarea situației create trebuie executate lucrări de deviere a pârâului pe o porțiune de cca. 30-35 m, lucrări estimate a fi finalizate la începutul lunii iunie 2017 (f.3 dos. fond), însă nerealizate conform poziției exprimată de către aceeași instituție a Prefectului județului Hunedoara (f.5 dos. fond).
Nu pot fi reținute ca pertinente nici apărările pârâtei, în sensul că starea de degradare a imobilului reclamantului se datorează inacțiunii acestuia, de vreme ce lucrarea de expertiză confirmă că inundarea frecventă și imprevizibilă a gospodăriei reclamantului a dus la umezirea zidăriei ce nu poate fi tencuită dacă este umedă, uscarea unui perete cu igrasie sau umezit necesitând un timp de așteptare de un an.
Mai mult, lucrarea efectuată de Primărie (podețul) nu a avut la bază o documentație,așa cum impune legea, efectuându-se în regim propriu (f.37 dos. recurs) și nerealizând devierea cursului torentului pentru a nu fi inundate gospodăriile din jur.
Ținând cont de cele de mai sus, pârâta va fi obligată să efectueze lucrările de amenajare a cursului albiei, ce se află pe domeniul său, astfel încât să nu mai fie afectată structura de rezistență a imobilului aparținând reclamantului, conform expertizei tehnice efectuată în cauză, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Neputându-se reține nicio culpă din partea reclamantului la degradarea imobilului său, pârâta va fi obligată să repare integral prejudiciul cauzat acestuia, în suma maximă solicitată, 20.000 lei, sumă confirmată și de expertiza întocmită.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată, aceasta nu poate fi primită în condițiile în care nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, așa cum cer prev. art. 1591 alin. 3 c.p.p., ci doar prin concluziile scrise și prin întâmpinarea depusă în calea de atac.
Chiar dacă ar fi fost invocată în condiții de legalitate, tot nu putea fi primită, în situația în care reclamantul folosește imobilul proprietatea mamei sale, decedate, acțiunea în răspundere civilă delictuală putând fi promovată și de posesorul imobilului, implicit de orice persoană prejudiciată în folosința unui bun.
Raportat la cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3 c.p.c., raportat la art. 304 pct. 9 c.p.c., urmează a fi admis ca fondat recursul reclamantului, cu consecința modificării integrale a sentinței, în sensul celor de mai sus.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâtele vor fi obligate la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial de care a beneficiat reclamantul în cadrul ajutorului public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamantul V. I. împotriva sentinței civile nr. 767/2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg, județul Hunedoara, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. I. împotriva pârâtelor P. C. Denuș și . și în consecință:
Obligă pe pârâte să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pe pârâte să efectueze lucrări de amenajare a cursului albiei, astfel încât să nu mai fie afectată structura de rezistență a imobilului aparținând reclamantului, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert S. I. N., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pe pârâte să plătească suma de 300 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Statul Român.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
V. A. E. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
F. Ș.
V.A.E./F.Ș.
2 ex./13.01.2014
Jud.fond M. C. N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
