Pretenţii. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 6479/97/2010
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.128/R/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013
PREȘEDINTE: C. C. V. - judecător
B. M. S. - judecător
I. I. E. - judecător
O. L. S.- grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de perimarea recursului declarat de pârâtul G. A. împotriva sentinței civile nr.149/08.03.2010 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr. _ (judecător F. C.).
La apelul nominal la prima strigare și a doua strigare a cauzei nu s-a prezentat niciuna din părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a invederat instanței că prezenta cauză a fost repusă pe rol la cererea intimatei reclamante, iar prin serviciul registratură, recurentul pârât a depus la dosar note scrise.
Față de excepția de perimare invocată de intimata reclamantă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1491/2010, pronunțată de Judecătoria D., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ-CENTRUL JUDEȚEAN HUNEDOARA în contradictoriu cu pârâtul GHITOAICA A.-L..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 812,50 lei, cu titlu de pretenții, precum și dobânzile legale aferente, calculate de la data de 24.03.2009 până la plata efectivă, sume actualizate în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, pârâtul a solicitat reclamantei acordarea de sprijin financiar, prin bonuri valorice, pentru o suprafață agricolă de 1 ha, utilizată în toamna anului 2007, obligându-se la recepționarea lucrărilor, la dovedirea utilizării de semințe certificate și în condițiile în care nu realizează suprafețele pe culturi, conform cerererii formulate, să restituie sumele reprezentând sprijin financiar nejustificat.
Prin procesele-verbale de recepție și restituire încheiate la data de 10.06.2008, însușite de către pârât prin semnătură, s-a constatat că acesta nu a asigurat culturile, deși avea această obligație (OMADR 687/2007 – art.5 al.3).
Apărările pârâtului, în sensul că societățile de asigurări au refuzat a-i asigura cultura, nu pot fi primite, a mai reținut instanța de fond, întrucât adresele către societățile de asigurarea au fost formulate doar în anul 2009, deși el era obligat a asigura cultura de toamnă 2007, iar din răspunsul acestor societăți nu rezultă refuzul de a se asigura culturile agricole, ci doar limita riscurilor pentru care se oferă asigurare.
Potrivit art.5 al.4 din Ordinul MADR 687/2007 „nerespectarea prevederilor al.3 atrage restituirea de către beneficiari a sumelor primite ca sprijin financiar sub formă de bonuri valorice”.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect dobânda legală, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art.1088 al.1 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, constau în dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 969 și 1088 Cod civil, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de pretenții, precum și dobânzi legale aferente, calculate de la data de 25.09.2008, când pârâtul a fost pus în întârziere, până la plata efectivă, sume actualizate în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Împotriva sentinței civile pârâtul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, invocându-se nerespectarea ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care, însă, nu este o lege și prin urmare nu poate fi obligatorie pentru fermierii din România, calitate pe care o are și recurentul.
Așa fiind, contrar Legii nr. 381/2002, care nu prevede această obligație, reclamanta a obligat toți fermierii să se asigure, condiționând astfel acordarea subvențiilor, suportate de la bugetul Statului și Comunitatea Europeană.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Recursul a fost legal timbrat cu 46 lei și 0,15 lei, timbru judiciar.
În recurs s-au depus înscrisuri. (f. 6-f.7).
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 7.03.2011 s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., respectiv, lipsa părțile legal citate și împrejurarea că niciuna dintre acestea nu a solicitat și judecarea în lipsă. (f.13).
Intimata reclamantă a solicitat, prin cererea, înregistrată la data de 21.XII.2012, constatarea perimării recursului, declarat de pârât, învederându-se că de la data suspendării cauzei au trecut 21 de luni, perioadă în care recurentul nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol. (f.25).
În drept s-au invocat prevederile art. 248 și urm. C.pr.civ.
Recurentul a depus, prin serviciul registratură, la data de 29.01.2013, cerere de reluare a judecării procesului, în recurs, învederând că suspendarea judecății s-a dispus din vina reclamantei, pe motiv că nu și-a formulat apărarea, solicitând un exemplar de pe cererea de recurs, lipsind la termenul de judecată acordat, iar suspendarea s-a dispus până la noi stăruințe în cauză.
Așa fiind, solicitarea de a se constata perimarea recursului, pe motive procedurale, înseamnă o eschivare a intimatei de la judecarea, pe fond, a cauzei.
Examinând, în sensul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., prioritar excepția de perimare a recursului, invocată de intimată se constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.248 C.pr.civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas, în nelucrare din vina părții, timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit, din oficiu”.
În sensul dispozițiilor art.252 alin.1 C.pr.civ.” Perimarea se constată și din oficiu”.
În cauză, se reține că, prin încheierea de ședință din 7.03.2011 s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., respectiv, pentru lipsa părților, legal citate, raportat la faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat și judecarea în lipsă. (f.13).
Cererea de repunere pe rol a cauzei și constatarea perimării recursului a fost înregistrată, la data de 21.XII.2012. (f.25).
Întrucât nu a intervenit întreruperea sau suspendarea termenului de perimare, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art. 249 C.pr.civ. și art. 250 C.pr.civ., iar de la data suspendării, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării judecății, respectiv, niciun act de procedură nu urma să fie îndeplinit, din oficiu, cauza a rămas, astfel, în nelucrare, mai mult de un an de zile, din vina părții ce a exercitat calea de atac.
În consecință, în temeiul art.248 C.pr.civ., art.252 alin1. C.pr.civ., excepția invocată va fi admisă, constatându-se perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul introdus de către pârâtul G. A. L. împotriva sentinței civile nr.1491/2012, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
C. C. VioletaBololoi M. SimonaIoja I. E.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex..05.03.2013
Jud. fond-F. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 279/2013.... → |
|---|
