Pretenţii. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 3007/263/2010
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.239/R/2013
Ședința publică din data de11 martie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului civil introdus de către pârâta T. M. L. împotriva sentinței civile nr.886/29.03.2012, pronunțata de Judecătoria Motru, în dosarul civil nr._ (judecător C. I.).
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 04 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru depunerea de concluzii scrise, în temeiul art.146 coroborat cu dispozițiile art. 260 Cod proc. civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin serviciul registratură al instanței, la data de 07.03.2013, respectiv 11.03.2013 ,recurenta pârâtă T. M. L. a depus la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.886/2012 a Judecătoriei Motru s-a admis acțiunea reclamantului T. V. formulată împotriva pârâtei T. M. L. având ca obiect acțiune în pretenții în sumă de 14.400 lei reprezentând cheltuieli de întreținere în sumă de 14.400 lei reprezentând cheltuieli de întreținere a minorei T. A. M. Jaqline născută la 23.02.2006, pe perioada 15.07._10 .
De asemenea s-a mai dispus anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale formulată de pârâta Tegleș I. P., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. C. și s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Motru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 28.03.2007 minora T. A. Jaqline a fost predată de mama sa T. M. L., în gara Strehaia, reclamantului care, începând cu această dată, i-a asigurat minorei întreținere și educație .
La data de 14.05.2007 minora a fost înscrisă de reclamant la Grădinița cu program prelungit nr. 1 din Motru, cursuri pe care minora le frecventează și în prezent.
În același timp reclamantul a înscris-o pe minoră la grupa specială, precum și la ore suplimentare de limba engleză, fapt ce a condus la cheltuieli mai mari de întreținere cu minora.
În același timp reclamantul i-a asigurat creșterea și supravegherea cu o bonă pt. perioada cât reclamantul era la serviciu.
În vacanțe și la sfârșiturile de săptămână reclamantul i-a asigurat minorei ieșiri, vara la mare și la munte, în weekend la munte în Stațiunea Herculane, la S. și alte stațiuni.
Din data de 28.03.2007 până la data de 23.02.2008 când minora a împlinit 2 ani pârâții au ridicat lunar alocația și indemnizația de creștere a minorei, fără însă să remită aceste sume reclamantului.
Potrivit actelor de stare civilă ale minorei, minora este fiica soților T., născută la data de 23.02.2006, în mun. C. și, potrivit dispozițiilor legale, aceștia aveau obligația de întreținere a minorei.
Potrivit art. 529 C.civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti .
Când această întreținere este datorată de părinte ea se stabilește până la ¼ din venitul net realizat pt. un copil, 1/3 pt. doi copii și ½ pt. 3 sau mai mulți copii, cuantumul întreținerii neputând depăși jumătate din venitul net al celui obligat.
În fapt, părinții firești ai minorei, prin încasarea unor sume de bani prevăzute de lege, respectiv alocația de stat și indemnizația de creștere și fără să o remită reclamantului care avea în grijă minora constituie o îmbogățire fără just temei.
Din relatarea reclamantului rezultă că aceștia încasau lunar suma de 850 lei reprezentând alocație și indemnizație creștere minor.
Prin s.civ. nr. 1294/21.05.2010 pronunțată de Jud. Motru în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea având ca obiect tăgadă paternitate și stabilire paternitate introdusă de reclamanta T. A. Jaqline în contradictoriu cu pârâți T. C., T. M. L. și T. V., s-a constatat că pârâtul T. C. nu este tatăl minorei T. A. Jaqline născută la data de 23.02.2006, s-a constata că pârâtul T. V., actualul reclamant este tatăl minorei T. A. Jaqline născută la data de 23.02.2006, s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în Registrul Stării Civile, a fost încredințată spre creștere și educare minora pârâtului T. V. actualul reclamant, și a fost obligată pârâta T. M. L. la plata sumei de 100 lei pensie de întreținere începând cu data rămânerii definitive a acestei sentințe, respectiv cu data de 21.10.2010 când, prin dec. nr. 417 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis apelurile formulate atât de T. A. Jaqline prin curator P. A. și apelantul pârât T. V., s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis capătul de cerere privind modificarea numelui minorei din T. în T. și efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul Stării Civile al mun. C. la poziția 794 din data de 27.02.2006.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și s-a respins apelul formulat de apelanta pârâtă T. M. L. ca nefondat.
Referitor la cuantumul obligației de întreținere solicitat de reclamant și în raport de probatoriul administrat în cauză inclusiv declarațiile martorilor care au confirmat afecțiunea reclamantului față de minoră, a permanentei griji cu privire la creșterea și educarea acesteia, a cheltuielilor făcute, se constată a fi întemeiată, astfel încât instanța va admite acțiunea reclamantului și o va obliga pe pârâta Turbat M. L. la plata unei sume de 400 lei lunar pt. o perioadă de 3 ani de zile începând cu data de 15.07.2007 și până la data de 15.07.2012 data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta T. M. L..
Recursul a fost timbrat cu 493 lei taxă de timbru (f.67,68,108,109) și timbru judiciar de 3,3 lei (f.67,109).
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, așa cum era normal conform art. 137 Cod proc. civilă încă de la primul termen de judecată. De asemenea aomis să se pronunțe și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Tefeleș I..
Abia în cuprinsul dispozitivului, instanța a admis inițial –în mod legal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Tefeleș I., ulterior fără nici o motivare a respins necompetența teritorială a Judecătoriei Motru învocată de recurentă. Se impunea ca imediat după ce se sesiza lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Tefeleș să dispună trimiterea cauzei instanței competente . Prin admiterea/respingerea acestor excepții s-au încălcat normele privitoare la competența teritorială, ceea ce atrage nulitatea absolută a sentinței 882/201. Odată ce față de pârâta Tefeleș s-a admis lipsa calității procesuale pasive instanța competentă era numai aceea din C., localitatea de domiciliu a recurentei.
S-a mai arătat că un al doilea motiv de casare a sentinței recurate este modul cum instanța de fond i-a încălcat flagant dreptul la apărare. Pe parcursul procesului nu i-au fost comunicate probele, înscrisurile depuse de către reclamant, fiind privată de posibilitatea de a-și formula apărarea, că nici un înscris nu i-a fost comunicat pe parcursul celor doi ani cât s-a desfășurat procesul.
A arătat că reclamantul a profitat de faptul că recurenta din motive financiare nu s-a putut prezenta la procese a manipulat instanța care a fost vădit părtinitoare față de el prin administrarea probelor fără respectarea principiului contradictorialității, că a reținut nelegal majoritatea afirmațiilor mincinoase ale reclamantului fără ca acestea să fie susținute de probe. Că, pretențiile admis de instanța de fond sunt caduce, total nefondate, minora aflându-se în perioada 15.07._08 la C., la recurentă. Afirmațiile au fost probate prin rezoluția din 12.12.2007 prin care reclamantul recunoaște că după o perioadă de două luni fetița a revenit la C. la domiciliul recurentei. De asemenea ancheta socială efectuată în luna august 207 dovedește că cei trei minori inclusiv A. M. beneficiau de condiții optime de viață și în același timp de asistență medicală, minora fiind înscrisă la medic de familie și vaccinată. A mai arătat că minora este înscrisă la grădiniță de stat cu program de la 08-18, astfel nefiind justificate cheltuielile ocazionate cu grădinița și angajarea unei bone.. de asemenea se exclud și cheltuielile cu cursul de engleză care este oferit în sistem de stat și se cuantifică la maxim 20-30 lei, lunar.
Instanța a determinat o îmbogățire fără just temei a reclamantului fără să aibă în vedere că aceste pretinse cheltuieli ale acestuia cu minora sunt cele pe care orice părinte le face în mod natural, legal cu un copil. Ori reclamantul a dovedit clar și și-a revendicat calitatea de tată, el fiind cel care a introdus acțiunea de stabilire a paternității.
S-a mai precizat că în ceea ce privește cuantumul pretențiilor materiale la plata cărora a fost obligată recurenta instanța a omis să arate și să explice cum a determinat acel cuantum de 400 lei,lunar,. Până la vârsta de 2 ani recurenta a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, fiind un drept personal, că alocația copilului a fost de doar 200 lei lunar, că minora a stat la pârât doar două luni și trei săptămâni în lunile aprilie 2007 iunie 2007 cu acordul său. Aceasta ar fi fost singura perioadă în care reclamantul ar fi putut solicita contravaloarea alocației dar aceasta nu coincide cu perioada pentru care reclamantul a introdus acțiunea, respectiv 15.07._10, cu privire la perioada aprilie-iunie 2007 s-a împlinit termenul de prescripție. Alocația în cuantum de 40 lei lunar, după împlinirea vârstei de 2 ani a fost plătită reclamantului retroactiv prin virament al Băncii Transilvania, din noiembrie 2011 alocația copilului fiind virată direct reclamantului.
Instanța a apreciat în mod greșit că suma de 400 lei, lunar potrivit disp. art. 529 cod civil este proporțională cu nevoia celui care o cere și nu cu mijloacele celui care urmează a plăti. Instanța a înțeles să modifice temeiul de drept al acțiunii ,în mod netemeinic și nelegal.A precizat că a contribuit întotdeauna la creșterea minorei trimițând pachete, A apreciat că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile morale și materiale față de copil care se afla la reclamant împotriva voinței sale.
Recurenta pârâtă a solicitat administrarea de probe noi în recurs și a depus la dosar: planșe foto(f.8) copie bilet CFR (f.9),facturi expediere colete(f.10-17),acte de stare civilă (f.28-29) adeverință venit (f.30) rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru (f.31) acte medicale (f.35-37),CI f.(59).
Intimatul reclamant T. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat (f.50-54) și a cerut administrarea probei cu înscrisuri depunând la dosar planșe foto grafice (f.16-21) în baza certificatului emis de ICCJ în dosarul nr._ având ca obiect cererea de strămutare formulată de recurentă, Tribunalul Gorj a dispus scoaterea cauzei de pe rol și Trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc. civilă, raportat la probele administrate se rețin următoarele:
Minora T. ,în prezent T. A. Jaqline este născută la data de 23.02.2006 având ca mamă pe T. M. L., iar ca tată biologic pe pârâtul T. Vigil, aspect confirmat prin Sentința civilă nr.1294/21.10.2010 a Tribunalului Gorj prin care s-a stabilit paternitatea minorei și a fost obligată recurenta la 100 lei, lunar pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu 21.10.2010.
Instanța de fond nu a stabilit cu exactitate pe ce perioadă minora s-a aflat efectiv în îngrijirea reclamantului intimat T. V. câtă vreme în data de 05.07.2007 și respectiv 29.08.2007 minora se afla la domiciliul mamei sale din C..
De asemenea prima instanță a stabilit în mod arbitrar și fără a arăta criteriile de cuantificare sumele avansate lunar de reclamantul intimat T. V. pentru întreținerea minorei și nu a stabilit dacă recurenta a avut sau nu vreo contribuție la întreținerea acesteia(f.10-27 dosar_ a Tribunalului Gorj).
Totodată s-a reținut doar din relatările reclamantului că pârâta împreună cu soțul acesteia ar fi încasat lunar suma de 859 lei cu titlu de alocație și indemnizație pentru creșterea minorei.
Față de toate aceste aspecte se impune ca instanța de fond să suplimenteze probatoriul urmând a stabili în ce perioadă minora s-a aflat în îngrijirea reclamantului, care este cuantumul sumelor avansate de reclamant pentru cheltuielile de creștere și educare a minorei și data de la care mama minorei datorează reclamantului sume de bani pentru întreținerea acesteia având în vedere și dispozițiile sentinței civile nr. 1294/2010 a Tribunalului Gorj .
În ceea ce privește cheltuielile aduse sentinței atacate se constată că sunt neîntemeiate câtă vreme recurenta pârâtă a fost citată de la adresa de domiciliu și a avut angajat apărător la instanța de fond, fiindu-i astfel ocrotite drepturile procesuale.
Așa fiind în temeiul art. 312 alin3 teza 3 Cod proc. civilă se va admite ca fondat recursul declarat cu consecința casării în parte a sentinței atacate, doar în ce privește acțiunea principală a reclamantului.
Astfel se va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Hunedoara, raportat la faptul că dosarul a fost strămutat, fiind competentă oricare instanță egală în grad cu Judecătoria Motru, aflată în raza de competență teritorială a Tribunalului Hunedoara.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă cheltuielile de judecată avansate de recurenta pârâtă vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării fondului cauzeI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursului civil declarat de către pârâta T. M. L. împotriva sentinței civile nr.886/2012 pronunțată de Judecătoria Motru, județul Hunedoara,pe care o casează parțial și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara, doar în ce privește acțiunea principală.
Menține dispozițiile sentinței atacate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. C. și Tefeleș I. P., la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Motru și la anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale introdusă de pârâta Tefeleș I. P..
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.03.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
O. L. S.
IIE/OLS-2 ex. 04.06.2013
Jud. fond- C. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 938/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1088/2013. Tribunalul... → |
|---|
