Pretenţii. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 4008/278/2012
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 783/R/2013
Ședința publică din data de 07 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE I. I. E.-judecător
B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului civil formulat de către reclamantul M. L. prin Primar împotriva sentinței civile nr.176/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr._ .(jud. Fond. M. L.)
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 30 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 176/2013, pronunțată de Judecătoria Petroșani, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul municipiul L., prin Primar împotriva pârâtei ..R.L
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 195,50 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 27 mp, înscris în CF nr.980 Bărbăteni nr.ord. A+12 nr.topo 1158/1/38/32/1/1/1, pentru perioada 26.11.2009 – 31.03.2012, sumă ce va fi reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, între reclamant, în calitate de concedent și numitul N. I., în calitate de concesionar a fost încheiat contractul de contractul de concesiune nr.290/29.08.1997 pentru un teren în suprafață de 27 mp, situat în municipiul L., ., județul Hunedoara, înscris în nr.980 Bărbăteni nr.ord.A+12 nr.topo.1158/1/38/32/1/6/1, pe care este edificat un garaj, de către numitul N. I..
Deși intitulat contract de concesiune, acest contract este, în realitate, un contract de închiriere supus dreptului comun, având în vedere că terenul ce formează obiectul contractului face parte din domeniul privat al municipiului L., conform actelor depuse la dosarul cauzei (filele 45-50 de la dosar).
Prin contractul de donație autentificat de BNP G. N., sub nr. 3603/29.11.2009, numitul N. I. și soția sa au donat pârâtei . SRL garajul situat în municipiul L., ., județul Hunedoara.
Numitul N. I. a decedat la data de 25.11.2010, în municipiul Petroșani.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta a folosit terenul, aflat în proprietatea reclamantului, prin exercitarea dreptului de proprietate asupra garajului edificat pe acest teren, începând cu data încheierii contractului de donație, prin care a dobândit respectivul teren.
Folosirea terenului de către reclamantă reprezintă un fapt juridic și nu a fost exercitată în temeiul unui act juridic.
În consecință, instanța a reținut că temeiul juridic al cererii ce formează obiectul prezentului dosar nu este reprezentat de răspunderea civilă contractuală, ci de răspunderea civilă întemeiată pe un fapt juridic, răspundere extracontractuală, pe temeiul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Pentru a reține astfel instanța a avut în vedere principiile privind efectele contractului ca act juridic și, în principal, principiul relativității efectelor contractului.
Pârâta nu a fost parte în contractul de concesiune, iar reclamantul nu a fost parte în contractul de donație.
Potrivit art.73 din Codul civil de la 1864, în vigoare atât la data încheierii contractului de concesiune, cât și la data încheierii contractului de donație, ,,Convențiile n-au efect decât între părțile contractante”, ceea ce înseamnă că efectele obligatorii ale contractului privesc numai părțile contractante și că nimeni nu poate fi obligat prin voința altei persoane – res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest.
În consecință, instanța a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta constând în lipsirea de folosință a reclamantului asupra terenului în discuție, pentru perioada solicitată.
Pentru perioada 01.01.2009 – 25.11.2010, obligația de plată a redevenței stabilită prin contractul de concesiune a aparținut concesionarului N. I., deoarece contractul de concesiune a continuat să existe până la decesul acestuia.
Astfel, în virtutea principiului relativității efectelor contractului, concesionarul nu putea nega obligația de plată a redevenței stabilită prin contractul de concesiune, iar reclamantul nu putea solicita plata redevenței de la pârâta, donatar al garajului, pentru același motiv, întrucât pârâta nu este parte a contractului de concesiune.
Din cuprinsul contractului de concesiune nu rezultă că ar fi fost inserată o clauză privind încetarea acestuia prin decesul concesionarului, însă, în virtutea principiilor generale ale efectelor contractului, reclamantul poate solicita constatarea încetării efectelor contractului de concesiune pentru încetarea capacității de folosință a concesionarului.
Pentru perioada 26.11.2010 – 31.03.2012, terenul ce a format obiectul contractului de concesiune, a fost folosit de către pârâtă, iar aceasta nu a negat acest fapt.
Dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală sunt cele ale art. 998 din Codul civil de la 1864, care devin aplicabile în toate situațiile în care un prejudiciu este cauzat altei persoane, prin încălcarea unor obligații legale, cu caracter general, ce revin tuturor, iar condițiile răspunderii delictuale, care trebuie întrunite cumulativ, sunt următoarele: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate în faptă și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Cu privire la existența unui prejudiciu, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței unui prejudiciu constând în lipsa de folosință asupra terenului în suprafață de 27 mp, pentru perioada 26.11.2010 – 31.03.2012.
Referitor la existența raportului de cauzalitate între faptă, prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și aceste condiții sunt îndeplinite, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și față de atitudinea procesuală a pârâtei.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, devine aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului fiind obligat să asigure atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat.
În cazul de față, prejudiciul constând în lipsa de folosință neputând să fie reparat în natură, repararea acestuia se va face prin echivalent, respectiv, o despăgubire bănească.
În lipsa unui criteriu legal de apreciere a prejudiciului efectiv, instanța a reținut că prejudiciul efectiv realizat de reclamant constă în redevența pe care ar fi încasat-o în situația în care terenul respectiv ar fi făcut în continuare obiectul unui contract de concesiune, în condițiile licitației organizate pentru concesionarea acestui teren.
Calculat astfel, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant, prejudiciul efectiv suferit de acesta este în sumă de 195,50 lei.
Aceasta, deoarece prețul concesiunii a fost stabilit printr-o licitație publică, realizată în exercitarea autorității publice de către Consiliul local al municipiului L..
În ceea ce privește beneficiu nerealizat de către reclamant, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 9 din contractul de concesiune nr.290/29.08.1997, din două motive:
-pârâta nu este parte în acest contract;
-contractul de concesiune a fost încheiat ulterior licitației și, chiar dacă prețul concesiunii este apreciat de instanță ca fiind opozabil pârâtei, procesul verbal de licitație fiind un act de autoritate publică, clauzele contractului de concesiune nu sunt opozabile pârâtei, ținând seama de același principiu al relativității efectelor contractului.
În consecință, în ceea ce privește beneficiul nerealizat, instanța a reținut ca întemeiată cuantificarea acestuia constând în reactualizarea, în raport cu rata inflației la data plății efective a prejudiciului, începând cu data săvârșirii faptei ilicite, autorul acesteia fiind de drept în întârziere.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pârâta, în calitate de proprietar al garajului avea obligația de a se prezenta la sediul reclamantului pentru a perfecta un act adițional la contractul de concesiune inițial, în vederea clarificării situației juridice a terenului.
Conform contractului de concesiune, respectiv, art. 5 din contract, pârâta avea obligația de a achita redevența anuală, în cuantum de 67.527 lei, așa încât, raportat la clauzele contractuale, mai exact art. 6, s-a procedat la indexarea anuală a prețului concesiunii, cu rata inflației.
La aceste redevențe, a mai arătat recurentul, s-au calculat penalități de întârziere, conform anexei, depuse la dosarul cauzei.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că obligația de plată a redevenței, stabilite prin contractul de concesiune, ar aparține defunctului N. I., invocând în acest sens faptul că, contractul de concesiune ar fi existat doar până la decesul lui N. I., fiind astfel absurd ca o persoană să folosească construcția fără a fi obligată la plata redevenței.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta a folosit terenul în litigiu, în perioada 26.XI._12, când în realitate terenul a fost folosit din data de 29.XI.1999.
Nu se poate reține vreo culpă a defunctului N. I., a mai arătat recurenta, cu atât mai mult acesta neputând fi obligat la plată, sigura vină aparținând pârâtei S.C. N. P. Construct S.R.L., care deși a fost somată să se prezinte în vederea transferării concesiunii a preferat să stea în pasivitate, așa încât acțiunea formulată este pe deplin justificată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
În temeiul art. 242 C.pr.civ. recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea prevederilor art. 305 C.pr.civ., înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed:
Din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, rezultă că între reclamant, în calitate de concedent și N. I., în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de concesiune nr.290/29.08.1997, având ca obiect terenul, în suprafață de 27 mp, situat în municipiul L., ., județul Hunedoara, înscris în nr.980 Bărbăteni nr.ord.A+12 nr.topo.1158/1/38/32/1/6/1, pe care s-a edificat un garaj.
Ulterior, prin contractul de donație autentificat de BNP G. N. sub nr.3603/29.11.2009, N. I. și soția sa, N. R. M., au donat pârâtei . S.R.L garajul situat în municipiul L., ., județul Hunedoara.
La data de 25.11.2010 donatorul N. I. a decedat.
Din economia prevederilor art. 41 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții rezultă că „dreptul de concesiune se transmite, în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost construit, în aceleași condiții fiind transmisă și autorizația de construire”.
În raport de aceste dispoziții legale, în mod greșit instanța de fond a reținut că, pentru perioada 1.01.2009 – 25.XI.2010, obligația de plată a redevenței, astfel cum a fost stabilită prin contractul de concesiune, incumbă defunctului N. I., în condițiile în care acesta a înstrăinat garajul, din anul 2009, de la acea dată pârâta fiind cea care a folosit efectiv terenul, obiect al contractului de concesiune, chiar dacă, deși a fost convocată, în acest sens, nu s-a prezentat pentru lămurirea situației juridice a imobilului, criticile recurentului, sub acest aspect, fiind deci întemeiate. (f.11-dosar fond).
Conform clauzelor contractuale, respectiv, art. 5, pârâta avea obligația de a achita o redevență, în cuantum de 67.527 lei, anual, prețul concesiunii putând fi indexat anual, așa cum se stipulează prin dispozițiile art. 6 din contractul de concesiune.
De asemenea, potrivit art. 9 din contract pentru întârzieri la plata ratelor trimestriale se aplică penalități zilnice de 5%, penalități care sunt datorate de pârâtă, întrucât a folosit efectiv terenul, obiect al contractului de concesiune, folosindu-l și în prezent, considerent pentru care reclamantul nici nu a procedat la retragerea concesiunii, însă nu și-a îndeplinit obligația de a achita redevența anuală.
Din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, rezultă că pentru perioada trimestrul I 2009 – trimestrul I 2012 pârâta datorează reclamantului suma de 13.440,5 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, în suprafață de 27 mp, înscris în nr.980 Bărbăteni nr.ord.A+12 nr.topo.1158/1/38/32/1/6/1, suma care se impune a fi reactualizată cu rata inflației la data plății.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 8 C.pr.civ. recursul va fi admis și modificând, în parte, sentința atacată acțiunea reclamantului va fi admisă, cu consecința obligării pârâtei S.C. N. P. Construct S.R.L. să plătească reclamantei suma de 13.440,5 lei, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 27 mp, pentru perioada trimestrul I 2009 – trimestrul I 2012, suma care va reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reținându-se că recurentul reclamant nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamantul M. L.-prin Primar împotriva sentinței civile nr. 176/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani,județul Hunedoara,pe care o modifică în parte după cum urmează:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. L.-prin primar împotriva pârâtei . SRL L..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de_,15 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 127 mp.,înscris în CF.980 Bărbăteni, A+12, nr. top.1158/1/38/32/1/6/1, pentru perioada trimestrul I-2009-trimestrul I-2012, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. I. E. B. M. S. C. C. V.
GREFIER.
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.12.11.2013
(Jud. fond M. L.)
Cu opinie separată
În sensul obligării reclamantului doar la suma de 444,5 lei redevență.
JUDECĂTOR
I. I. E.
OPINIA SEPARATĂ A D-LUI JUDECĂTOR I. I. E.
Raportat la practica judiciară constantă a Tribunalului Hunedoara în meteria pretențiilor rezultând din contracte de concesiune încheiate între o unitate administrativ teritorială și un particular precum și la dispozițiile art.979 și 978 din Codul civil din 1864 care stipulează faptul că acele clauze care sunt îndoielnice într-un contract se interpretează în sensul în care reiese din natura contractului și respectiv în înțelesul în care ele pot produce un efect, dispozițiile art. 9 din contractul de concesiune încheiat între părți trebuie interpretat în sensul că pentru întârzierile de la plata ratelor trimestriale de redevență concesionarului i se percep penalități de 5% pe zi din suma datorată timp de 30 de zile.
După depășirea termenului de 30 de zile concedentul urmează să procedeze la retragerea concesiunii, textul articolului astfel cum a fost formulat nelăsând loc de interpretare în sensul că s-ar putea percepe panalități până la plata integrală a redevenței.
Faptul că concedentul nu a înțeles să retragă concesiunea după expirarea celor 30 de zile nu îi poate fi imputat concesionarului prin perceperea de penalități peste cele stabilite în contract.
Prin urmare raportat la aceste considerente expuse mai sus, pârâta . SRL L., în calitate de successor în drepturi a concesionarului inițial N. I. datora concedentului M. L. suma de 444,5 lei cu titlu de redevență pe perioada 2009-2012, la care se calculează și penalități de 5% pe zi de întârziere timp de 30 de zile.
JUDECĂTOR
I. I. E.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Uzucapiune. Hotărâre din 02-09-2013, Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
