Contestaţie la executare. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 10104/221/2012/a1
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 541/R/2013
Ședința publică din data de 07 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. P. - judecător
R. I. - vicepreședinte Tribunal
I. M. - judecător
J. A. A. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de către petenta S.C. T. ..L. împotriva încheierii civile din data de 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. (judecător Ș. D. M.), în dosarul civil nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-petentă S.C. T. ..L., avocat F. R., în substituire avocat A. L., cu împuternicire avocațială nr. 6104/2013 și delegație de substituire din 25.03.2013, depuse la dosar (filele 10-11), lipsind intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 06.06.2013, Judecătoria D. a comunicat faptul că dosarul nr._ 12 se află înaintat în recurs la Tribunalul Hunedoara, cu termen de judecată la 10.06.2013, precum și faptul că acesta a fost acvirat pentru acest termen, urmând a fi restituit ulterior ședinței.
Reprezentanta convențională a recurentei-petente, avocat F. R., arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta convențională a recurentei-petente, avocat F. R., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a încheierii civile atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare a executării silite. Apreciază că încheierea civilă atacată este netemeinică raportat la prevederile art. 403 alin. (1) Cod procedură civilă. Cu privire la condiția prevăzută de art. 403 alin. (4) Cod procedură civilă referitoare la plata unei cauțiuni de către contestatoare, arată că a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții pentru cazul de suspendare pe care-l solicită. Arată că instanța de fond a reținut că motivele invocate sunt insuficiente pentru suspendarea executării silite, deși la filele 50-165, 193-255 din dosarul de fond au fost depuse înscrisuri pentru justificarea urgenței determinate de iminența pagubei ce ar putea fi cauzată societății recurente, întrucât debitul foarte mare ar duce la ., că societatea trebuie să plătească salarii, să achite instrumente de plată scadente, iar ca urmare a înființării popririi, nu a putut onora aceste instrumente de plată scadente, motiv pentru care a intrat în incidență bancară minoră. Că o astfel de executare silită, având ca obiect un credit atât de mare ar fi imposibil de întors datorită intrării societății în faliment. Susține că s-a dat o interpretare greșită textului art. 457 alin. (2) teza a doua Cod procedură civilă. Că terțul poprit nu ar putea dispune doar de suma indisponibilizată, fără a fi posibilă indisponibilizarea, poprirea unor eventuale sume ulterioare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea civilă din data de 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul civil nr._ 12 a fost admisă cererea formulată de către contestatoarea . SRL și în consecință s-a scutirea contestatoarei de la plata cauțiunii în sumă de 37.033 lei, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite din dosarul execuțional nr._ al Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a județului Hunedoara și s-a respins cererea de suspendare a executării pornită în dosarul execuțional nr._ al Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a județului Hunedoara.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut că, deși art. 6 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, uneori costurile ridicate ale unei proceduri pot aduce atingere acestui drept. Astfel, o taxă de timbru în cuantum ridicat combinată cu o cauțiune proporțională cu valoarea obiectului procesului sau cu alte cheltuieli de judecată disproporționate față de posibilitățile financiare ale reclamantului pot reprezenta o descurajare în fapt a liberului acces la justiție.
Pe de altă parte Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă consacrat în art. 47, art. 51 alin. 1, art. 52 alin. 7 din Carta drepturilor fundamentale a uniunii și art. 6 alin. 1 și 3 din Tratatul TUE, trebuie interpretat în sensul că acesta nu este exclus a fi invocat și de către persoanele juridice și asistența acordată în temeiul acestui principiu poate să acopere, printre altele, scutirea de la plata avansului din cheltuielile de procedură și/sau asistența unui avocat (cauza C-279/09 DEB Deutsche Energiehandels – und Beratungsgesellschaft mbh împotriva Bundersrepublick Deutschland a CJUE).
În aceste condiții, instanța a reținut că din punct de vedere al admisibilității cererii, aceasta respectă dispozițiile legale comunitare, putând fi analizată pe fond.
Cât privește temeinicia cererii, instanța a reținut că reclamantei contestatoare, în urma demarării executării silite contestate în prezentul dosar, i-au fost poprite conturile bancare pe care aceasta le are deschise la unitățile bancare, aflându-se în prezent în incidență bancară.
Contestatoarea, în cadrul dosarului nr._ al Curții de Apel A. I., a solicitat suspendarea actului administrativ fiscal constând din Decizia de impunere nr.474/2012, ocazie cu care a consemnat o cauțiune în cuantum de 1% din valoarea creanței.
În prezent, având în vedere că contestatoarea, a consemnat deja o cauțiune, tot în legătură cu creanța ce face obiectul dosarului execuțional nr._, iar conturile bancare îi sunt poprite, instanța a constatat că i-ar fi imposibil să achite suma de 37.033 lei cu titlul de cauțiune necesară în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite.
Ori, dispozițiile legale ale OG nr.15/1996 prevăd că societățile comerciale nu pot efectua plăți, mai mari de 5.000 lei, fără a deține un cont bancar prin care să fie efectuate aceste tranzacții, iar pe de altă parte, contestatoarea a arătat că nu deține fonduri suficiente pentru a achita cauțiunea.
Devreme ce oricum intimata este protejată de orice prejudicii legate de tergiversarea realizării executării silite, prin cauțiunea ce a fost consemnată în dosarul nr._ al Curții de Apel A. I., instanța a apreciat că cererea contestatoarei este fondată, motive pentru care va dispune admiterea ei.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța a reținut următoarele:
Măsura suspendării executării silite este una de excepție, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, putând fi acordată numai în cazuri temeinic justificate, respectiv în acele situații în care debitorul face dovada că, prin continuarea acesteia, i s-ar crea prejudicii imposibil de reparat în viitor și care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
Analizând prezenta cerere de suspendare, instanța a reținut că motivele invocate pentru susținerea prezentei cereri, referitoare la cuantumul sumei pretense, care este prea mare, nu reprezintă motive suficiente pentru a se justifica măsura suspendării.
Pe de altă parte, susținerile petentei în sensul că prin blocarea conturilor desfășurarea activității sale este grav afectată, putând duce chiar la deschiderea procedurii insolvenței, nu justifică suspendarea executării silite demarate față de dispozițiile art. 457 al. 2 teza II din C.proc.civ., potrivit cărora: „Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată.” Astfel, chiar și în situația în care instanța ar dispune suspendarea executării, societatea petentă nu ar putea efectua plăți din contul poprit, căci sumele existente în cont vor fi în continuare indisponibilizate până la concurența creanței. Cu alte cuvinte, suspendarea executării nu are drept efect suspendarea măsurii indisponibilizării sumelor de bani din contul bancar.
Pe de altă parte, creditorul se află în posesia unui titlu executoriu ce impune contestatoarei plata unei sume de bani; prin urmare, el deține în proprietate un bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar suspendarea provizorie a executării silite reprezintă, în esență, o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate al creditorului intimat în contestație. Or, pentru a fi acceptată, ingerința trebuie sa fie prevăzută de lege, sa fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit. Este adevărat că procedura suspendării provizorii a executării silite este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim (prevenirea producerii unui prejudiciu injust), dar în speța de față, având în vedere considerentele invocate în motivarea cererii, aceasta nu se prezintă ca o măsură necesară sau proporțională.
Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, motiv pentru care, în temeiul art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins cererea petentei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea cererii de suspendare a executării silite, criticând încheierea atacată pentru nemotivare și pentru aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea primului motiv de recurs s-a arătat că singura condiție prevăzută de art. 403 alin. 1 C. proc. Civ. pentru a se dispune suspendarea executării este aceea a plății unei cauțiuni. A arătat recurenta că a făcut dovada imposibilității plății acestei cauțiuni și a fost scutită de plata acesteia.
Recurenta a susținut că deși legiuitorul nu impunea, a făcut și dovada urgenței determinată de pericolul pagubei iminente de natură a conduce nu numai la imposibilitatea continuării activității, dar chiar la .>
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, a arătat că din dispozițiile art. 457 alin. 2 teza a II a rezultă că pot fi derulate operațiuni pe conturile poprite, dacă acestea nu diminuează suma indisponibilizată. Scopul urmărit de către recurentă prin suspendarea executării era tocmai acela ca, dincolo de suma deja indisponibilizată, să poată realiza operațiuni bancare prin conturile poprite, fără însă a exista riscul indisponibilizării eventualelor încasări viitoare.
În drept, a invocat art. 403 alin. 3, art. 312 alin. 3, art. 304 pct. 9 C..
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât contestația la executare a fost soluționată de Judecătoria D., în sensul admiterii acesteia, prin sentința civilă nr. 1192/2013.
În drept, a invocat art. 308 alin. 2 și art. 403 din C. proc. civ.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a motivat încheierea atacată, așa cum rezultă din conținutul acesteia, nefiind întemeiată critica privind nemotivarea, prin raportarea la art. 403 alin. 1 din C. proc. civ. Nu este întemeiată nici susținerea recurentei conform căreia singura condiție prevăzută de acest text de lege pentru suspendarea executării ar fi plata unei cauțiuni. În primul rând, cel care formulează o astfel de cerere trebuie să justifice un interes, (după cum trebuie să îndeplinească și celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile - capacitate procesuală, calitate procesuală).
Pe de altă parte, măsura suspendării executării este una excepțională care poate fi dispusă pentru prevenirea unei pagube iminente cu consecințe grave pentru debitor și care nu ar putea fi înlăturată prin întoarcerea executării. Prin urmare, suspendarea poate fi dispusă numai după analizarea acestor condiții, nefiind suficientă condiția plății unei cauțiuni (pe care, de altfel, recurenta nici nu a plătit-o, fiind scutită).
De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 457 alin. 2 teza a II a din C. proc. civ., dispoziții care nu justifică interpretarea recurentei conform căreia ar putea realiza operațiuni bancare prin conturile poprite, fără însă a exista riscul indisponibilizării eventualelor încasări viitoare.
Instanța de fond a interpretat în mod corect textul citat mai sus, în sensul că chiar și în situația suspendării executării, nu s-ar putea face plăți prin contul poprit.
Tribunalul mai reține totodată că prin sentința civilă nr. 1192/2013, Judecătoria D. a admis contestația la executare, iar potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) C.proc.civ.instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, prin urmare, suspendarea executării a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatoarea S.C. T. C. S.R.L. împotriva încheierii civile din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, în dosarul nr._ 12.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatoarea S.C. T. C. S.R.L. împotriva încheierii civile din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, în dosarul nr._ 12.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. P. R. I. I. M.
GREFIER,
J. A. A.
Red./Tehnored. B.P.
2 exemplare/02 iulie 2013
Jud. fond: Ș. D. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul... → |
|---|
