Fond funciar. Sentința nr. 957/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 957/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 1224/330/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 145A
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Judecător – D. C. T.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții-reclamanți S. D. și ȚURPAC M., împotriva sentinței civile nr.957/27.08.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. M., R. S., R. V., D. C., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR FIERBINȚI TÂRG și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă S. D., asistată, și Țurpac M., reprezentată de avocat R. D. A., și intimații-pârâți D. M., Rpdună S., R. V. și D. C., reprezentați de avocat L. Ayda, lipsă fiind intimatele-pârâte C.L.S.D.P.T. Fierbinți Târg și C.J.S.D.P.T. Ialomița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantelor-reclamante, întrebat fiind, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și a formulat răspuns la aceasta.
Invocă o excepție de ordine publică și anume nulitatea sentinței pronunțată de instanța de fond, având în vedere că dispozitivul acesteia nu este conform cu minuta din dosarul cauzei, în sensul că atât în minută cât și pe portalul instanțelor calea de atac a fost menționată ca fiind recurs, motiv pentru care reclamantele au analizat aspectele privind dispozițiile legale referitoare la căile de atac și au formulat apel, iar în hotărâre calea de atac a devenit apel, Față de neconformitatea minutei cu dispozitivul sentinței civile atacate, solicită în condițiile art.176 Cod procedură civilă admiterea excepției.
Apărătorul intimatelor-pârâte solicită respingerea excepției, în opinia sa sentința pronunțată de Judecătoria Urziceni este legală și temeinică.
Tribunalul, verificând atât dispozitivul cât și minuta sentinței instanței de fond constată că într-adevăr există o neconcordanță între cele două mențiuni pe care însă o apreciază că nu duce la nulitatea sentinței instanței de fond atâta vreme cât calea de atac a hotărârilor judecătorești este dată de lege și nu de mențiunile făcute de judecător.
Apărătorul apelantelor-reclamante arată că solicită proba cu înscrisuri aflate la dosar și nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Apărătorul intimatelor-pârâte arată că nu are ale cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act că proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelanților-reclamanți, a fost administrată, înscrisurile aflându-se la dosar, că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantelor-reclamante solicită să se constate necompetența materială a judecătoriei în soluționarea prezentei cauze, verificând dispozițiile legale, respectiv art.94 și art.95 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile Legii nr.18/1991 și Legea 169/1997, a constatat că nici dispozițiile Legii nr.18 care deși conțin prevederi speciale cu privire la anumite decizii în materia fondului funciar nu fac referire expresă la nulitatea titlului de proprietate ori nulitate acte de fond funciar prin care să se stabilească competența materială a judecătoriei ca instanță de fond cu privire la acest obiect și se referă la alte aspecte menționate de lege care au fost preluate în conținutul apelului. De asemenea, arată că, se poate constata că din dispozițiile art.94 Cod procedură civilă din 2010, republicat, nu rezultă că cererea reprezentând nulitate titlu de proprietate ar fi fost dată în mod expres în competența judecătoriei, de asemenea solicită să se constate că potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă tribunalul a devenit instanță de drept comun, prin urmare, așa cum dispun dispozițiile art.95 Cod procedură civilă, în măsura în care materia nu este menționată în art.94 în competența judecătoriei și nu rezultă din legea specială competența judecătoriei în a soluționa cauza de fond funciar nulitate act așa cum o avem în speța de față, apreciază că prezenta cauză este de competența de drept comun a tribunalului.
Sub acest aspect apreciază că se impune casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor legale la competența materială și reținerea spre rejudecare în fond de către tribunal.
De asemenea, apreciază că nu sunt respectate nici dispozițiile art.131 din Noul Cod de procedură civilă care impuneau obligația judecătorului instanței de fond ca la primul termen de judecată să verifice propria competență și propria investire și să rețină în încheierea de ședință temeiul legal pentru care aprecia judecătoria că este competentă să judece litigiul, nici aceste obligații procedurale nu au fost îndeplinite, iar acestea sunt sancționate în mod expres de art.197 alin. 1 pct.3 Cod procedură civilă cu nulitate absolută, fiind o nulitate peste care nu se poate trece decât prin anularea hotărârii pronunțată de instanța de fond cu încălcarea competenței sale.
Apărătorul intimatelor-pârâte, cu privire la competența instanței de fond apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.53 și 54 din Legea 18/1991 și în consecință competența soluționării cauzei aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află situat terenul, respectiv Judecătoriei Urziceni. Pentru aceste motive solicită respingerea acestui motiv de apel având în vedere și faptul că reclamanții au și introdus acțiunea la Judecătoria Urziceni.
Apărătorul apelantelor-reclamante, în ceea ce privește celelalte motive de apel, apreciază că sentința instanței de fond este nelegală, a stabilit în mod incorect situația de fapt și a încadrat-o în mod incorect în drept. Deși a reținut în considerentele hotărârii faptul că pârâții nu au calitate de moștenitori ai defunctului după care s-a emis titlu de proprietate și că nu sunt nici străini și nici renunțători, a aplicat numai în parte dispozițiile Deciziei nr.XI/2007 pronunțată de I.C.C.J. în Recursul în interesul legii, reținând că deși aceștia nu sunt nici străini nici renunțători puteau formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Cu privire la acest aspect, arată că la momentul emiterii unui certificat de moștenitor în anul 1989 s-a stabilit cu titlu definitiv calitatea persoanelor de moștenitor, celelalte persoane care nu și-au valorificat vocația la succesiune au devenit terți în raport de această succesiune. Prin urmare, în anul 1991 ei nu mai aveau nici calitate de moștenitori acceptanți, fiind deja terți, în acest sens existând un act constatator a acestui fapt – certificatul autentic de moștenitor, ei nefiind nici renunțători nu se pune problema în cauza de față. De asemenea, precizează că aceștia nu puteau formula o cerere de reconstituire din calitatea de terț după un defunct după care se emisese deja certificatul de moștenitor. Mai mult decât atât, învederează că, la momentul depunerii cererii de reconstituire comisia locală trebuia să verifice calitatea în baza certificatului de moștenitor care atesta această calitate sau a hotărârii judecătorești cum prevede art.8 alin.2 din Legea 18/1991 și urma să constate că aceste persoane nu aveau în ce calitate să formuleze cererea. De asemenea, arată că în considerentele recursului în interesul legii se menționează faptul că, calitatea de moștenitor cât și aspectul că numai unele sau altele din bunuri sunt la un moment dat în succesiune sau altele pot intra ulterior, se prevede indivizibilitatea patrimoniului succesoral și a dreptului de opțiune succesorală. Aceste dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe, prin urmare cercetându-le se poate reține faptul că indiferent că într-o succesiune intră la un moment dat alte bunuri, se suplimentează masa succesorală, nu conferă acest lucru calitate de moștenitor unor terți, indiferent că solicită numai pentru respectivele bunuri. Patrimoniul este indivizibil, dreptul de opțiune de asemenea. Apreciază că, câtă vreme persoanele pârâte nu și-au valorificat dreptul de opțiune succesorală nu puteau formula în mod legal cerere, nu se puteau afla în mod legal pe titlul de proprietate emis după un defunct, după care există și nu este contestat certificat de moștenitor care atestă calitatea unei alte persoane.
În consecință solicită să se constate că instanța de fond a stabilit în parte în mod nelegal situația de fapt și a încadrat-o în mod nelegal în drept, urmând ca tribunalul să dea eficacitate certificatului de moștenitor în vigoare la acest moment, care atestă calitatea altor persoane de moștenitor, să se rețină lipsa calității de moștenitor a persoanelor menționate în titlul de proprietatea și cu privire la care s-a solicitat radierea, să se dispună radierea acestora, pe cale admiterii apelului, și în subsidiar modificarea sentinței instanței de fond în măsura în care nu se reține competența tribunalului ca instanță de fond să judece litigiul în primă instanță, cu cheltuieli de judecată, în fond și apel, cu mențiunea că mare parte din onorariu reprezintă taxe către stat.
Apărătorul intimaților apreciază că instanța de fond, concluzionând, a analizat corect probele administrate în cauză, reținând faptul că intimații pârâți nu sunt menționați ca renunțători și nici ca străini de succesiunea defunctului R. D..
Învederează că intimații au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren ce au aparținut autorului lor, la data de 18.03.1991, iar comisia locală și comisia județeană au validat cererile și au fost înscriși în titlul de proprietate.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelanților solicită instanței să aibă în vedere considerentele deciziei recursului în interesul legii și faptul că pârâții nu se încadrează în dispozițiile legale, considerentele în ce privește indivizibilitatea patrimoniului și a dreptului de opțiune succesorală.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
INSTANȚA
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Urziceni la 30.09.2013 reclamantele S. D. și Turpac M. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.957/27.08.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la nr._ /11.04.2013 reclamantele S. D. și Țurpac M. au înțeles să solicite instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții:D. M., R. S., R. V., D. C.,C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fierbinți Târg, cu sediul în orașul Fierbinți Târg, ..18 și C. Județeană Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/_/26.11.2003, radierea din titlul de proprietate a pârâților:D. M., R. S., R. V. și D. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată potrivit Registrului agricol aferent anului 1959 defuncta R. D. și defuncta autoare a reclamantelor N. A. ( cunoscută și sub numele /porecla P. A.) au deținut și predat fostului CAP suprafața de 3,62 ha.
La data de 21.09.1989 a decedat R. D., iar unicul său moștenitor este R. E. în calitate de unic legatar universal potrivit testamentului autentificat sub nr.690/11.09.1969 de fostul notariat de Stat Local Urziceni, moștenitoare care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor după defunct.
Se susține că pârâții, deși au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut defunctului R. D., aceștia neavând calitatea de moștenitor ai defunctului, nu îndeplineau condițiile prevăzute de art.8 și 13 din legea nr.18/1991 pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului fiind înscriși în titlul de proprietate ce nerespectarea dispozițiilor legale.
Reclamantele mai arată că pentru a fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții: persoana să fi adus teren la stat sau statul să-i fi preluat în orice mod teren caz în care reconstituirea se face autorului care a predat terenul la stat sau căruia i-a fost preluat în orice mod sau moștenitorilor care fac dovada acestei calități în condițiile art.13 din legea nr.18/1991 iar autorul sau moștenitorul să fi formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la teren în termenele prevăzute de lege.
Unicul moștenitor în calitate de legatar universal al defunctului R. D. este nepoata defunctului R. E., care preia toate bunurile mobile și imobile care se găsesc în patrimoniul defunctului.
Se susține de către reclamante că pârâții, deși au grad de rudenie cu defunctul nu și-au valorificat vocația la moștenirea lăsată de acesta fiind nelegal înscriși în titlul de proprietate.
Defuncta N. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu, aceasta fiind singura persoană îndreptățită să rămână pe titlul de proprietate.
Pârâta C. Județeană Ialomița a depus întâmpinare, arătând ca deși temeiul de drept al constatării nulității titlului de proprietate îl reprezintă renunțarea pârâților la succesiunea autorului R. D., certificatul de moștenitor la care face referire reclamantele este ilizibil și nu se poate observa dacă persoanele nominalizate au înțeles să renunțe la succesiunea autorului lor.
Se susține că în măsura în care în care se va constata că la reconstituirea dreptului de proprietate au fost respectate dispozițiile art.8 alin.3 din legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare iar pârâții nu mai aveau calitatea de moștenitori față de defunctul R. D. pot fi aplicabile prevederile art.III alin.1 lit.a sublitera i din Legea nr.169/1997.
Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr.957/27.08.2013 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele S. D. și Țurpac M. în contradictoriu cu pârâții D. M., R. S., R. V., D. C., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Fierbinți Târg Județul Ialomița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Ialomița.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că pârâții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren ce au aparținut defunctului R. D. în calitate de moștenitori ai acestuia: pârâta D. C., fiica lui R. D., fratele defunctului R. D.; R. S., fiul lui R. M., fratele defunctului R. D.; D. M.,fiica defunctului R. D. și R. V., sora defunctului R. D..
La data de 21.09.1989 a încetat din viață R. D. iar la data de 14.11.1989 a fost emis certificatul de moștenitor nr.369 de fostul Notariat de Stat Local Urziceni, potrivit căruia întreaga moștenire a fost culeasă de R. E., nepoată de soră, în calitate de legatară universală.
Analizând cuprinsul certificatului de moștenitor eliberat de pe urma defunctului R. D., urmează a se observa că pârâții nu sunt menționați ca renunțători și nici ca străini de succesiunea defunctului.
La data eliberării certificatului de moștenitor de pe urma defunctului, respectiv 14.11.1989, suprafața de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu se afla în patrimoniul defunctului, dreptul de reconstituire s-a născut odată cu punerea în aplicare a Legii nr.18/1991.
Potrivit dispozițiilor art.13 alin.2 din legea nr.18/1991, moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Conform certificatului de moștenitor nr.309/14.11.1989 de pe urma defunctului au rămas bunuri mobile și la imobile este evidențiată doar suprafața de 250 m.p. teren construcții și casă de locuit.
A rezultat din înscrisurile depuse la dosar că pârâții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 66 dosar) la data de 18.03.1991, iar cererile au fost validate, fiind eliberat titlul de proprietate nr._/_ la data de 26.11.2013.
D. urmare, la reconstituirea dreptului de proprietate au fost respectate dispozițiile atz.8 și art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, astfel că titlul de proprietate a fost întocmit în mod corect.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul apel, în termen legal și motivat, reclamantele S. D. și Turpac M..
În apelul lor acestea critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor imperative de competență materială, întrucât cauza ar fi trebuit soluționată în primă instanță de tribunal. Astfel, potrivit art.63 din Legea 18/1991, în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în capitolul IV din Legea 18/1991, iar conform dreptului comun instanța de fond ar fi tribunalul conform art.95 Cod procedură civilă.
Alt motiv de apel vizează faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procesual, respectiv: nu au fost respectate prevederile art.425 Cod procedură civilă privind conținutul hotărârilor judecătorești; instanța nu a soluționat aspectele principale ale cauzei invocate de reclamante prin acțiune; hotărârea apelată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază iar instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt și nu a încadrat-o corect în drept, hotărârea dată fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legii – respectiv art.8 și 11 din Legea fondului funciar nr.18/1991, art.III alin.1 li.,,a” din Legea 169/1997 cât și dispozițiile Deciziei XI/2007 pronunțată de I.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii privind aplicarea art.8 și 13 alin.2 din Legea 18/1991 republicată. Astfel, în fapt, pârâții D. M., R. S., R. V. și D. C. nu au calitate de moștenitori ai defunctului R. D.. Conform certificatului de moștenitor nr.369/14.11.1989 emis de Notariatul de Stat local Urziceni unicul moștenitor al defunctului R. D. decedat la.21.09.1989 este R. E., în calitate de legatar universal al defunctului R. D. conform testamentului autentificat sub nr.690/11.09.1968 de Notariatul de Stat local Urziceni.
Ca atare, pârâții, neavând calitatea de moștenitori nu puteau fi înscriși în titlul de proprietate și se impune radierea acestora de la rubrica beneficiari.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta C. județeană Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate a solicitat respingerea apelului, apreciind soluția instanței de fond ca temeinică și legală. Din certificatul de moștenitor nu rezultă că pârâții ar fi străini de succesiunea defunctului R. D., ori dispozițiile Deciziei XI/2007 a I.C.C.J. se referă doar la moștenitorii care au renunțat expres la succesiune, nu și la cei care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâții D. M., R. S., R. V. și D. C. au solicitat respingerea apelului, motivat de faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.13 alin.2 din Legea 18/1991 și a prevederilor Deciziei XI/2007 a I.C.C.J.
În ceea ce privește competența materială a soluționării în fond a cauzei, față de prevederile art.53-54 din Legea 18/1991, apreciază că aceasta aparține judecători în a cărei rază teritorială este situat terenul, adică Judecătoriei Urziceni.
Tribunalul, examinând sentința apelată și față de motivele invocate de apelante, apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Cu privire la competența soluționării în fond a acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, tribunalul reține următoarele.
Conform art.129 alin.2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Conform art.130 alin.2 Cod procedură civilă, competența materială … de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În sfârșit, prevederile art.480 alin.4 Cod procedură civilă arată că dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii (s.n.) se va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.
Interpretarea sistemică a prevederilor citate din Noul Cod de procedură civilă arată că în noua reglementare se limitează posibilitatea de invocare a excepției de necompetență de ordine publică materială sau teritorială, in limine litis, doar până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Instanța de apel, conform art.480 alin.4 Cod procedură civilă, se poate pronunța asupra modului de soluționare a acestei excepții, doar dacă ea a fost invocată în condițiile legii, adică în fața primei instanțe. Altfel spus, părțile nu pot ridica această excepție pentru prima dată în calea de atac a apelului. Cu aceste considerente, excepția de necompetență materială a judecății în soluționarea cauzei urmează a fi respinsă.
Cu privire la critica din motivele de apel conform căreia hotărârea instanței de fond nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.425 Cod procedură civilă, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu s-a stabilit situația de fapt și încadrarea în drept, acesta nu este fondat. Analiza cuprinsului sentinței civile ntr.957/27.08.2013 a Judecătoriei Urziceni relevă existența mențiunilor prevăzute de art.425 Cod procedură civilă, respectiv a obiectului cererii și a susținerilor părților, situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția iar dispozitivul se conformează cerințelor prevăzute de art.425 alin.1 lit.,,c” Cod procedură civilă.
Cu privire la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art.8, 11 și 13 din Legea 18/1991, art.III alin.1 lit.,,a” din Legea 169/1997 și a dispozițiilor Deciziei XI/2007 a I.C.C.J. pronunțată într-un recurs în interesul legii, tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt, necontestată de părți, a prezentei cauze este următoarea. La 21.09.1989 decedează R. D. iar conform certificatului de moștenitor 369/14.11.1989 emis de fostul Notariat de Stat local Urziceni singurul moștenitor este R. E., nepoată dă soră, legatară universală în faza testamentului autentificat sub nr.690/11.09.1969 de fostul Notariat de Stat local Urziceni. Reclamantele S. D. și Turpac M. sunt moștenitoarele defunctului G. G., care la rândul său este singurul moștenitor al defunctei N. A..
La data de 21.01.2003, urmare cererilor depuse de D. M. (fiica defunctului R. D.), R. S. (fiul lui R. M. – fratele lui R. D.), R. V. ( sora defunctului R. D.) D. C. (fiica lui R. D. – fratele lui R. D.) și N. A. (soția lui R. D. – cunoscută sub numele de P. A. – mama defunctului G. G., decedat la 2 decembrie 2012 având ca moștenitoare pe reclamantele din cauza de față, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița a emis titlul de proprietate nr._/_ pe numele moștenitorilor defunctului R. D., care au formulat cerere, respectiv pârâții D. M., R. S., R. V., D. C. și N. A., decedată la 27.10.1994. De menționat că acesteia i s-a reconstituit în nume propriu, prin titlul de proprietate_/_/15 decembrie 1998 eliberat de C. județeană Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,02 ha în extravilanul orașului Fierbinți Târg, moștenire legală de la mama sa A. S..
Aceasta fiind situația de fapt, reclamantele, moștenitoare ale lui G. G. – fiul lui N. A., contestă reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți (nu și N. A.) pe care o moștenesc ele întrucât singurul moștenitor al lui R. D. este Rădun
ă E., în calitate de legatar universal, conform certificatului de moștenitor 369/1989 al Notariatului de Stat local Urziceni. Neavând calitatea de moștenitori ai lui R. G., pârâții au fost nelegal înscriși în titlul de proprietate emis pentru terenul deținut de acesta, singura îndreptățită la moștenire – și deci la teren fiind R. E., care însă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren.
Raționamentul reclamantelor, așa cum a reținut instanța de fond, nu este corect.
Potrivit art.13 din Legea fondului funciar nr.18/1991 – citat trunchiat de apelante care se rezumă doar la alin.1 teza I, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În interpretarea art.8 și 13 alin.2 din Legea fondului funciar nr.18/1991, I.C.C.J., admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil iar nu și cei care au renunțat la succesiune. În motivarea acestei soluții I.C.C.J. a reținut că toți succesibilii autorului ce solicită reconstituirea dreptului sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
În speță, este clar că pârâții nu sunt renunțători în condițiile art.696 Cod civil.
Legea funciară, instituind o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, permite celorlalți moștenitori neacceptanți la data obținerii certificatului de moștenitor – sau chiar acceptanți dar excluși de o altă categorie de succesori, să fie repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii, prin cererea pe care o fac comisiei, cu atât mai mult cu cât moștenitorul testamentar – conform certificatului de moștenitor eliberat înainte de 1989, înțelege să rămână cu bunurile dobândite prin certificat și să nu formuleze cerere pentru restul averii funciare. Evident că dacă acesta ar fi formulat cerere, în baza dreptului comun i-ar fi exclus de la succesiune ca legatar universal pe pârâți. Ca atare, în mod corect a stabilit instanța de fond că, în lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a legatarului universal, ceilalți succesibili, care nu sunt renunțători, dobândesc calitatea de moștenitor prin cererea adresată comisiei. De altfel, față de raționamentul reclamantelor-recurente, acestea nu sunt consecvente întrucât nu cer înlăturarea din titlul de proprietate și a lui N. A., pe care ele o moștenesc, deși aceasta se găsea în aceeași situație cu ceilalți pârâți.
Față de cele ce preced, în baza art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamatele S. D. și Țurpac M. împotriva sentinței civile 957/27.08.2013 a Judecătoriei Urziceni, pe care o va păstra.
Văzând și prevederile art.634 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 Cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de reclamatele S. D., domiciliată în orașul Fierbinți Târg, ., Calea Urziceni nr.106, județul Ialomița și ȚURPAC M., domiciliată în orașul Fierbinți Târg, sat Fierbinți Târg, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr.957/27.08.2013 a Judecătoriei Urziceni, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 Noiembrie 2013.
PreședinteJudecătorGrefier
Red.T.I.
Tehnored. Z.N.
10 ex/27.11.2013
Jud fond C. E. M.
| ← Accesiune. Sentința nr. 260/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
