Fond funciar. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul IALOMIŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 2858/229/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.45 R
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – I. R. M.
Judecător – Z. I. G.
Judecător – T. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil – fond funciar, formulat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr.4540/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. STELNICA, C. L. DE FOND FUNCIAR A C. STELNICA, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar- Legea nr.18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că intimata-pârâtă C.J.S.D.P.P.A.T. IALOMIȚA a depus întâmpinare.
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4540 din data de 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria
Fetești, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor invocată de pârâta prin întâmpinare.
S-a respins cererea formulată de reclamanta P. M., cu domiciliul în localitatea Stelnica, județul Ialomița și domiciliu procesual ales la avocat C. A., cu sediul profesional în Slobozia, . 15, scara B, apt. 3 Jud. Ialomița în contradictoriu cu C. Judeteana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor cu sediul în Municipiul Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea reclamantei P. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, cu sediul în . și P. localității Stelnica, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de obligare a Primarului localității Stelnica la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. Județeană Ialomița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, că dispozițiile HG 626/2001 și Legii nr.268/2001 reglementează o procedură administrativă între două entități de interes public și care poate fi extinsă în cadrul unei acțiuni de drept comun, promovată de o persoană interesată.
În conformitate cu dispozițiile alin. 3 al art. 3 din Legea nr. 268/2001, transmiterea terenurilor agricole ce urmează a fi retrocedate in conformitate cu prevederile Legii 18/1991, ale Legii 169/1997, si ale Legii 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere se face numai la cererea comisiilor județene, urmând ca apoi comisiile locale, pe baza protocolului de predare a terenului, sa elibereze titlurile de proprietate a celor îndreptățiți.
Așadar în procedura de predare prin protocol a terenurilor C. Județeană Ialomița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor are un rol esențial prin înaintarea documentației către A.D.S. în vederea predării terenurilor necesare punerii în posesie a celor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991, ale Legii 169/1997 si ale Legii 1/2000.
Cum prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat introducerea în cauză și a A.D.S., care în condițiile legii are un rol important în procedura de reconstituire și punere în posesie, și având în vedere că obiectul cererii este obligația de a face, respectiv punerea în posesie care se realizează de către C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, după ce C. Județeană Ialomița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat A.D.S. predarea prin protocol a terenurilor, instanța de fond a apreciat că C. Judeteana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu are calitate procesuală pasivă, dat fiind că în conformitate cu art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005 punerea în posesie este atributul exclusiv al comisiilor locale.
Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, unită cu fondul, invocată de pârâta C. Județeană Ialomița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor ca întemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că:
Potrivit hotărârii nr. 7/I din 26.01.2006 a Comisiei Județene Ialomița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a fost validată reconstituirea dreptul de proprietate asupra suprafeței de 03,80 ha teren arabil extravilan moștenire de la defunctul I. M..
Prin Hotărârea nr. 222/05.07.2006 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a stabilit ca Comisiile locale care nu au teren disponibil pentru punerea în posesie a foștilor proprietari să fie arondate pentru preluarea terenurilor agricole de la stat pe raza comunelor Giurgeni, Movila, Stelnica și Bordușani. De asemenea, se stabilește că vor fi întocmite documentațiile pentru preluarea terenurilor de la stat și încheierea de protocoale de predare primire cu ADS.
Prin adresa nr. 1952/02.08.2006 reclamantei îi este comunicat de către C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor că urmează să fie pusă în posesie în zona „Balta Ialomiței”.
ADS a refuzat predarea terenurilor solicitate de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, motivat de faptul că sunt în incinta îndiguită și desecată și fac obiectul art. 221 din legea nr. 1/2000.
În această situație instanța de fond a constatat că pârâtei C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu i se poate reține o culpă în neîndeplinirea obligației de punere în posesie a reclamantei.
Interpretând situația prin prisma prevederilor CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului instanța de fond a constatat că situația reclamantei, căreia, deși prin hotărârea Comisiei Judeteana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor i-a fost stabilit dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,8 ha, nu i-a fost atribuit bunul respectiv în natură și nici nu a fost despăgubită efectiv ( fiind doar întocmit un dosar la ANRP ) poate fi asimilată unei neîndepliniri a obligației statului de a asigura exercițiul efectiv a dreptului de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1.
Însă, dat fiind că reclamanta a chemat în judecată C. Judeteana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și P. localității Stelnica pentru a fi obligați să o pună în posesie în condițiile în care aceste instituții potrivit reglementărilor în vigoare au atribuții limitate cu privire la punerea în aplicare efectivă a hotărârii de retrocedare, instanța de fond a constat că există o imposibilitate obiectivă ca aceste instituții să pună efectiv în aplicare o atare obligație.
Astfel, C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunicat Comisiei Județene I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor faptul că nu mai deține teren disponibil pentru a pune în posesie beneficiarii dreptului la reconstituire.
La rândul său C. Judeteana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a efectuat demersuri pentru a-și asigura rezerva de teren necesară punerii în posesie a persoanelor cărora le-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului la proprietate asupra unor suprafețe de teren solicitând ADS predarea prin protocol a unor terenuri.
De asemenea a introdus și acțiuni în justiție la nivelul Curții de Apel București prin care au solicitat obligarea ADS să-i predea suprafețe de teren pe care aceasta din urmă le are în administrare.
Mai mult decât atât, potrivit art. 38 din Legea nr. 1/2000, comisiilor prevăzute la art. 6 alin 1 (comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene) le este interzisă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere prin transferul lor de la o unitate administrativ teritorială la alta. Astfel, deși din adresa Comisiei Județene I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor reiese că există teren disponibil pe raza localităților Țăndărei, Mărculești și Ograda acestea nu pot fi transferate către C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru a se efectua punerea în posesie a reclamantei.
În acest context pârâții C. L. Stelnica pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. Județeana I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și P. localității Stelnica se află în situația de a nu avea la îndemână niciun instrument legal prin care să poată aduce la îndeplinire solicitările reclamantei.
S-a mai reținut că pronunțarea unei hotărâri de către instanță prin care să oblige pârâtele la punerea în posesie a reclamantei în situația expusă nu ar face decât să dea naștere unei situații susceptibile de încălcare a art. 6 alin. 1 din CEDO, prin neexecutarea de către pârâte a dispozițiilor unei instanțe de judecată, deși în mod obiectiv acestea nu pot da curs acestei hotărâri nici chiar prin executare silită.
Instanța de fond a avut în vedere și cauza A. vs România (2006) în care Curtea a statuat că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, punerea in aplicare a hotărârilor judecătorești definitive si obligatorii care, . respecta preeminenta dreptului, nu pot rămâne fără efect in detrimentul unei părți.
Pentru acest motive, instanța a respins cererea reclamantei, apreciind că, în cauză reclamanta solicită obligarea pârâților la aducerea la îndeplinire unei obligații imposibil de executat, datorată unei imposibilități obiective .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă P. M..
În motivarea recursului, aceasta a arătat că, deși prima instanță a făcut vorbire despre faptul că dreptul său dedus judecății este recunoscut atât de legislația internă, cât și de cea europeană, aceasta a dispus respingerea cererii.
Susține recurenta că a solicitat autorităților locale să procedeze la punerea sa în posesie, dar acest lucru nu s-a întâmplat, invocându-se de fiecare dată că nu mai au teren. Cu toate acestea, de la data la care i-a fost validat dreptul de proprietate și până în prezent au fost nenumărate situații de punere în posesie, încheiere de contracte de concesiune sau chiar vânzare din terenul aflat în domeniul privat al localității.
Se apreciază că pasivitatea celor îndrituiți să procedeze la punerea în posesie denotă rea-credință, lucru ce ar fi trebuit sancționat de către instanță, însă nu s-a întâmplat, apreciind prima instanță în mod nejustificat faptul că cei care sunt obligați la punerea în posesie nu pot să procedeze în acest fel din motive obiective.
De asemenea, instanța de fond în mod surprinzător menționează că cererea ar fi netemeinică motivat de faptul că din cauză lipsește A.D.S. instituția care ar fi trebuit să procedeze la predarea suprafețelor de teren, însă instanța nu a analizat posibilitatea ca tocmai pârâtele să cheme în garanție această instituție a statului în vederea realizării efective a obligațiilor impuse de lege.
Imposibilitatea obiectivă despre care vorbește instanța de fond nu înseamnă că trebuie ca titularii dreptului dedus judecății să fie prejudiciați în drepturile lor datorită unor proceduri care nu au fost finalizate. Prezența A.D.S.-ului în cauză ar fi trebuit să fie ca urmare a apărărilor pe care pârâtele ar fi trebuit să le facă în cauză, între ea și A.D.S. neexistând un raport juridic direct în baza căruia să o poată introduce în cauză.
Consideră recurenta că soluția firească pe care instanța de fond ar fi trebuit să o dea prezentei cauze ar fi fost aceea de a admite cererea, iar ulterior pârâtele ar fi trebuit să se îndrepte împotriva A.D.S. pentru predarea terenului, în situația în care nu ar fi înțeles să cheme această instituție în garanție.
În concluzie, apreciază sentința pronunțată de Judecătoria fetești ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și reanalizând probatoriul administrat în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la punerea în posesie în ceea ce o privește cu suprafața de 3,80 ha teren arabil extravilan situat pe raza loc. Stelnica, asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și obligarea Primarului loc. Stelnica la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi calculate de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la punerea efectivă în posesie.
În drept recurenta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 64 din Lg. nr. 18/1991, art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii solicită proba cu înscrisuri.
În cauză, a formulat întâmpinare intimata-pârâtă C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, solicitând pe această cale respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Tribunalul, examinând sentința atacată cu recurs, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, precum și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei întrucât, la nivelul ., în prezent, teren disponibil, existând astfel o imposibilitate obiectivă de a realiza reconstituirea dreptului de proprietate în natură .
În ceea ce privește recunoașterea, de către instanța de fond a dreptului recurentei reclamante, tribunalul apreciază că acest drept la reconstituire a fost într-adevăr recunoscut reclamantei prin hotărârea Comisiei Județene, însă, forma de reconstituire, în natură, nu este posibilă, datorită faptului că nu există teren disponibil la nivelul . posibilitatea acordării de despăgubiri și deci reconstituirii dreptului de proprietate prin echivalent astfel încât dreptul recunoscut al reclamantei să fie respectat .
Referitor la punerile în posesie, concesiunile sau vânzările din terenul privat al comunei anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, tribunalul nu le poate lua în considerare întrucât cererea reclamantei trebuie analizată la momentul introducerii sale, avându-se în vedere că la acest moment nu mai era teren disponibil .
Cu privire la introducerea în cauză a ADS, instanța de fond s-a referit la acest aspect doar în analiza calității procesuale pasive a Comisiei Județene, nu la analizarea fondului dreptului, cererea fiind respinsă în pentru că nu există teren la dispoziția Comisiei Locale, nu pentru că ADS-ul nu a fost introdus în cauză . De altfel, reclamantul este cel care inițiază procesul și care stabilește cadrul procesual, neputându-se impune pârâților să formuleze o cerere de chemare în garanție .
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca nefondat și, în temeiul art. 312 C.pr.civ., urmează să-l respingă .
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 (1) C.pr.civ. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta- P. M., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură C. A., împotriva sentinței civile nr.4540/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. Z. I. G. T. I. B. C.
Red.T.I.
Tehnored.Z.N.
2 ex/31.01.2013
Judec.fond B. I. L.
← Fond funciar. Sentința nr. 957/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
---|