Fond funciar. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 1330/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.46 R
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – I. R. M.
Judecător – Z. I. G.
Judecător – T. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil – fond funciar, declarat de recurenții pârâți Z. A., Z. L. M., Z. I. împotriva sentinței civile nr.2556/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. G. I. și intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G. L., având ca obiect fond funciar- constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. V. asistând pe recurenta-pârâtă Z. A. și reprezentând pe recurenții pârâți Z. L. M. și Z. I. și avocat C. R. pentru intimatul-reclamant Z. G. I., lipsind iuntimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat D. pentru recurenții pârâți depune chitanța nr._/17.01.2013 conform căreia a achgitat suma de 161 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 3 lei, aratând că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat C. R. pentru intimatul-reclamant depune cerere prin care solicită acordarea cheltuielilor de judecată și de asemenea, precizează că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea respectiv combaterea recursului.
Avocat D. V. pentru recurenții-pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că sentința de fond este neîntemeiată având în vedere materialul probator administrat în cauză.
Arată că titlul de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat s-a realizat ca urmare a voinței autorului părților. Insă Z. I. nu a contestat nici un moment hotărârea comisiei județene prin care s-a reconstituit dreptul în acțiuni în favoarea lui Z. N. iar intimatul reclamant a avut cunoștință de existența presupuselor nereguli cu privire la beneficiarul titlului de proprietate privind cele 5 ha teren arabil încă din momentul judecării dosarului nr.5517/2003 la Judecătoria B..
Considerând că pârâții au fost de bună-credință cu privire la dobândirea fructelor culese până ala data intentării cererii în anulare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Avocat C. R. pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Consideră ca fiind evident că recursul vizează excepțiile tardivității formulării cererii și a lipsei de interes iar în ce privește soluția pronunțată de Judecătoria B., apreciază că este corectă, întemeiată pe prevederile art.III alin.1 lit.a pct.i din Legea nr.169/1997 republicată, astfel că suntem în prezența unei nulități absolute și nu relative.
Arată că titularul dreptului nu putea fi decât o persoană care ar fi avut teren predat la CAP înaintea cooperativizării, or, Z. I.N. nu a avut astfel de teren și a dobândit calitatea de moștenitor cu mult după depunerea cererii de reconstituire însă a ascuns cu rea-credință existența intimatului ca și titular de drept la nivelul comisiei locale.
In ce privește invocarea de către recurenți a bunei credințe, solicită a se observa că aceștia de fapt sunt de totală rea credință având în vedere modalitatea în care s-au desfășurat lucrurile, faptul că au ascuns înscrisuri dar și împrejurarea că ar fi obținut o procură de la autorul lor, un octogenar netransportabil.
Cu privire la terenul introdus în CAP, arată că acesta a fost trecut la stat în baza altor texte de lege iar în ce privește obligația la plata a jumătate din sumele încasate cu titlu de arendă, solicită respingerea având în vedere că Z. N. știa din anul 2001 că fratele său, Z. I.G. are calitatea de moștenitor.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin sentința civilă nr.2556 din 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.
S-a admis cererea formulată de reclamantul Z. G. – I. în contradictoriu cu pârâții Z. A., Z. L. – M. și Z. I., precum și cu pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comunei G. L..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 1.04.1997 de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița, numai în ceea ce privește identitatea titularului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,5000 ha (5.000 mp), situat în extravilanul satului Ograda, ., în tarlaua 65/1, . vecinătăți: la N – De 65/2, la E – Omorean V., la S – De 65/3 și la S – G. G..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001 de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița, numai în ceea ce privește identitatea titularului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,5000 ha (45.000 mp), situat în extravilanul comunei B., județul Ialomița, în tarlaua 65/5, . vecinătăți: la N – De 65/6, la E – Siharu P., la S – De 62 și la S – C. E..
A fost obligată pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița să modifice Titlul de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001 și Titlul de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001, în sensul înlocuirii titularului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, respectiv a numitului Z. I. N., cu numitul Z. I. I.
Au fost obligați pârâții Z. A., Z. L. – M. și Z. I. la plata către reclamantul Z. G. – I. a sumei de 3.875 lei, cu titlu de arendă aferentă perioadei 2009 – 2011, rezultată din Contractul de arendare nr. 40 din 17.02.2005 încheiat între pârâta Z. A., în calitate de arendator, și .. B., cu sediul în ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C.U.I. –_, în calitate de arendaș.
Au fost obligați pârâții Z. A., Z. L. – M. și Z. I. la plata către reclamantul Z. G. – I. a sumei de 1.111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 606 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița nr.19 din 9.12.1992 (f. 175, 176), a fost admisă contestația formulată de către numitul Z. I. I. nr. 5258 din 20.08.1992 (f. 170), dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat, precum și înscrierea acestuia în anexa nr. 19.
În ciuda celor dispuse prin H.C.J. nr. 19 din 9.12.1992, în anexa nr. 19 (f. 179, 180), la nr. crt. 94 a fost înscris numitul Z. I. N., prin Decizia Comisiei județene nr. 11 din 21.01.1992, acestuia fiindu-i stabilit dreptul de acțiuni în valoare de 1.064.169 lei, pentru suprafața de 4,5 ha teren echivalent arabil aflat în administrarea S.C. AGROMIXTA OGRADA S.A., iar ulterior, au fost emise pe numele acestuia Titlul de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 1.04.1997 (f. 14), pentru terenul în suprafață de 0,5 ha, situat în extravilanul satului Ograda, ., respectiv Titlul de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001 (f. 15), pentru terenul în suprafață de 4,5 ha, situat în extravilanul comunei B., județul Ialomița.
În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că numitul Z. I. N. nu a formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, condiție formală originară pentru realizarea unei astfel de demers și, pe de altă parte, că acesta nu a avut vreodată în proprietate teren care să fi fost predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat ori că ar fi moștenit un astfel de teren. În realitate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 5,00 ha a fost formulată de numitul Z. I. I., aceste terenuri fiind moștenite de la tatăl său, Z. N.. I., fiind apoi preluate de stat. Înscrisul denumit „Declarație” (f. 173), prin care numitul Z. I. I. îl deleagă pe fiul său Z. I. N. „ca suprafața ce mi se cuvine să-i fie împroprietărită dânsului” nu trebuia să producă niciun efect juridic, întrucât, în condițiile în care numitului Z. I. I. i se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 5,00 ha, în condițiile arătate, un astfel de înscris trebuia privit ca o liberalitate care, sub sancțiunea nulității absolute, nu putea fi încheiat în condițiile Codului civil din 1864 decât în formă autentică, potrivit dispozițiilor art. 800 („Nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donațiuni între vii sau prin testament”) coroborate cu cele ale art. 813 („Toate donațiunile se fac prin act autentic”).
În aceste condiții, instanța a constatat că Titlurile de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 1.04.1997 și nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001 de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița trebuia emise pe numele lui Z. I. I.. Emiterea acestor titluri pe numele lui Z. I. N. s-a realizat fără respectarea condițiilor legale, sancțiunea în astfel de cazuri fiind nulitatea absolută, conform dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a) pct. (i) din Legea nr. 169/1997.
Având în vedere această situație de fapt prezentată, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții Z. A., Z. L. – M. și Z. I., instanța a respins-o având în vedere dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 („Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.”) și faptul că în cauză, interesul legitim al reclamantului derivă din calitatea de moștenitor al numitului Z. I. I., așa cum a fost stabilită prin Încheierea de admitere în principiu din 19 decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 9347/2000 soluționat prin Sentința civilă nr. 5517 din 29.10.2003, definitivă și irevocabilă, (f. 117 - 124).
Pe fondul cauzei, având în vedere situația de fapt reținută, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a Titlurilor de proprietate nr._/_, cod_, eliberat la data de 1.04.1997 și nr._/_, cod_, eliberat la data de 27.04.2001, numai în ceea ce privește identitatea titularului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 0,5000 ha (5.000 mp), respectiv de 4,5000 ha (45.000 mp) și a dispus obligarea pârâtei Comisiei județene să modifice titlurile de proprietate menționate, în sensul înlocuirii titularului căruia i s-a reconstituit dreptului de proprietate, respectiv a numitului Z. I. N., cu numitul Z. I. I..
În ceea ce privește capătul de cerere, așa cum a fost modificat, referitor la obligarea pârâților Z. A., Z. L. – M. și Z. I. la plata către reclamant a 1/2 din suma de 8.250 lei încasată de aceștia cu titlu de arendă în baza Contractului de arendare nr. 340 din 17.02.2005, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză instanța a reținut că la data de 17.02.2005, între .. B., cu sediul în ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C.U.I. –_ (f. 144 - 150), în calitate de arendaș, și pârâta Z. A., în calitate de arendator, a fost încheiat Contractul de arendare nr. 40, având ca obiect terenul în suprafață de 5,00 ha, durata arendării fiind stabilă pentru o perioadă de 7 ani și prelungită prin Actul adițional cu încă 6 ani, iar arenda constând în cantitatea de 1.000 kg grâu/ha sau în alte produse, în echivalent sau în numerar.
În continuare, reținând îmbogățirea fără justă cauză ca izvor de obligații, care instituie obligația de restituire a celui al cărui patrimoniu s-a mărit, în măsura măririi, pe seama și în detrimentul patrimoniului unei alte persoane, care astfel a fost diminuat, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de restituire, pârâții Z. A., Z. L. – M. și Z. I. fiind obligați să restituie în măsura creșterii propriului patrimoniu în detrimentul celui al patrimoniului reclamantului, dimensiunea restituirii reprezentând-o tocmai prejudiciul solicitat de reclamant, respectiv 1/2 din arenda aferentă perioadei 2009 – 2011 de pe terenul de face obiectul celor două titluri de proprietate menționate, arenda achitată de arendaș pentru această perioadă fiind în sumă totală de 7.750 lei, conform Adeverinței nr. 99 din 31.07.2012 (f. 149).
Instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la posesorul de bună credință, întrucât, potrivit art. 486 cod civil „Posesorul este de bună-credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute.”, or, în cauză, pârâții au avut în stăpânire terenul în suprafață de 5,00 ha, nu în baza unui act translativ de proprietate, ci în baza moștenirii defunctului Z. I. N., a cărei dezbatere a fost realizată prin Certificatele de moștenitor înregistrate la fostul notariat de stat județean B. sub nr. 27 din 11 ianuarie 1995 și nr. 932 din 22 iunie 1995.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâților Z. A., Z. L. – M. și Z. I., ca părți căzute în pretenții, la plata către reclamantul Z. G. – I. a sumei de 1.111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 606 lei taxă judiciară de timbru (f. 110, 152), 5 lei timbru judiciar (f. 110) și 500 lei onorariu avocat (f. 187).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Z. A., Z. L. M. și Z. I., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii reclamantului, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii recurenții critică sentința prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv recurenții arată că terenul în litigiu, în suprafață de 5 ha, nu a fost în nici un moment introdus în CAP, terenul a trecut la stat în baza altor acte normative din perioada comunistă.
De asemenea, autorul comun al lui Z. N. este bunicul acestuia, Z. N., în această calitate depunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului Z. N..
În toată perioada stabilită de dispozițiile Legii nr.18/1991 reclamantul intimat Z. G. I. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la Z. N..
În condițiile în care, prin Hotărârea comisiei județene de aplicare a fondului funciar s-a reconstituit dreptul în acțiuni în favoarea lui Z. N., singura persoană îndreptățită să conteste acest act administrativ era Z. I. I., lucru care nu s-a întâmplat.
În această situație instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului dar și când admite, pe fond, cererea de chemare în judecată.
În condițiile în care reclamantul a avut cunoștință de existența așa ziselor nereguli cu privire la beneficiarul titlului de proprietate privitoare la cele 5 ha teren arabil, încă din momentul judecării dosarului nr.5517/29.10.2003 aflat pe rolul Judecătoriei B., apreciază recurenții că în mod greșit instanța de fond a apreciat că ne aflăm în prezența nulității absolute și nu a nulității relative, al cărei termen de prescripție fusese împlinit.
Tot cu aplicarea greșită a legii este soluționat și capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată privitor la obligarea recurenților pârâți la plata către reclamant a contravalorii a ½ din sumele încasate cu titlu de arendă, pe ultimii 3 ani anterior cererii de chemare în judecată.
Arată recurenții că au invocat la instanța de fond buna credință cu privire la dobândirea fructelor culese, până la data introducerii cererii în anulare, ei culegând fructele civile în virtutea dreptului care le-a fost conferit prin dezbaterea succesiunii autorului lor, defunctul Z. N.; despre faptul că titlul de proprietate asupra terenului arabil, dobândit de ei prin acceptarea moștenirii, nu este valabil, au aflat la momentul cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, susțin recurenții, reclamantul nu a făcut probe care să răstoarne prezumția bunei lor credințe, el fiind cel de rea credință atunci când a afirmat că a aflat de existența celor două titluri de proprietate în anul 2011 și că deși l-ea solicitat, ei au refuzat să i le dea, el știind despre aceste titluri din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei B., din anul 2003 iar faptul că a stat în pasivitate 9 ani de zile nu dovedește reaua lor credință.
Pentru motivele invocate recurenții solicită admiterea recursului.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii acesta arată, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, că trebuie respinsă.
Astfel, susținerea recurenților că el nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cele două suprafețe denotă că aceștia se află în eroare deoarece el niciodată nu a invocat că ar fi formulat cerere de reconstituire.
Din contra, el a susținut că cererea a fost formulată de către autorul lui, persoana îndreptățită la reconstituire, care a decedat anterior emiterii titlurilor de proprietate, situație în care acestea ar fi trebuit să fie emise în conformitate cu art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 pe numele tuturor moștenitorilor, în speță cei doi fii, reclamantul și Z. I. N..
Din acte se poate observa că autorul comun și persoana de la care s-a făcut transferul de proprietate către fostul CAP era Z. I. iar cererea de reconstituire apare ca fiind făcută de tatăl reclamantului, astfel că respectarea procedurii administrative a fost realizată.
Dacă nu exista identitate între Z. G. I. și Z. I.I., titlul trebuia emis pe numele autorului, prin moștenitorii săi, respectiv reclamantul și fratele predecedat.
Cu privire la interes intimatul arată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiind legitim, personal, născut și actual iar reclamantul îl justifică întrucât prin actul de reconstituire acestuia i-a fost prejudiciat dreptul de proprietate.
În condițiile în care se solicită constatarea nulității absolute, reclamantul poate fi titularul ei deoarece nulitatea absolută poate fi solicitată de orice persoană care reclamă un interes.
Mai arată recurenții că cererea a fost făcută de Z. I., tatăl lor și toate înscrisurile ulterioare au fost emise pe numele Z. I., situație de natură a-i forma convingerea că și titlul se va emite pe același nume.
Nu există nicio dovadă a comunicării hotărârii comisiei locale G. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru a se formula contestație împotriva acesteia.
Tatăl lor a formulat cererea în anul 1992, a decedat în anul 1996 iar titlurile de proprietate au fost emise ulterior astfel că nu mai avea cum să le conteste. Pe de altă parte, fratele său, autorul pârâților nu era interesat în a contesta titlul iar el nu avea cunoștință de existența acestor titluri, fapt consumat cu puțin înaintea promovării acțiuni.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, privind excepția inadmisibilității cererii legat de împrejurarea că terenul nu a fost niciodată cooperativizat nu poate fi primită deoarece aceasta constituie o apărare nouă, total contradictorie cu poziția de la fond, unde recurenții și-au apărat titlu apreciind asupra legalității condițiilor în care a fost emis.
În legătură cu încadrarea în temeiul de drept invocat, arată intimatul că legea a stabilit clar că titlurile devin nule absolut atunci când se eliberează pe numele unor persoane, altele decât foștii proprietari.
Cu privire la termen, intimatul invocă imprescriptibilitatea acțiunii iar în subsidiar, dacă se acceptă punctul de vedere al recurenților, apreciază că data de la care se calculează termenul de prescripție este data la care a luat la cunoștință de existența titlurilor.
Invocarea existenței unui partaj la nivelul anului 2003 nu se constituie într-un argument că ar fi avut cunoștință de aceste titluri în măsura în care acestea nu au făcut obiectul dezbaterii succesiunii.
În ceea ce privește invocarea bunei credințe de către recurenți, intimatul arată că atât aceștia cât și autorul lor au fost de rea credință în condițiile în care nu au fost străini de existența dosarului de partaj succesoral de pe urma părinților, cunoșteau despre existența lui dar au încercat excluderea lui de la un drept real, folosindu-se de manopere dolosive.
Apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pentru motivele invocate, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115-118 cod procedură civilă.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița a formulat întâmpinare prin care a apreciat sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică având în vedere că dreptul de proprietate trebuia să fie reconstituit numitului Z. I. I., în calitate de moștenitor al lui Z. N. I., fiind singurul care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991 iar titlurile de proprietate au fost emise în mod eronat pe numele lui Z. I. N., în nume propriu, și nu în calitate de moștenitor al autorului îndreptățit, cu atât mai mult cu cât acesta nu figura în nicio evidență a autorităților locale ca deținător de terenuri.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115-118 cod procedură civilă și ale Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate dar și de dispozițiile art.3041 cod procedură civilă, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Primul motiv de recurs privind persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu este fondat.
După ce recurenții arată că Z. I. I. era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha pe care l-a primit de la tatăl său, Z. I. N., recurenții invocă mai multe argumente pentru care s-a dispus reconstituirea pe numele lui Z. I. N., autorul lor, dar niciunul dintre aceste argumente nu poate fi primit.
Astfel, în contextul prezentei spețe, nu are relevanță modalitatea în care terenul a trecut la stat, nici gradul de rudenie existent între Z. I.N. și Z. I. N. și nici faptul că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire deoarece toate aceste criterii sunt comune pentru cei doi frați și nu justifică includerea pe titlu numai a lui Z. I. N. și excluderea lui Z. G. I..
Nici argumentul că prin hotărârea comisiei județene de aplicare a fondului funciar s-a reconstituit dreptul în acțiuni în favoarea lui Z. N. iar singura persoană îndreptățită să conteste acest act administrativ era Z. I. I., lucru care nu s-a întâmplat, nu este fondat deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, prin hotărârea comisiei județene reconstituirea s-a făcut pe numele lui Z. I. I. și nu al lui Z. I. N., astfel că nu exista nici un motiv pentru ca titularul cererii de reconstituire să conteste hotărârea comisiei județene.
Motivul de recurs privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale active nu este de asemenea, nefondat, instanța de fond dând o soluție legală și temeinică având în vedere interesul direct al reclamantului în raport de moștenirea și bunurile rămase de pe urma defunctului său tată și calitatea sa de moștenitor.
În ceea ce privește nulitatea care intervine în cauză, de asemenea se apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, nefiind la latitudinea acesteia calificarea nulității, având în vedere că felul nulității care intervine este prevăzut expres de lege în art.III alin.1 lit.a, pct.i) din legea nr.169/1997 în care se statuează că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, printre acestea regăsindu-se și actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Ori, în speță, s-a invocat faptul că titlurile de proprietate au fost eliberate pe numele lui Z. I. N., în nume propriu, în condițiile în care acesta nu a deținut teren și nici nu a formulat cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, situație reglementată de art.III alin.1 lit.a, pct.i) din legea nr.169/1997.
Reținând că sancțiunea care intervine în cauză este nulitatea absolută, nu este fondat nici argumentul prescripției dreptului la acțiune, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, de orice persoană care are un interes legal.
Nici motivul de recurs privind greșita soluționare a capătului subsidiar având ca obiect obligarea pârâților la pata a ½ din contravaloarea arenzii pe ultimii 3 ani nu este fondat deoarece nu se poate reține buna credință a recurenților pârâți având în vedere că în dosarul nr.9347/2000 aflat pe rolul Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5517 din 20.10.2003, intimatul a solicitat includerea în masa partajabilă a terenurilor dar având în vedere că nu au fost prezentate titlurile de proprietate, s-a renunțat la această cerere ( a se vedea fila 7 alin.6 și fila 9 alin.3).
Or, față de aceste considerente reținute în sentința menționată anterior, rezultă că recurenții pârâți au știut că de atunci că dreptul de proprietate asupra acestor terenuri este reclamat și de Z. G. I. și mai mult, nu au depus aceste titluri pentru a se vedea titularul dreptului pentru care s-a dispus reconstituirea. Dacă erau convinși că nu există niciun dubiu cu privire la persoana menționată în aceste titluri, aceștia le-ar fi prezentat instanței pentru a dovedi netemeinicia cererii de includere a acestor terenuri în masa succesorală.
Reținând așadar că niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurenți nu se circumscriu dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă și nu există nici un alt motiv care să determine casarea sau modificarea sentinței, pentru considerentele reținute tribunalul apreciază recursul ca fiind nefundat, urmând ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Deoarece recurenții sunt cei care au căzut în pretenții, în baza art.274 cod procedură civilă, îi va obliga pe aceștia către intimatul Z. G. I. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.440 lei din care 1.240 lei onorariu avocat și 200 lei cheltuieli de transport.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefundat recursul declarat de către recurenții Z. A., Z. L. M. și Z. I. domiciliați în B., . județul B. împotriva sentinței civile nr.2556 din 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă pe recurenți către intimatul Z. G. I. domiciliat în B., . județul B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.440 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. Z. I. G. T. I. B. C.
Red.tehnored. IRM
2 ex/31.01.2013
Judec.fofnd A. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1192/2013. Tribunalul... → |
|---|
