Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 75/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 75 A
Ședința publică din data de 27.01.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ RGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, .. 14, județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1754/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. R. A. Oil S.R.L., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care referă faptul că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare și concluzii scrise de către intimata-contestatoare, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, și apelanta-pârâtă a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța, considerându-se lămurită, și având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă declară închise dezbaterile, apelul rămânând în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 27.11.2014 intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 14, județul Ialomița a formulat apel împotriva sentinței civile nr.1754/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată de Judecătoria Slobozia la data de 11.04.2014, sub număr unic de dosar_, contestația la executare formulată, prin avocat A. G., de contestatoarea S.C. R. A. OIL S.R.L, înregistrată la ORC Ialomița sub nr. J_, C._, cu sediul social în municipiul Slobozia, ., . A, etaj 1, apartament 6, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatele Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 2, județul Prahova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 14, județul Ialomița, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
1.admiterea contestației la executare și desființarea măsurilor asiguratorii ce au fost luate sau urmează a se lua asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale contestatoarei, în baza Deciziei nr._/31.03.2014, de instituire a măsurilor asiguratorii;
2.suspendarea executării silite începute prin Decizia menționată, conform actelor de executare, respectiv măsura indisponibilizării sumelor existente precum și a celor viitoare din încasările zilnice menționate în adresa nr._/31.03.2014, emisă în cadrul dosarului fiscal de către intimate.
În motivare, contestatoarea a arătat că, la data de 31.03.2014, urmare unui control fiscal efectuat de organele de inspecție fiscală, ce a vizat perioada de activitate 24.05.2013 – 31.01.2014, s-a întocmit un proces-verbal din care rezultă că ar exista suspiciunea privind tranzacțiile efectuate cu unii parteneri, estimându-se cheltuieli nedeductibile în sumă de_ lei, cărora le corespunde un impozit pe profit în sumă de_ lei și TVA în sumă de_ lei, sume care sunt menționate și în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii ca fiind obligații de plată.
Arată contestatoarea că, pentru a se ajunge la această concluzie, s-a menționat că unii parteneri nu ar fi declarat în totalitate operațiunile derulate cu societatea contestatoare, aspect care chiar real de ar fi, nu ar putea să îi fie imputabil contestatoarei, care și-a îndeplinit obligațiile de raportare a întregii activități, a achiziționat și plătit mărfurile.
Menționează contestatoarea că în motivarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii se arată că aceasta reprezintă o precauție pentru a se evita riscul ca debitorul să își provoace insolvabilitatea, să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea și că au fost stabilite obligații suplimentare cu ocazia acțiunii de control, invocându-se ca temei de drept art. 129 alin. 2 din Codul fiscal, în condițiile în care contestatoarea a declarat în termen legal toate tranzacțiile efectuate în perioada verificată, inclusiv pe cele cu partenerii menționați în procesul verbal întocmit de inspectorii fiscali.
Intimata, legal citată, a depus, la data de 06.06.2014, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal nr._/31.03.2014, încheiat de către AIF din cadrul DGRFP Ploiești, prin AJFP Ialomița, la S.C. R. A. OIL S.R.L., au fost stabilite obligații de plată constând în:_ lei impozit pe profit și_ lei TVA, în total_ lei.
A arătat intimata că, în aceste condiții, în baza art. 129 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/31.03.2014, de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGRFP Ploiești, prin AJFP Ialomița, întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, Serviciul colectare și executare silită persoane juridice din cadrul DGRFP Ploiești, prin AJFP Ialomița, dispunând, prin adresa nr._/31.03.2014, indisponibilizarea sumelor existente, precum și a celor viitoare, provenite din încasările zilnice în conturile în lei și/sau valută deschise la: RAIFFEISEN BANK; S.C. V. DISTRIBUTION S.R.L.; S.C. VLAMS HOLDING S.R.L.; S.C. MICRO G. BUSINESS S.R.L.; ..; S.C. PEȘTIȘORUL DE A. S.R.L.; ..
Arată intimata că măsurile dispuse de către organele de inspecție fiscală reprezintă o precauție pentru a se evita riscul ca debitorul să își provoace insolvabilitatea să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Un alt motiv pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii, arată intimata, a fost acela că au fost stabilite obligații fiscale suplimentare cu ocazia acțiunii de control.
În ceea ce privește suspendarea executări silite, solicită respingerea acestei cereri a contestatoarei, întrucât nu este îndeplinită cerința cazului urgent și bine justificat și nici aceea ca paguba să fie iminentă.
A mai arătat intimata că nu a fost începută procedura de executare silită împotriva contestatoarei.
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr.1754/25.07.2014 a admis contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, la data de 11.04.2014, sub număr unic de dosar_, formulată de contestatoarea S.C. R. A. OIL S.R.L., înregistrată la ORC Ialomița sub nr. J_, C._, cu sediul social în municipiul Slobozia, ., . A, etaj 1, apartament 6, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 14, județul Ialomița.
A anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ emisă la data de 31.03.2014, de D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița - Serviciul de inspecție fiscală nr. 2, precum și actele subsecvente acesteia (adrese de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești).
A respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
A luat act că nu se solicită de către contestatoare cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că din Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/31.03.2014, emisă de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, Serviciul de inspecție fiscală nr. 2 și din Adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._ din 31.03.2014, prin care au fost luate măsurile asigurătorii, rezultă că organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze în concret dacă există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Așadar, aprecierea acestui pericol nu este subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că, deși a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în niciun mod cauza acestei restrângeri.
Or, în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanță crucială revine proporționalității dintre ingerință și motivele care justifică ingerința în dreptul de proprietate.
În același context, instanța a reținut că o decizie ca cea luată de intimată, emisă potrivit dispozițiilor art. 129 din O.G. nr. 92/2003, trebuie să fie motivată, având în vedere că prevederile art.129 alin. 3 din actul normativ menționat sunt imperative.
Prin prisma acestor considerente, instanța a constatat că cele două acte emise de intimată, ce fac obiectul contestației la executare de față, nu răspund exigențelor dispozițiilor menționate.
Instanța a reținut, totodată, că nici prin întâmpinarea formulată și depusă în prezenta cauză, intimata nu a adus argumente concrete în sprijinul luării unor astfel de măsuri excepționale în ceea ce privește patrimoniul contestatoarei, ci doar s-a limitat la a arăta că măsurile asiguratorii reprezintă o precauție pentru a se evita riscul ca debitorul să își provoace insolvabilitatea, să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Se precizează, de asemenea, în întâmpinare, că, „întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitoarea să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, a dispus măsuri asiguratorii”, însă nu indică nici măcar în întâmpinare documentele analizate de inspectorii fiscali și motivele ce au determinat organele de inspecție fiscală să ajungă la o astfel de concluzie.
Intimata a arătat că un alt motiv al instituirii măsurii a fost acela că au fost stabilite obligații fiscal suplimentare cu ocazia acțiunii de control.
Or, astfel cum rezultă și din art. 129 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, despre care s-a făcut vorbire mai sus, simplul fapt al stabilirii unor obligații fiscale suplimentare nu justifică luarea unor astfel de măsuri.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a admis contestația la executare de față, și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/31.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița - Serviciul de inspecție fiscală nr. 2, precum și actele subsecvente acesteia (adrese de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești).
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, în raport de argumentele mai sus expuse și soluția dispusă, prin care se va soluționa contestația la executare de față, văzând dispozițiile art. 718 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora până la soluționarea contestației la executare instanța competentă poate suspenda executarea, precum și faptul că nu există niciun motiv de fapt și de drept care să justifice admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța a respins cererea contestatoarei, de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul apel, în termen legal și motivat, intimata D.G.R.F.P. Ploiești prin AJFP Ialomița.
În apelul său acesta critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.129 alin.2 din OG 92/2003, existând pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire și să-și ascundă și să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
De asemenea potrivit anexei 1 din Ordinul 2605/2010 pct.2.1 organul de control poate dispune măsuri asigurătorii când există pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil executarea. Sunt reluate apoi prevederile art.129 și art.172 din OG 92/2003, arătându-se că reclamanta contestatoare nu poate proba faptul negativ că nu există pericolul de sustragere de la urmărire, măsurile luate pentru protecția creditorului.
Tribunalul, examinând sentința apelată și față de motivele de apel invocate, apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Pentru a admite contestația la executare și a dispune anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/31.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița – Serviciul de inspecție fiscală nr.2, instanța de fond a reținut că nici prin această decizie, nici prin întâmpinarea formulată, intimata-apelantă nu a adus elemente concrete în sprijinul luării unor măsuri excepționale în ceea ce privește patrimoniul contestatoarei, ci doar s-a limitat la a arăta că măsurile asigurătorii reprezintă o precauție pentru a se evita riscul ca debitorul să își provoace insolvabilitatea, să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil executarea.
Același lucru îl face apelanta și prin motivele de apel care sunt doar o înșiruire a unor texte legale, fără a invoca argumente concrete, care să dovedească existența acelei stări de pericol prevăzut de lege. În consecință, cum luarea măsurilor asigurătorii nu este motivată, apelul se va respinge ca nefondat, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
Văzând și prevederile art. 634 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 480 Cod procedură civilă respinge, ca nefondat, apelul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ RGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, .. 14, județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1754/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.: T.I.
Tehnored.: Z.N.
4 ex. / 05.02.2015
Jud. fond: A. A.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
