Contestaţie la executare. Decizia nr. 149/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 149/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 149/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul-contestator M. V. D., cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_ și domiciliul ales la C. Av. B. M. în București, ., ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1589 din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. R. C. S.R.L., cu sediul în mun. București, ., sector 2, CUI RO_, J_, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată, avocat ales M. R. din Baroul București, în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 22.01.2015, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind apelanta-contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată în apel, că în cadrul procedurii de regularizare apelanta-contestatoare a depus la fila 20 dosar dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 500 lei, iar intimata a formulat întâmpinare, comunicată apelantei-contestatoare. Nu s-a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Apărătorul intimatei, întrebat fiind, arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Avocat M. R., pentru intimata S.C. R. C. S.R.L., solicită respingerea apelului formulat de către M. V. D. având în vedere următoarele aspecte: apelantul contestă competența Judecătoriei Urziceni, invocând faptul că aceasta este necompetentă. În toate cazurile de competență teritorială alternativă alegerea instanței revine reclamantului. Mai mult, normele de competență stabilite în procedura executării silite sunt derogatorii de la normele de drept comun invocate, în conformitate cu art. 650 – 651, instanța de executare fiind corect stabilită.
Precizează că apelantul-contestator susține că „prima instanță în mod greșit a considerat că biletul la ordin a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor legale”. Instanța de fond a surprins esența criticii invocate, respingând în mod legal cele învederate, având în vedere faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Într-un mod complet eronat, apelantul revine și arată că, prin intermediul procedurii executării silite împotriva avalistului se urmărește valorificarea unei creanțe mult mai mari decât creanța debitorului principal, invocând faptul că această excepție a rămas fără un răspuns efectiv din partea instanței.
Solicită a se avea în vedere aspectul că, din contră, Judecătoria Urziceni a respins și această susținere, concluzionând faptul că, suma pe care debitorul este obligat să o achite este complet legală, fiind compusă din soldul existent la data depunerii cererii de executare la care se adaugă cheltuielile de executare.
Arată că apelantul insistă în continuare în confuzia făcută: termenul de bilet la ordin cu scadență la un anumit timp de la vedere și plătibil la vedere (cazul intimatei).
Norma BNR face foarte clar distincția între biletul la ordin la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă. Cambia la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa.
Referitor la actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apărătorul intimatei consideră că în mod legal instanța s-a pronunțat asupra legalității acestora, somația transmisă îndeplinind toate condițiile imperative impuse de lege, încheierea și actele de executare contestate de către apelant fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Solicită respingerea apelului formulat; cu plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr. 42/18.02.2015 pe care o depune la dosarul cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1589 din data de 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a respins excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată, ca neîntemeiată.
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul M. V.-D. în contradictoriu cu intimata R. C. SRL împotriva executării silite desfășurate în dosarul de executare nr. 193/2014 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc R. M..
S-a respins cererea contestatorului de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția tardivității formulării prezentei contestații la executare că la data de 21.07.2014 (luni) contestatorului i-au fost comunicate actele de executare in dosarul de executare nr. 193/2014, iar acțiunea a fost înaintată la data de 28.07.2014 (luni) conform ștampilei poștei.
Astfel, termenul de 5 zile prevăzut de art. 62 din Legea 58/1934 pentru introducerea contestației la executare, care a curs de la data comunicarea somației, s-a împlinit la data de 27.07.2014, având in vedere modul de calcul prevăzut de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct.2 Conform alin.(2) al aceluiași text de lege Când ultima zi a unui termen cade ., termenul se prelungește pana in prima zi lucrătoare care urmează. Cum data de 27.07.2014 a fost . duminică, conform textului de lege invocat, termenul s-a prelungit până luni 28.07.2014, aceasta fiind prima zi lucrătoare care urmează. La data de 28.07.2014 contestația a fost depusa la poștă, astfel cum reiese din dovezile emise de oficiul poștal, fiind înregistrata la instanța de judecata pe data de 30.07.2014.
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că intimata R. C. S.R.L., posesorul actual al titlului, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc R. M. executarea silită a titlului executoriu - biletul la ordin ._ emis de către S.C. PRO DESIGN ART S.R.L. si avalizat de către M. V. D., formându-se dosarul de executare nr. nr. 193/2014. Judecătoria Urziceni a admis cererea de încuviințare a executării silite, prin încheierea din data de 15.07.2014 pronunțata în dosarul nr._ .
Cât privește criticile contestatorului privind necompetența teritorială a Judecătoriei Urziceni ca instanță de executare aptă să dispună încuviințarea executării silite, instanța a avut în vedere disp. art. 650 c.pr.civ. care, prin raportarea la sediul executorului judecătoresc și domiciliu/sediul debitorului, a fost competentă să soluționeze această cerere. Argumentul contestatorului centrat pe disp. art. 113 pct.7 c.pr.civ. privind competența atrasă de locul plății biletului la ordin nu are susținere întrucât această prevedere vizează o competență alternativă și nu exclusivă și care potrivit art. 116 c.pr.civ. oferă dreptul de opțiune doar reclamantului. În plus, nomele de competență stabilite în procedura executării silite sunt derogatorii de la normele de drept comun invocate, astfel că față de prevederile art. 650-651 c.pr.civ. instanța de executarea a fost corect stabilită.
Mai mult, față de neconstituționalitatea disp. art. 650 c.pr.civ. instanța a avut în vedere principiul că în cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial (16.07.2014) a Deciziei nr. 348/17.06.2014 este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. 2 c.pr.civ.. Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art. 147 alin.4 din Constituție).
Prima instanță a apreciat că rolul contestației la executarea este de a fi o cale de apărare pusă de legiuitor la îndemâna debitorului, pentru a se apăra, pe calea excepțiilor, împotriva pretențiilor creditorului biletului la ordin, având ca scop invalidarea raportului format în baza acestuia.
În cazul de față, prin cererea de chemare in judecata contestatorul a invocat nevalabilitatea titlului executoriu, pentru nerespectarea prevederilor legale, respectiv, dispozițiile art. 1, 106, 107 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.
Instanța a reținut că, contestatorul a semnat biletul la ordin în calitate de avalist pentru . S.R.L.
Legea nu definește avalul însa din art. 33 din Legea nr. 58/1934 rezultă că avalul este o garanție, iar obiectul garanției îl constituie plata biletului la ordin. Persoana (avalistul) se obligă să garanteze obligația asumată de unul din debitori numit avalizat, întărind încrederea în titlu, obligându-se solidar cu ceilalți emitenți ai biletului la ordin la plata sumei de bani.
Conform disp. art. 34 alin. 4 din Legea nr. 54/1934 avalul trebuie să arate pentru cine este dat însa conform dis part. 106 alin. 3 din aceeași lege în cazul în care nu se prevede pentru cine este dat avalul se prezumă că acesta este dat pentru emitent. Așadar, simpla semnătura a avalistului este suficienta pentru ca avalul sa fie valabil, indicarea de către avalist in cuprinsul titlului a persoanei pentru care se garantează obligația asumată fiind necesară doar în cazul în care acesta se obliga în solidar cu mai mulți emitenți. In speța, emitent este . SRL astfel încât, prin semnarea biletului la ordin avalistul a garantat obligația de plată a emitentului, cel care s-a obligat la plată.
În aceste condiții, invocarea nulității biletului la ordin derivând din nesemnarea de către avalist ca dată de emitere a acestuia - 05.12.2013, anterior datei înregistrării cererii de insolvență (06.12.2913) contravine principiului de drept potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpa (nemo auditur propriam turpitudinem allegans). S-a mai reținut că în ce-l privește pe avalist, acesta are un raport juridic distinct cu creditorul, o altă obligație independentă de cea născută între debitor și creditor, astfel că poate fi urmărit separat de creditor, chiar în ipoteza intrării debitorului în insolvență, această excepție putând fi invocată exclusiv de către debitor în cazul urmării silite, nu și de către avalist.
Având în vedere faptul că avalul este o obligație personală și are caracter literal, abstract si autonom, literaritatea acestuia nu poate fi combătută, completată sau interpretată prin alte înscrisuri. D. urmare titlul de credit - biletul la ordin, poate fi executat în substanța lui atât timp cât îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Pentru a fi valabil avalul trebuie sa cuprindă: a) în clar, numele si prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă; b) semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanților legali sau a împuterniciților persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanților sau împuterniciților altor categorii de entități care utilizează astfel de instrumente.
În acest context, cât privește nulitatea titlului pentru neregularități vizând data scadenței, instanța de fond a apreciat că nici acest motiv nu este întemeiat mai ales că biletul la ordin, ca noțiune juridică reprezintă un înscris prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului a sumă de bani la scadență, funcția sa principală fiind aceea de instrument de plată; neplata la scadență a sumei de bani prevăzute în biletul al ordin deschide posesorului titlului dreptul la executarea nemijlocită a titlului.
Potrivit articolului 104 punctul 3 din Legea 58/1934 titlul trebuie să cuprindă arătarea scadenței, iar potrivit articolului 36 scadența poate fi la vedere, la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixă.
Biletul la ordin care nu cuprinde scadența este socotit plătibil la vedere, nearătarea scadenței neavând ca efect nevalabilitatea biletului la ordin, conform art. 105 din Legea nr. 58/1934.
Potrivit punctului 207 ale Normelor cadru ale BNR 6/1994 obligația avalistului este o obligație autonomă în sensul că acesta se poate servi în contra posesorului de excepțiile derivând din raporturile sale personale, dacă ele există, însă în nici un caz nu se poate servi de excepțiile personale ale persoanei fizice sau juridice pentru care a dat avalul față de posesorul biletului la ordin..
Pe fondul acestor argumente, conform art. 63 din Legea nr. 58/1934 este limitata la invocarea unor excepții obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepții personale de nulitate care se refera la raportul juridic fundamental între posesor si emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin. Excepțiile obiective se refera la inexistența obligației (nulitatea BO pentru lipsa mențiunilor esențiale – nu este cazul, au fost verificate cu ocazia învestirii cu formula executorie, stingerea obligației sau decăderea din drepturile cambiale – nu este cazul, la baza obligației stând obligațiile născute din raporturi contractuale, neîndeplinirea unei condiții pentru acțiunea cambiala), iar excepțiile personale, care trebuie sa se întemeieze obligatoriu pe o probă scrisă – conform art. 63 al. 2 din Legea nr. 58/1934, și se întemeiază pe dreptul comun și vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin (excepții referitoare la viciile de consimțământ; excepții izvorând din raporturi ulterioare creației cambiale).
Conform art. 61 din Legea nr. 58/1934, cambia/biletul la ordin are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii stabilite conform art. 53, 54 si 57 din aceeași lege ce vor fi calculate, ulterior si pe timpul executării silite, până la data achitării integrale a debitului Astfel, față de susținerea contestatoarei cu privire la nerespectarea de către B. a condițiilor imperative ale art.61 si 62 din Legea nr.58/1934 contestatorul menționează că, pe de o parte, nu sunt precizate expres condițiile pe care, in opinia contestatarei, nu sunt îndeplinite, iar pe de alta parte, o copie a biletului la ordin si o copie a procesului verbal de cheltuieli au fost transmise odată cu somația de executare.
Somația transmisă debitorului respectă regulile în materia executării silite (art.666, 667 c.pr.civ.), respectând de asemenea pct. 320 lit. g) și j) din Normele BNR ce stipulează la lit. g ) că Somația se va face conform normelor de procedura in materia executării silite, iar la lit. j) că Somația pentru executare se va comunica debitorului căruia îi este adresată conform normelor de procedura respective.
Trei categorii de înscrisuri obligă legea la a-i fi comunicate debitorului: încheierea de încuviințare a executării silite, copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul a titlului executoriu, somația. Toate acestea au fost comunicate debitorului contestator.
Cât privește referirile contestatorului cu privire la soldul pentru care este executat, prima instanță a apreciat că aceste afirmații sunt de asemenea eronate. Cererea de executare a fost pornită pentru suma de 25,874.34 lei, sold existent la data depunerii cererii de executare. Suma de 28,339.40 lei la care face referire reprezintă soldul pe care societatea emitenta il avea la data emiterii biletului la ordin la vedere, nicidecum soldul pentru care este executat. Suma pe care debitorul este somat sa o achite este in valoare de 29.461.34 lei, compusă din soldul de 25.874,34 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 3.587 lei. Așadar,reține instanța de fond, se poate observa faptul că, incluzând cheltuielile de executare cuprinse în încheierea din data de 16.07.2014 acestea respectă atât revederile art.669 C pr.civ., cât și pe cele ale art.39. Legea nr. 188/2000.
Instanța a concluzionat că somația transmisa de Biroului Executorului Judecătoresc R. M. îndeplinește toate condițiile imperative prevăzute de textele legale invocate de către contestatoare.
Nu în ultimul rând instanța a mai reținut că încheierea de încuviințare a executării silite a biletului la ordin si actele de executare efectuate în dosarul de executare nr193/2014 al B. sunt emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Față de cele prezentate privind corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 58/1934, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pe cale de consecință a respins și cererea contestatorului de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, precum și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. V.-D..
În motivare acesta, referitor la necompetența teritorială a Judecătoriei Urziceni, arată că prima instanță a omis faptul că în prezenta cauză părțile au stabilit de comun acord și anterior oricărui litigiu că locul plății va fi în București, astfel cum rezultă din biletul la ordin . nr._.
În aceste condiții, apelantul consideră că, în cauză, competentă a judeca cererea era instanța de la sediul obligatului principal Pro Design Art SRL, respectiv Judecătoria Sector 3 București sau cea de la domiciliul său, Judecătoria Sector 3 București, având în vedere că s-a început executarea împotriva avalistului.
Față de aceste precizări, apelantul arată că nu mai are nicio relevanță Decizia nr. 348/17.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă și pe care instanța o reține în motivarea hotărârii sale, întrucât argumentele sale aduse în sprijinul excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni s-au întemeiat pe alte rațiuni, respectiv pe cele menționate anterior.
În raport de cele susținute anterior, apreciază că se impune aplicarea sancțiunii prev. de art. 176 Cod procedură civilă pentru nerespectarea competenței teritoriale respectiv nulitatea ce nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la competența instanței.
A doua critică privește faptul că prima instanță în mod greșit a considerat că biletul la ordin UGBI3BB NR._ a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor legale. În acest sens, apelantul arată că, în cadrul biletului la ordin se menționează că acesta ar fi fost emis la data de 05.12.2013, fapt cel puțin îndoielnic având în vedere că la data de 06.12.2013 PRO Design Art SRL a intrat în procedura falimentului în forma simplificată.
Față de situația financiară a emitentului, apelantul apreciază că este greu de crezut că o societate aflată în imposibilitate absolută de plată emite cu doar o zi înainte de . bilete la ordin, fiind evidentă intenția frauduloasă a creditoarei care s-a înscris la masa credală a Pro Design Art SRL cu suma de 25.874,34 lei, presupune apelantul, că în baza unui bilet la ordin la care s-a renunțat la executare, introducând totodată o cerere de executare silită prin care solicita obligarea sa, în baza biletului la ordin . nr._, la plata sumei de 28.339,40 lei, deci o valoare a creanței superioară celei datorate de debitorul inițial, creanță cu care R. C. a fost înscrisă la masa credală.
Totodată se susține că prin încuviințarea și efectuarea unei astfel de executări silite se încalcă prevederile art. 1635 Cod civil, potrivit cărora obligația garantului nu poate întrece datoria debitorului principal și nici nu poate fi făcută sub condiții mai oneroase.
În consecință, raportat la aceste dispoziții legale, nu este justificată procedura executării silite împotriva garantului prin care se urmărește valorificarea unei creanțe mult mai mari decât creanța debitorului principal, în condițiile în care creanța ce rezultă din prezentul titlu executoriu nici nu a fost înscrisă la masa credală a debitoarei principale.
Arată apelantul că a invocat această excepție și în fața primei instanțe, dar a rămas fără un răspuns efectiv, întrucât instanța în loc să observe că există suspiciunea întemeiată că s-a introdus o dată de emitere falsă în cadrul biletului la ordin de către creditor, reține dimpotrivă că de fapt el își invocă o culpă proprie.
Referitor la legalitatea titlului executoriu, susține în continuare că atât timp cât biletul la ordin . nr._ nu cuprinde nici data scadenței, nici mențiunea prezentării spre vedere, acesta nu îndeplinește o cerință de formă esențială pentru emiterea unui bilet la ordin, astfel că acesta este lovit de nulitate și pe cale de consecință nu poate reprezenta un titlu executoriu valid.
Mai arată faptul că semnarea și datarea rubricii „VĂZUT” este caracteristică biletului la ordin cu scadența la un anumit timp de la vedere, astfel că lipsa vreunei precizări la rubrica „VĂZUT” reprezintă nerespectarea unor cerințe de formă esențiale.
Apelantul critică și faptul că instanța nu a luat în considerare prev. art. 107 alin. 2 din Legea cambiei și arată că stipulația „fără protest” are semnificația înlăturării formalității protestului în cazul refuzului de plată. Or, în cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere protestul este esențial întrucât, așa cum prevede art. 107 alin. 2 din lege, refuzul emitentului de a pune viza și data se constată prin protestul a cărui dată servește ca punct de plecare pentru scadența determinată la un termen de la vedere.
În aceste condiții, prima instanță ar fi trebuit să observe că biletul la ordin în temeiul căruia s-a început executarea silită împotriva sa este unul inform, lipsindu-i elementele pe care legea le consideră esențiale.
A treia critică se referă la actele de executare efectuate de executorul judecătoresc. Având în vedere că prevederile Legii nr. 58/1934 și Normele cadru BNR nr. 7/2008, care o interpretează și o completează, sunt derogatorii și de imediată aplicare, raportat la art.320 lit. j din Norma cadru a BNR nr. 6/08.03.1994, apelantul consideră că în mod corect a susținut că formele de executare întocmite în aceste condiții sunt nule absolut, nefiind comunicată în prealabil o somație cambială, comunicare care trebuie făcută înainte de orice formă de executare, potrivit Normei BNR nr. 7/2007.
Or, în executarea pe care o contestă, executorul judecătoresc a emis și transmis somația cambială odată cu înștiințarea referitoare la efectuarea popririlor, neacordându-i nici măcar termenul de o zi înscris în mod formal în interiorul acestei somații, întrucât așa cum a arătat, somația i-a fost comunicată odată cu celelalte acte de executare, respectiv pe 21.07.2013.
Așadar, apelantul susține că executarea silită pe care o contestă este nulă și din cauza faptului că anterior comunicării somației la data de 21.07.2014 s-au dispus acte și s-au efectuat măsuri de executare silită, constând în înființări de poprire, deși somația cambială, care nu corespunde nici ca formă, nici ca fond cu somația obișnuită încheiată de executorul judecătoresc, trebuie să preceadă în mod obligatoriu executării silite.
Având în vedere nulitatea titlului executoriu, ca urmare a desființării titlului executoriu, apelantul consideră că se impune și desființarea de drept a tuturor actelor de executare efectuate în baza acestui titlu, potrivit art. 642 Cod procedură civilă.
Față de considerentele prezentate mai sus, apelantul solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul: anulării titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, întrucât acesta a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale, anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare sus menționat, precum și a executării însăși, anulării încheierii de încuviințare a executării silite emisă de către Judecătoria Urziceni în data de 15.07.2014, anulării încheierii din data de 16.07.2014 emisă de B. Rosoaga M., prin care s-au stabilit în sarcina sa cheltuieli de executare silită în cuantum de 3587 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art. 62 alin. 3 din Lg. 58/1934, Normele cadru BNR nr. 7/2008, solicitându-se proba cu înscrisuri.
În cauză, intimata S.C. R. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței instanței de fond.
În motivarea întâmpinării, referitor la susținerile apelantului cu privire la competența Judecătoriei Urziceni, intimata arată că normele de competență stabilite în procedura executării silite sunt derogatorii de la normele de drept comun invocate, în conformitate cu art. 650 – 651, instanța de executare fiind corect stabilită. Se solicită a se avea în vedere prevederile Noului Cod de procedură civilă, respectiv dispozițiile art. 640.
Arată că apelantul-contestator consideră că „prima instanță în mod greșit a considerat că biletul la ordin a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor legale”. Instanța de fond a surprins esența criticii invocate, respingând în mod legal cele invocate, având în vedere faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Într-un mod complet eronat, apelantul revine și susține faptul că, prin intermediul procedurii executării silite împotriva avalistului se urmărește valorificarea unei creanțe mult mai mari decât creanța debitorului principal, invocând faptul că această excepție a rămas fără un răspuns efectiv din partea instanței.
Solicită a se avea în vedere faptul că, din contră, Judecătoria Urziceni a respins și această susținere, concluzionând faptul că, suma pe care debitorul este obligat să o achite este complet legală, fiind compusă din soldul existent la data depunerii cererii de executare la care se adaugă cheltuielile de executare.
Arată că apelantul insistă în continuare în confuzia făcută: termenul de bilet la ordin cu scadență la un anumit timp de la vedere și plătibil la vedere (cazul intimatei).
Norma BNR face foarte clar distincția între biletul la ordin la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă. Cambia la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa.
Referitor la actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc, intimata consideră că în mod legal instanța s-a pronunțat asupra legalității acestora, somația transmisă îndeplinind toate condițiile imperative impuse de lege, încheierea și actele de executare contestate de către apelant fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, constată apelul ca fiind fondat, pentru cele ce urmează:
Prima critică a apelantului referitoare la competența teritorială a Judecătoriei Urziceni este neîntemeiată. Astfel, în susținerea acestei excepții apelantul a invocat dispozițiile art. 113 pct. 7 Cod pr. Civ., dispoziții care nu sunt aplicabile în cauză de față. Art. 113 Cod pr. Civ. reglementează competența teritorială alternativă, stabilind că pe lângă instanțele prev. de art. 107-112 Cod pr. civ., mai sunt competente și cele indicate de acest articol, alegerea uneia dintre aceste instanțe aparținând reclamantului, potrivit art. 116 C pr. civ. În cauza de față, fiind vorba despre o contestație la executare, sunt aplicabile dispozițiile derogatorii care reglementează competența în cazul executării silite. Astfel cum bine a reținut prima instanță, competența se stabilește în raport de dispozițiile art. 650 și 651 Cod pr civ, astfel că Judecătoria Urziceni este competentă să soluționeze prezenta acțiune fiind instanța de executare în a cărei circumscripție își are sediul executorul judecătoresc.
Indicarea în cuprinsul biletului la ordin a locului plății nu prezintă nicio relevanță în stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare. Locul plății determină competența instanței în cazul acțiunilor cambiale sau acțiunilor în regres reglementate de art. 47-55 la care fac trimitere dispozițiile art. 106 din Legea 54/1934. De asemenea, locul plății prezenta importanță pentru stabilirea instanței competentă să procedeze la învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, conform prevederilor din vechiul Cod de procedură civilă. Noul Cod de procedură civilă nu mai reglementează procedura învestirii cu formulă executorie ca o procedură prealabilă necesară pentru pornirea executării silite. Deși apelantul face referire la faptul că Judecătoria Urziceni a procedat la învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, nefiind competentă, această critică nu este întemeiată în condițiile în care nu s-a învestit cu formulă executorie biletul la ordin întrucât legea nu mai prevede această procedură. Astfel, art. 632 al. 1 cod pr. civ. stabilește că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar art. 640 Cod pr. civ prevede că biletul la ordin constituie titlu executoriu, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială. În condițiile art. 665 Cod pr. civ, instanța de executare învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, verifică dacă titlul în baza căruia se solicită executarea silită constituie titlu executoriu, respingând cererea de încuviințare a executării silite când constată că această cerință nu este îndeplinită (art. 665 al. 5 Cod pr. civ.).
În ceea ce privește critica referitoare la îndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea biletului la ordin, tribunalul constată că prima instanță a făcut o analiză completă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, concluzia la care a ajuns fiind în conformitate cu prevederile legale în materie. Astfel, apelantul apreciază că biletul la ordin este nul întrucât are menționată ca dată a emiterii data de 05.02.2013, cu o zi înainte de solicitarea de intrare în procedura falimentului a Pro Design SRL. Această susținere nu are nici un suport legale, simpla afirmație a apelantului că este greu de crezut că ar fi putut fi emis în aceste condiții biletul la ordin, nefiind suficientă pentru a atrage nulitatea titlului de credit.
Referitor la valoarea superioară a creanței pentru care s-a început executarea silită în raport cu suma înscrisă pe biletul la ordin și pentru care s-a făcut și înscrierea la masa credală a Pro Design, tribunalul constată că în mod corect a motivat prima instanță, reținând că executarea împotriva apelantului s-a făcut pentru suma reprezentând debit la momentul pornirii executării silite (_,34 lei) și pentru cheltuielile de executare (3587 lei) pe care trebuie să le suporte în calitate de debitor în faza de executare silită (total_,34 lei). Suma de bani pentru care este urmărit apelantul este mai mare decât cea pentru care creditoarea s-a înscris la masa credală întrucât cuprinde și cheltuielile de executare silită.
În ceea ce privește faptul că biletul la ordin nu cuprinde data scadenței, în mod corect a reținut prima instanță că lipsa acestei mențiuni nu atrage nulitatea biletului la ordin, consecința fiind că, în acest caz, plata se va face la vedere (art. 105 al. 2 din Legea 54/1934). Plata „la vedere” înseamnă că plata biletului la ordin urmează a se face la prezentare, prezentare care poate fi făcută chiar în ziua emiterii lui și cel mai târziu într-un an de la emitere (art. 106 din Legea 54/1934). Așa cum arată și intimata în întâmpinare, apelantul face confuzie între plata „la vedere” și plata „la un anumit timp de la vedere”. În cazul plății „la vedere”, cum e situația din prezenta cauză, nu este necesară prezentarea biletului la ordin spre vedere, această obligație existând numai în cazul biletului la ordin cu scadența „la un anumit timp de la vedere”. Ca atare, susținerile apelantului referitoare la lipsa vreunei mențiuni la rubrica „VĂZUT” sunt neîntemeiate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 38 din Legea 54/1934. Prin urmare, biletul la ordin cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, constituind astfel titlul executoriu și putându-se începe executarea silită în temeiul său.
În ceea ce privește actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, tribunalul constată că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale și după obținerea încuviințării silite, a comunicat debitorului o copie a încheierii astfel pronunțate, o copie a titlului executoriu și o somație. Apelantul recunoaște că a primit somația, pe care a și depus-o la dosar, astfel că din acest punct de vedere, executorul judecătoresc a pornit executarea silită respectând dispozițiile art. 666 al. 1 Cod pr. civ.
Critica apelantului referitoare la comunicarea odată cu somația și a înștiințării referitoare la efectuarea popririi este, însă, întemeiată. Astfel, potrivit art. 667 Cod pr. civ., debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite. Într-adevăr, în cuprinsul somației comunicată apelantului este cuprinsă mențiunea de a achita suma de_,34 lei în termen de 1 zi de la primirea, afișarea sau înmânarea somației, în caz contrar, urmând a se proceda la continuarea executării silite. Însă, tribunalul constată că executorul judecătoresc nu a respectat termenul de 1 zi menționat în somație pentru ca debitorul să își achite datoria către creditor, comunicându-i odată cu somația și înștiințarea privind înființarea popririi emisă în aceeași zi cu somația, respectiv, 16.07.2014. Procedând în acest fel, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 672 Cod pr. civ care prevede că actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație.
Din copia dosarului de executare silită, depus la Judecătoria Urziceni, rezultă că la aceeași dată la care a emis somația, 16.07.2014, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi către mai multe bănci cu sediul în București, toate purtând același număr, 193/2014/16.07.2014.
Potrivit art. 185 al. 2 Cod pr. civ., în cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.
Ca atare, tribunalul reține că, fără a aștepta trecerea termenului de 1 zi menționat în somația comunicată apelantului, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea altor acte de executare (adresele de înființare a popririi și înștiințarea privind înființarea popririi) care sunt lovite de nulitate, potrivit art. 185 al. 2 C pr. civ.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul M. V.-D. împotriva sentinței civile nr. 1589/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni pe care o va schimba în parte cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea actelor de executare și, pe cale de consecință:
Va admite în parte contestația la executare formulată de M. V.-D. în contradictoriu cu R. C. SRL și va dispune anularea adreselor de înființare a popririi nr. 193/2014/16.07.2014 și a înștiințării privind înființarea popririi nr. 193/2014/16.07.2014, emise în dosarul de executare nr. 193/2014 al B. Rosoaga M..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
În baza art. 453 Cod pr. civ., va respinge cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 483 raportat la art. 634 alin. 1 pct. 4 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 2 cod procedură civilă, admite apelul declarat de apelantul M. V.-D. cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_ și domiciliul ales la cab av. B. M. în București, ., ., ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1589/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni pe care o schimbă în parte cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea actelor de executare:
Admite, în parte, contestația la executare formulată de M. V.-D. în contradictoriu cu R. C. SRL, cu sediul în mun. București, ., sector 2, CUI RO_, J_ .
Dispune anularea adreselor de înființare a popririi nr. 193/2014/16.07.2014 și a înștiințării privind înființarea popririi nr. 193/2014/16.07.2014, emise în dosarul de executare nr. 193/2014 al B. Rosoaga M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.
Președinte, M. I. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red.I. M.
Tehnored. I. M.
4 ex./27.02.2015/ Jud.fond. C. E. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul... → |
|---|
