Contestaţie la executare. Decizia nr. 1184/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1184/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1184/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1184/A
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., . număr, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 677 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator D. V., cu domiciliul în Fetești, ., .. B, ., CNP_ și intimatul B.E.J.COPUZEANU F. T., cu sediul în mun. București, Splaiul Unirii, nr. 33, ., ., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată în apel, apelanta a solicitat prin cererea de apel, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2, judecarea cauzei în lipsă și că intimații nu au formulat întâmpinări în cauză, după care;
Având în vedere că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, tribunalul considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față:
P. sentința civilă nr.677 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești s-a admis contestația la executare formulata de contestatorul D. V., domiciliat în Fetești, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C. și s-au anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1198/2015 al B. Copuzeanu F. T..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, menținându-se totodată caracterul executoriul al hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, la cererea intimatei, împotriva contestatorului s-a declanșat executarea silită în temeiul titlului executoriu – proces verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012 pentru suma de 28 de euro, reprezentând tarif de despăgubire + 469,45 cheltuieli de executare.
S-a reținut că prin Legea nr.144/2012 a fost abrogat art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire, prin urmare creditoarea nu mai era în drept să solicite executarea silită pentru acesta.
A arătat instanța că în considerentele deciziei nr.385/2013, Curtea Constituțională a reținut că prevederea respectivă are, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții și că, urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin. 2 din Legea fundamentală.
În art.12 alin. 2 din OG nr. 2/2001, se prevede că dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art.12 alin.1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr.228/2007, a arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Deși făcute în legătură cu art.12 alin.1 din OG nr.2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Așadar, având în vedere că, ulterior emiterii procesului verbal de contravenție și înainte de executarea sancțiunii, a apărut o lege prin care se anulează sancțiunea, contestatorul nu mai poate fi obligat la executarea sancțiunii, nemaiexistând nici un temei legal al executării.
În condițiile în care executarea silită are loc ulterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, debitorul are deschisă posibilitatea de a se prevala de legea mai favorabilă în faza de executare silită, deoarece în situația în care ar fi obligat la plata acestor sume, ar fi expus unui tratament juridic diferențiat față de contravenienții care au contestat pe calea plângerii contravenționale acest tarif în condițiile în care este urmărit în vederea executării silite pentru recuperarea acestui tarif.
Față de cele arătate mai sus, instanța a considerat că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată.
P. urmare, instanța de fond a apreciat că executarea silită este nelegală, și a dispus anularea ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. C. solicitând desființarea acesteia și respingerea contestației la executare.
O primă critică adusă motivării instanței legate de aplicabilitatea Legii nr.144/2012 vizează faptul că tariful de despăgubire aplicat contestatorului era în vigoare la momentul săvârșirii contravenției însă la data formulării cererii de executare silită era abrogat prin art.1 pct.2 din Legea nr.144/2012, lege care la art.II stabilește că se anulează doar tarifele de despăgubire care au fost aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Față de aceste două condiții cumulative, apelanta arată că intimatul contestator nu a făcut dovada atacării procesului verbal de contravenție înainte de . Legii nr.144/2012, invocând totodată și decizia nr.112/06.03.2014 a Curții Constituționale.
Ca urmare, apreciază că nu ar trebui reținută uniformizarea tratamentului juridic al contravenienților care au contestat tarifele de despăgubire până la . legii și al celor care au rămas în pasivitate.
Cea de-a doua critică adusă hotărârii atacate privește reținerea de către instanța de fond a incidenței Legii nr.144/2012 ca și o normă mai favorabilă. Astfel, arată că Legea nr.144/2012 nu se aplică retroactiv, tariful de despăgubire neavând caracter contravențional ci de despăgubire civilă, cu scopul de a repara prejudiciul resimțit de administratorul căii rutiere, neexistând nicio legătură între acesta și taxa de utilizare a drumului care are alt regim juridic.
Față de cele prezentate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respingerea contestației la executare și menținerea ca legală și temeinică a actelor de executare emise în dosarul de executare nr-1198/2015.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466 și următoarele C.pr.civ..
Intimatul contestator, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere probele administrate și dispozițiile art.476 cod procedură civilă, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Prima critică privind aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.144/2012 este fondată.
Astfel, tribunalul constată că acest act normativ conține dispoziții exprese privind aplicarea sa în timp și anume art. II care statuează că se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi. Cum în prezenta cauză tariful de despăgubire nu a fost contestat până la . legii, acesta nu este anulat de drept.
Nu poate fi vorba de o discriminare, așa cum a reținut instanța de fond deoarece prin decizia nr.112/06.03.2014, Curtea Constituțională, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Și cea de a doua critică, privind aplicarea legii mai favorabile, tribunalul o găsește ca fiind fondată.
Astfel, în privința principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, tribunalul constată că amenda contravențională și tariful de despăgubire au natură juridică diferită, prima fiind o sancțiune contravențională și a doua o despăgubire civilă, astfel încât, în privința tarifului de despăgubire nu se poate aplica principiul retroactivității legii contravenționale, nefiind vorba de o sancțiune contravențională.
Pentru motivele mai sus reținute, tribunalul apreciază că instanța de fond a dispus anularea actelor de executare în baza unor considerente greșite, neputându-se anula tariful de despăgubire decât dacă acesta fusese contestat în instanță și neputându-se reține principiul aplicării legii mai favorabile și în privința tarifului de despăgubire deoarece acesta nu are natura unei sancțiuni, fiind o despăgubire civilă.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că se impune anularea actelor de executare în raport de excepția invocată de către contestator privind prescripția executării sancțiunii, conform art.14 din OG nr.2/2001, excepție asupra căreia instanța se poate pronunța și din oficiu însă instanța de fond a omis să o analizeze.
În acest sens se reține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 12.06.2012 și comunicat contestatorului la data de 21.06.2012, prin afișare, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din aceeași dată.
Având în vedere decizia nr.10 din 10.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire” și faptul că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii comunicării prin poștă, cu aviz de primire, tribunalul apreciază că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție nu corespunde procedurii reglementate de lege, apreciind că acesta nu a fost comunicat.
Astfel, având în vedere data încheierii actului sancționator și neîndeplinirea procedurii de comunicare a acestuia în termenul de 1 lună, prevăzut de art.25 alin.2 din OG nr.2/2001, în vigoare la data săvârșirii contravenției, în cauză devin incidente dispozițiile art.14 din OG nr.2/2001 conform cărora „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale."
Se reține așadar că excepția invocată este întemeiată, executarea silită fiind paralizată de prescripția executării sancțiunii prevăzută de art.14 din OG nr.2/2001.
Totodată, tribunalul apreciază că în cauză nu i se îngreunează situația apelantei deoarece soluția dată contestației este tot de admitere, fiind completată motivarea cu noi argumente, astfel că situația apelantei a rămas neschimbată.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită, să anuleze în tot sentința apelată în raport de dispozițiile art.480 alin.6 cod procedură civilă și rejudecând, va admite excepția prescripției executării sancțiunii, va admite contestația la executare și va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii, anulând actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1198/2015 al B. Copuzeanu F. T..
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată C.N.A.D.N.R. – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr.677 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești pe care o anulează în tot și rejudecând:
Admite excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul D. V., cu domiciliul în Fetești, ., .. B, ., jud. Ialomița, CNP_, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., . număr, jud. C. .
Constată ca fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale și anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1198/2015 al B. Copuzeanu F. T..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2015.
Pt. Președinte, Judecător, Grefier,
aflat în C.O., semnează
Președintele instanței,
Red./Tehnored.I.R.M.
5 ex./28.12.2015
Jud. fond. T. F. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 548/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 572/2015. Tribunalul... → |
|---|
