Acţiune în constatare. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1465/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1006/239/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Iunie 2013
Președinte - M. D.
Judecător – M. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1465
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul C. R. C. impotriva sentintei civile nr. 1178/15.10.2012 pronuntata de Judecatoria Hîrlau, intimați C. P. N M., B. M., C. P. D., ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde C. P. M. personal și în calitate de procurator pentru intimata B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Interpelată fiind intimata C. P. M. arată că a solicitat repunere cauzei pe rol motivat de faptul că adresa recurentului se află indicată în cererea de recurs formulată de acesta, de asemenea solicită să se observe că la fila 5 dosar se află dovada de citare cu recurentul la adresa din Hîrlău ,. adresă la care acesta locuiește și în prezent, apoi apare citat și la adresa din Scobinți unde de fapt nu locuiește.
Instanța pune în vedere intimate să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4,75 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei aferentă cererii de repunere pe rol.
Intimata solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare răspunde C. P. M. personal și în calitate de procurator pentru intimata B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Intimata C. P. M. depune la dosar chitanța nr._ din 07.06.2013 în cuantum de 5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată complinit timbrajul
În temeiul art.245 C. repune cauza pe rol.
Instanța constată că deși recurentul a fost citat cu mențiunea să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 4,75 lei acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs și acordă cuvântul.
Intimata C. P. M. având cuvântul solicită admiterea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 1178/15.10.2012 Judecătoria Hîrlău a dispus în sensul că:
„Admite cererea promovată de reclamanta C.-P. N. M. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâții B. M. cu domiciliul în municipiul A.-I., ., nr. 2, județul A., C.-P. D. cu domiciliul în Iași, ., ., C. R.-C. cu domiciliul în H., Stejari nr. 47, jud. Iași și C. P. A. M., cu domiciliul în ..
Constată prescris dreptul pârâților de a solicita executarea silită a sentinței civile nr. 2095 din 02.06.1999 a Judecătoriei P. în privința capătului de cerere având ca obiect sultă.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2011 sub nr._, reclamanta C.-P. N. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. M., C.-P. D., C. R.-C. și P. M. (fosta C. P. M.), să se constate că este prescris dreptul la acțiune al pârâților în a solicita sulta stabilită în favoarea acestora prin sentința civilă nr. 2095/1999 a Judecătoriei P., irevocabilă.
În motivare s-a arătat că termenul de 3 ani prevăzut de lege este de mult depășit.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă.
Deși legal citată, pârâta P. M. nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței și a precizat că este de acord cu acțiunea promovată de reclamantă.
Pârâtul C.-P. D. a depus precizări (f. 41) din care rezultă că nu a avut pretenții asupra moștenirii rămase de pe urma defunctului C.-P. A., decedat la data de 14.04.1994 și că este de acord cu acțiunea promovată de reclamanta, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Ceilalți pârâți nu au formulat apărări în scris și nici nu s-au prezentat în instanță.
Instanța încuviințat părților proba cu înscrisuri și a dispus atașarea dosarului 1220/2004 al Judecătoriei H..
Prin sentința civilă nr. 935/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria H. în ds. nr._, instanța a admis acțiunea și a constatat prescris dreptul pârâților de a solicita executarea silită a sentinței civile nr. 2095/02.06.1999 a Judecătoriei P. în privința capătului de cerere având ca obiect sultă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C. R. C. iar, prin decizia civilă nr. 1233/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă s-a admis recursul iar cauza a fost trimisă spre rejudecare acestei instanțe.
La termenul din 24.09.2012 instanța a disjuns cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. R. C., dispunând formarea unui nou dosar, și a încuviințat părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 111 C. pr. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Astfel, așa cum se arată și în practica judiciară, debitorul are deschisă calea acțiunii în constatarea prescripției extinctive însă numai până la declanșarea executării silite. Însă, de vreme ce în prezenta cauză nu s-a dovedit că vreunul dintre creditorii-pârâți ar fi declanșat executarea silită în vederea recuperării sumelor stabilite cu titlu de sultă în sarcina debitoarei-reclamante, acțiunea este admisibilă.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Totodată, art. 3 din Decretul menționat stabilește că termenul de prescripție este de 3 ani, iar art. 7 determină momentul de la care începe să curgă termenul, respectiv data când se naște dreptul la acțiune.
De asemenea, potrivit art. 405 alin. 1 C. pr. civ., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” iar, conform alin. 2 al aceluiași articol, „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
Examinând în acest context înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 2095 din 02.06.1999 a Judecătoriei P. s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la averea rămasă de pe urma acestui defunct iar, în urma atribuirii loturilor în natură, reclamanta a fost obligată la plata sultelor corespunzătoare către pârâții B. M., C. R.-C., C.-P. D.. Aceasta sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1462 din 12.07.2000 a Curții de Apel Iași.
Ulterior, părțile s-au judecat în cadrul unei contestații la executare și prin decizia civilă nr. 714 din 17.06.2005, irevocabilă, a fost admisă în parte contestația promovată de P. M. și s-a constatat prescris dreptul de a cere și obține executarea silită a sentinței civile nr. 2095/1999 a Judecătoriei P. în ceea ce privește sulta.
Or, pentru a se stabili data nașterii dreptului pârâților de a cere executarea obligației, se impun a fi avute în vedere disp. art. 376 alin. 1 C. pr. civ. potrivit căruia se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive pentru ca acestea să devină executorii.
Prin urmare, la stabilirea momentului la care începe să curgă dreptul de a cere executarea silită nu ne interesează în cazul de față data rămânerii irevocabile a hotărârii (ci, cel mult, faptul că sentința a rămas irevocabilă), cât data rămânerii definitive.
Iar, conform art. 377 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., sentința civ. nr. 2095 pronunțată de Judecătoria P. în ds. nr. 3823/1995 a rămas definitivă la data de 22 martie 2000, prin decizia civilă nr. 921 a Tribunalului Iași de respingere a apelului, recursul formulat împotriva acestei decizii fiind anulat ca insuficient timbrat (f. 9). Pe cale de consecință, termenul de 3 ani prev. de art. 405 alin. 1 C. pr. civ. și care a început să curgă la data de 22.03.2000 s-a împlinit, conform art. 101 alin. 3 C. pr. civ., la data de 22.03.2003.
Nu în ultimul rând, mai reține instanța că pârâții nu au invocat vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.
În acest context, instanța reține că cererea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care va constata prescris dreptul pârâților-creditori de a cere executarea silită a sultei prevăzute în sentința civ. nr. 2095 pronunțată de Judecătoria P. în ds. nr. 3823/1995.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. R. C., criticând sentința și invocând faptul că a avut curator special pe numita C. P. M. care este una și aceeași persoană cu cea care trebuia să dea banii, neputând să se execute singură.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata C. P. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că cele reținute de prima instanță corespund realității.
Prin rezolutie administrativa la inregistrarea dosarului tribunalul a stabilit in sarcina recurentului obligatia platii taxei judiciare de timbru de 9,5 lei si timbrul judiciar de 0,3 lei, recurentul fiind citat cu aceasta mentiune, fara a depune la dosar aceasta taxa.
La termenul din data de 07.06.2013 Tribunalul a invocat exceptia netimbrarii recursului, relativ la care retine urmatoarele:
Prin rezolutie la primirea cererii de recurs s-a calculat timbrajul datorat de recurent in recurs, acesta fiind citat cu mentiunea sa achite suma de 9,5 lei si timbrul judiciar de 0,3 lei.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, dacă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu au fost plătite în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Cum recurentului i s-a pus în vedere să depună dovada achitarii taxei judiciare de timbru, iar acesta nu s-a conformat obligației, tribunalul urmează să admită excepția netimbrării cererii de recurs, invocate din oficiu și, în consecință, să anuleze cererea de recurs ca netimbrata.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite exceptia de netimbrare si in consecinta anuleaza recursul declarat de catre C. R. C. impotriva sentintei civile nr. 1178/15.10.2012 pronuntata de Judecatoria Hîrlau.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 07.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/14.06.2013
Jud. fond M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1298/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
