Contestaţie la executare. Decizia nr. 1460/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1460/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 21386/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Iunie 2013
Președinte – C. C. E.
Judecător – M. D.
Judecător F. E. C.
Grefier -M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1460
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți E. N., E. P., E. D., E. C. împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, și intimat E. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 24.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 31.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.06.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului,
Prin sentința civilă nr. 9360 din 16.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011 s-au dispus următoarele:
Admite în parte contestația la executare formulată, precizată și completată ulterior de contestatorii E. N., E. P., E. D. și E. C., în contradictoriu cu intimatul E. V. și în consecință:
Respinge cererile de anulare a formelor de executare în dosarul de executare nr. 340/2012 al B. Asociați B. G. și L. N. G. C., de cenzurare, n sensul diminuării cuantumului onorariului executorului judecătoresc și de cenzurare a mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, din același dosar de executare.
Respinge cererea de întoarcere a executării.
Dispune compensația legală a sumei de 2.000 lei, pe care intimatul E. V. o datorează contestatoarei E. N., în baza deciziei civile nr. 1496/25.05.2011 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr.1531/99 și a deciziei nr. 2817/28.10.2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2008, ce constituie titluri executorii în dosarul de executare nr. 326/2012 al B.E.J. F. M., plus cheltuieli de executare de 300,48 lei, cu suma de 232,30 lei, pe care contestatoarea E. N. o datorează cu titlu de sultă intimatului E. V., în baza sentinței civile nr. 2626/19.02.2010, pronunțată în dosarul nr._/245/2008, ce constituie titlu executoriu în dosarul de executare nr. 340/2012 al B. Asociați B. G. și L. –N. G.-C. și cu suma de 267,41 lei, ce constituie cota din cheltuielile de executare în sumă totală de 1337,05 lei datorată de contestatoarea E. N. intimatului E. V., în același dosar de executare, cu nr. 340/2012 și în consecință:
Obligă pe intimatul E. V. să plătească contestatoarei E. Natalua suma de 1800,77 lei.
Obligă pe intimatul E. V., să achite contestatoarei E. N. suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul de față.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._, precizată și completată ulterior contestatorii E. N., E. P., E. D. și E. C. în contradictoriu cu intimatul E. V. au solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 340/2012 al B.E.J. Asociați B. G. și L. N. G. C., cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, cenzurarea mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întoarcerea executării și compensația legală a sumelor datorate reciproc de contestatoarea E. N. și intimat, prin precizarea ulterioară contestatorii arătând că nu mai solicită suspendarea executării silite.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
În motivarea contestației la executare se arată că executarea declanșată la cererea intimatului nu respectă dispozițiile legale în materia executării silite deoarece obligația stabilită prin somație este imposibil de realizat, în condițiile în care intimatul a stăpânit și stăpânește lotul de teren care i-a fost atribuit de instanță, iar contestatorii au achitat sulta cuvenită intimatului, onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare, mențiunile din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt contrare prevederilor art. 371 pct. 7 Cod procedură civilă, iar intimatul datorează o sumă de bani contestatoarei E. N..
Legal citat, intimatul nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat la interogatoriul solicitat a-i fi luat de către contestatori, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, așa cum au solicitat contestatorii, respectiv în sensul recunoașterii parțiale a pretențiilor acestora .
În probațiune s-au depus la dosar acte și înscrisuri, printre care și copii conforme cu originalul ale actelor din dosarele de executare nr. 340/2012 și nr. 326/2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că actele de executare din dosarul de executare nr. 340/2012 au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale și nu sunt motive de anulare a acestora, imposibilitatea executării obligației stabilite prin titlul executoriu invocată de către contestatori nefiind justificată, în condițiile în care prin procesul-verbal din data de 12.09.2012, de la fila 71 dosar, reiese că deja a avut loc executarea silită.
Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 255/2006 al Ministrului Justiției și instanța constată că nu sunt motive de reducere a cuantumului acestuia.
Având în vedere dispozițiile art. 1616 și urm. din Noul Cod Civil, văzând și actele din cele două dosare de executare depuse la dosar, instanța constată că cererea contestatoarei E. N. de compensație legală este întemeiată, singura cerere, de altfel, întemeiată, din toate cererile formulate de către contestatori, pe care instanța o va admite, dispunând în consecință, odată cu respingerea celorlalte cereri ale contestatorilor.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare, dispunând în sensul celor de mai sus,
Vazând și dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă,
.
* * *
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat contestatorii E. N., E. P., E. D. și E. C. criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare s-a arătat că încălcând disp. art. 261 pct 5 C. pr.civ, hotărârea nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței pentru care s-au înlăturat cererile noastre. De altfel, hotărârea nu menționează nici măcar dovezile produse in dovedirea susținerilor făcute. In mod constant, atât in cuprinsul contestației, cat si pe parcursul derulării litigiului s-a arătat că în fapt contestatorii nu ocupă imobilul construit si neconstruit CC 9 atribuit intimatului E. V., prin sentința civila nr. 2626/2010 pronunțata in dosarul nr._/245/2008, având ca obiect partaj succesoral . Astfel, s-a arătat că a existat o imposibilitate obiectiva de conformare la somația emisă de executorul judecătoresc. În dovedirea celor susținute s-a depus la dosar încheierea nr._ din 13.12.2011, emisa de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara Iasi, prin care intimatului E. V. i s-a intabulat dreptul de proprietate dobândit prin sentința civila pronunțata in dosarul_/245/2008. Prin urmare anterior punerii in executare a sentinței civile date în dosarul nr._/245/2008, sentința rămasa definitiva si irevocabila prin decizia pronunțata de Tribunal, intimatul E. V. a avut posibilitatea sa-si intabuleze imobilul. Faptul ca în anexa 1, partea I din extrasul de carte funciara nr._ comunei Tomești emis de OCPI pe numele E. V. la rubrica „date referitoare la construcții” se menționează suprafața de 88 mp (prin urmare inclusiv lotul II care a fost atribuit contestatorilor) dovedește o data în plus ca imobilul nu era ocupat. De altfel, in cuprinsul procesului verbal încheiat la 12.09.2012 în dosarul de executare 340/2012 de executorii B. si L. se meționeaza că în momentul executării era "părăsit si . de degradare” In cuprinsul hotărârii, prima instanța nu face nicio referire cu privire la înscrisurile depuse in dovedirea contestației (înscrisuri cu privire la domiciliile părților, declarație extrajudiciare, acte medicale, chitanțe). S-a apreciat că prima instanța în mod nemotivat si nelegal, respins cererea de întoarcere a executării În același mod, prima instanța s-a pronunțat si cu privire la cererea de a cenzura (diminua) cuantumul onorarului executorului judecătoresc, cu privire la cheltuieli de executare efectuate in dosar. Aceasta in condițiile in care executarea silita declanșata de intimatul E. V. s-a făcut desi acesta trebuia sa achite la rândul sau contestatoarei E. N. o importanta suma de bani, motiv pentru care in prezentul litigiu s-a admis compensația legala (in urma compensării sumelor datorate, intimatul fiind obligat sa plătească suma de 1800,77 lei). În consecință, s-a solicitat admiterea recursului.
În drept au fost invocate prevederile art.301, art.304, art.305, art.371 ind.7 C.pr.civ.
Intimatul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi..
* * *
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce privește chestiunile procedurale, contrar celor susținute prin recursul formulat, nici o împrejurare nu permite Tribunalului să aprecieze că instanța de fond nu a analizat în mod real vreuna din tezele defensive expuse prin contestația formulata De altfel, echitatea jurisdicționala nu poate presupune un răspuns exact și detaliat la toate aspectele invocate. În acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca dacă art. 6 paragraful 1 impune într-adevăr instanțelor naționale obligația de a-și motiva deciziile, aceasta nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument expus de apărare (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea V. der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX). Mai mult, instanța de recurs poate întregi argumentele primei instanțe, prin expunerea rațiunilor proprii pentru care a apreciat că soluția pronunțata este legala și temeinică.
În ceea ce privește motivele de fond, Tribunalul reține că prin cererea de executare silită formulata la 15.06.2012, creditorul E. V. prin procurator Răilenu R., a solicitat executarea silita a obligației stabilite prin sentința civila nr. 2626/2010 în sarcina debitorilor E. N., E. P., E. D. și E. C.. Ca urmare a încuviințării executării silite prin încheierea din 25.06.2012 pronunțata de Judecători Iași, executorul judecătoresc Birou- B. G. și L.-Nicolaița G.-C. a emis somația 340/29.06.2012 prin care a pus în vedere debitorilor E. N., E. P., E. D. și E. C. și E. E. ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia, să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu în sensul predării către creditorul E. V. a lotului nr.2 individualizat conform expertizei R. P. (…) și a achitării cheltuielilor de executare în cuantum de 1337,05 stabilite prin proces verbal care potrivit art.371 ind.7 alin.4 C.pr.civ constituie titlu executoriu. La aceeași data Biroul executorului judecatoresc a emis adresa de înființare a popririi către terțul Casa Județeana de Pensii Iași pentru suma totala de 2.498,55 lei din care suma de 1161,50 lei debit conform titlului executoriu sentința civila 2626/19.02.2010 a Judecătoriei Iași și 1337,05 cheltuieli de executare.
Recurenții contestatori au criticat actele de executare susținând pe de o parte ca acestea sunt nelegale întrucat imobilul nu se afla în posesia lor, iar pe de alta parte întrucat cheltuielile de executare sunt exagerate.
Fața de criticile formulate, instanța reține că potrivit art.371 ind.1 C.pr.civ obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de buna voie; în cazul în care debitorul nu executa de buna voie obligația, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita”.
Or, titlul executor dat ca urmare a unei cereri de partaj succesoral - sentința civila 2626/19.02.2010 a Judecătoriei Iași- consfințea dubla calitate a părților de creditor/debitor, iar executarea benevola a dispozițiilor acestuia trebuia adusă la cunoștința executorului judecătoresc în termenul prevăzut în somație (5 zile de la data primirii somației). În acest sens, instanța reține că dispozițiile sentinței civile nr. 2626/19.02.2010 a Judecătoriei Iași faceau parte din categoria obligațiilor jurisdicționale susceptibile de aducere la îndeplinire pe calea executării silite, iar orice imposedare se realizează prin apelul la organele execuționale legale, pentru a nu se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul de proprietate. Aprecierea contestatorilor ca, în condițiile în care s-a constatat că „imobilul era abandonat”, nu se poate reține ca erau titulari ai vreunei obligații substanțiale, este eronata. Imposedarea, ca operațiune materiala, presupune delimitarea și predarea bunului imobil către creditor, iar titlul jurisdicțional se executa împotriva debitorilor în temeiul art.371 ind 1 C.pr.civ în condițiile în care aceștia, deși somați, au o atitudine pur pasiva și nu-și manifesta expres voința în sensul realizări unei executări benevole. În acest sens, art.572 C.pr.civ prevede” în cazul în care obligația debitorului prevăzuta în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosinței acestuia (…)iar debitorul nu executa d ebunavoie obligația sa in termenul prevăzut în somație, executorul, după caz, creditorul în raport de împrejurările cauzei și natura obligației ce se executa va proceda fie la executare silita (…). De altfel, instanța de recurs reține că din procesul verbal din 12.09.2012 încheiat de executorul judecătoresc rezulta că „s-a procedat la înlăturarea încuietorilor de la ușa principala de acces”, iar creditorului i-au fost predate exclusiv camerele 2,3 și paravan. Or, în aceste împrejurări, creditorul nu putea proceda în nume propriu și fără autorizarea forței publice la imposedarea sa, fapta putând dobândi, în caz contrar, calificare penala. Faptul că intimatul creditor și-a intabulat dreptul de proprietate este de asemenea lipsit de relevanța în condițiile în care operațiunile de publicitate materiala cu privire la dreptul de proprietate nu se confundă nici din punct de vedere juridic, nici din punct de vedere faptic cu operațiunile de imposedare.
Or, în condițiile în care deși somați debitorii -contestatori nu au notificat în termen legal de 5 zile disponibilitatea voluntara de a lăsa la dispoziția creditorului bunul, iar cheltuielile de judecata au fost achitate cu depășirea termenului legal ( chitanțele 124-126 din 09.07.2012) în mod corect s-a procedat la executarea silita împotriva acestora.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța de recurs reține că art. 4041 din codul de procedură civilă stabilește că „ în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.” Or, în cauza nici titlul executoriu, nici executarea nu a fost desființata, astfel încât cererea de întoarcere a executării silite este neîntemeiata.
În ceea ce privește cererea de cenzurare a onorariului executorului judecatoresc, instanța de recurs reține că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmit în baza 371 ind.7 alin. 2 și 3 C.pr.civ, executorul judecătoresc a determinat cuantumul cheltuielilor ce trebuiau avansate: 0,30 timbre judiciare, 0,75 timbre judiciare cerere executare ș încuviințare executare silita, 30,00 taxe judiciare cerere executare ș încuviințare executare silita, 6,00 lei taxa judiciara investire, 1300 lei onorariu.
Potrivit art.371 ind.7 alin.2 C.pr.civ, „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul când creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel; de asemenea debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară”.
Potrivit pct.2 din Anexa la Ordinul 2550/C/14.11.2006 în cazul executării silite constând în predarea bunurilor onorariul executorului judecătoresc minimal este de 60 de lei iar maximal, pentru persoane fizice, este de 2.200 lei. Pentru executarea creanțelor pesete 1000 lei, onorariul executorului judecătoresc este minimal de 60 lei plus 2% pentru ceea ce depășește 1000 lei și maximal de 10 %. Or, având în vedere ca la stabilirea cheltuielilor de executare s-a avut în vedere natura duala a obligației stabilite prin titlu executor, că valoarea onorariului a fost stabilita înspre limita minima, ca debitorii nu au depus nici o diligența pentru închiderea executării, instanța de recurs apreciaza ca onorariul stabilit este rezonabil în raport de valorile legale, obiectul executării și actele îndeplinite de executor În consecință, instanța apreciaza că nu există nici rațiuni de temeinicie, nici de legalitate care să impună reducerea onorariului avasat de creditor prin chitanța 197/18.06.2012.
Pentru considerentele anterior expuse, apreciind soluția pronunțata ca legala și temeinica, se va respinge recursul formulat de contestatorii E. N., E. P., E. D. și E. C. împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce va fi menținuta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorii E. N., E. P., E. D. și E. C. împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.06.2013.
P. JUDECATOR JUDECATORGREFIER
C.C.E M.D. F.E.C M.G.
Red/Dact/FEC
2ex/18._
Jud. fond O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1458/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
