Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1462/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1304/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Iunie 2013
Președinte - M. D.
Judecător – M. M.
Judecător – C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1462
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul M. GH. N., împotriva sentinței civile nr. 274/28.02.2012 a Judecătoriei Hîrlău intimați M. GH. A., M. V. D., C. A. .A. M. ,R. L. ,M. V. M. M. Ș. M., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 31.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi ,07.06.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
P. sentința civilă nr. 274/28.02.2012Judecătoria Hîrlău a dispus în sensul că:
„Admite în parte acțiunea promovată de reclamanții M. A., M. D., C. A., Aileniei M., R. L., M. V., M. M. și Ș. M., toți cu domiciliul ales la cabinet Avovat B. I. cu sediul în oraș H., .. 8, județul Iași în contradictoriu cu pârâtul M. Gh. N. cu domiciliul în . Șipote, județul Iași.
Obligă pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 311 mp. teren situată în extravilanul comunei Șipote, T.58, ., delimitată de punctele 4, A, B, 7, 4 din schița anexă nr. 2 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert R. D..
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 1723 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Raportul de expertiză și schițele anexă întocmite de expert R. D. fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2011 sub nr._, reclamanții M. Gh. A., M. V. D., Caluian A., Aileniei M., R. L., M. V., M. M. și Ș. M. au chemat în judecată pe pârâtul M. Gh. N., solicitând obligarea acestuia de a le lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 5900 mp. teren situată în extravilanul comunei Șipote, identificată cadastral în T.58, P.549/16 cu vecinătățile: la N - M. C., la E - M. V., la S - F. D., și la V - DE, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că tatălui lor, M. Gh. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,84 ha teren în intravilanul și extravilanul comunei Șipote, județul Iași, conform titlului de proprietate nr._/1993, în această fiind înscrisă și suprafața revendicată.
Au precizat reclamanții că pârâtul le ocupa terenul fără drept și fără a avea vreun act de proprietate.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
În dovedirea cererii, legal timbrate, reclamanții au depus înscrisuri: titlu de proprietate, acte de stare civilă.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita încuviințarea și administrarea de probe.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat reclamanților probele testimonială și cu efectuarea unei expertize topografice.
A fost depus raportul de expertiză cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele dosarului, instanța reține că autorului reclamanților, M. Gh. V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,84 ha teren situate pe raza comunei Șipote, județul Iași și i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 29.06.1993.
Reclamanții au pretins prin acțiunea introductivă că pârâtul le ocupa fără drept suprafața de 5900 mp. teren situată în T.58, P.549/16 deoarece acesta nu deține un act de proprietate pentru suprafața ocupată.
Singura proba administrată în cauză de către reclamanți a fost expertiza topografică la care a participat și pârâtul, conform consemnărilor expertului din cuprinsul raportului. Expertul a măsurat atât terenul reclamanților înscris în titlul de proprietate în . (aceasta fiind numărul corect al parcelei și nu cel indicat în acțiune de reclamanți, din eroare) cât și al vecinilor care dețin teren în aceeași parcelă și anume A 949/15 și 949/17.
Din analiza expertului rezultată în urma măsurătorilor acestor suprafețe de teren a reieșit că numerotarea parcelelor din extravilan ar trebui corectată începând de la nord și că pârâtul ocupă în plus o suprafață de 311 mp. teren pentru care nu a prezentat acte de proprietate, acesta fiind terenul reclamanților.
Pârâtul nu a contestat că ar ocupa teren din proprietatea reclamanților și nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța reține că reclamanții au făcut dovadă dreptului lor de proprietate prin depunerea titlului în care este înscrisă suprafața de teren revendicată în timp ce pârâtul nu a dovedit că ar deține un titlu valabil pentru suprafața respectivă.
Art. 480 din Codul civil stabilește că proprietatea este dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, acțiunea în revendicare fiind acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar sau, pe scurt, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Din raportul de expertiză topografică rezultă că suprafața ocupată efectiv de pârât din proprietatea reclamanților este de 311 mp. și este delimitată de punctele 4, A, B, 7, 4 din schița anexă nr. 2 la raport, constatare cu care au fost de acord și reclamanții.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților și va obliga pe pârât să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 311 mp. teren situată în extravilanul comunei Șipote, T.58, ., delimitată de punctele 4, A, B, 7, 4 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 1723 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert topograf.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Gh. N., invocând faptul că sunt mai mulți frați, că nu s-a dezbătut moștenirea de la părinții lor M. V. G. și C., dar aceștia au împărțit în timpul vieții lor terenul între frați, recurentul fiind vecin doar cu terenul primit de moștenitorii lui M. Gh. V. în intravilan, după cum arată vecinătățile înscrise în titlul de proprietate, reclamanții, moștenitori după M. V. V., învecinându-se în extravilan cu M. C..
Susține recurentul că în fața primei instanțe nu a avut posibilitatea de a se apăra, neputând contesta expertiza întrucât a fost arestat din data de 15.12.2011, expertiza nefiindu-i comunicată în penitenciar, el nefiind chemat la judecată.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Recurentul a invocat prin motivele de recurs faptul că a fost lipsit de apărare în fața primei instanțe, fiind deținut în penitenciar o perioadă de timp. Dincolo de faptul că nu a depus o asemenea dovadă la dosar, Tribunalul observă că în fața primei instanțe acesta a fost legal citat pentru termenul din data de 06.09.2011, când a semnat personal citația, prezumându-se astfel că are cunoștință de termenele ulterioare, iar cum nu a comunicat instanței prin petiție la dosar faptul că este încarcerat, nu poate invoca acum lipsa de apărare, acest motiv de recurs urmând a fi înlăturat.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că pe numele autorului reclamanților M. A., M. D., C. A., A. M., R. L., M. V., M. M., Ș. M., adică pe numele lui M. Gh. V. s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr._/29.06.1993 (f. 5 dosar fond) dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1,84 ha teren pe raza satului I.-Vechi, ., din care suprafața de 5900 mp este situată în extravilan în T58, P 949/16, învecinată la nord cu M. C, la Est cu M. V, la Sud cu F. D și la Vest cu Drum.
În fapt, conform concluziilor raportului de expertiză D. R., reclamanții dețin în T58, P 949/15 suprafața de 5599 mp, identificată prin punctele 3,4,7,2,3 (f. 45 dosar fond), deci dețin o suprafață cu un minus de 311 mp față de actul lor de proprietate, terenul din P 949/15 fiind înscris însă în titlul de proprietate nr._/1994 emis pe numele M. Gh. C., iar nu a autorului reclamanților.
Din aceeași expertiza realizată în cauză de expert R. D. Tribunalul reține faptul că pârâtul recurent M. Gh. N. deține la locul în litigiu, fără acte de proprietate, o suprafață de teren de 2.843 mp identificată prin punctele 4, 18, 19, 20, 21, 22, 7, 4, expertul concluzionând faptul că suprafața de 311 mp care lipsește reclamanților se regăsește în terenul deținut în fapt de pârât.
Coroborând actele de proprietate prezentate cu situația de fapt reținută de expert, Tribunalul constată că concluzia la care a ajuns acesta este greșită. Astfel, potrivit actelor de proprietate reclamanții au drept de proprietate pe terenul din P 949/16, teren care se învecinează cu M. C., drum și F. G., terenul deținut în fapt de aceștia în P949/15 nefiind proprietatea acestora ca moștenitori după M. Gh. V., ci a lui M. Gh. C..
Ori acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, reclamanții nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului despre care pretind că este ocupat pe nedrept de către pârât, motiv pentru care recursul formulat de pârât este întemeiat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții M. A., M. D., C. A., A. M., R. L., M. V., M. M., Ș. M. în contradictoriu cu pârâtul M. Gh.N..
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de recurentul M. Gh.N. împotriva sentinței civile nr. 274/28.02.2012 a Judecătoriei Hîrlău pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. A., M. D., C. A., A. M., R. L., M. V., M. M., Ș. M. în contradictoriu cu pârâtul M. Gh.N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. C.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/19.06.2013
Jud. fond V. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1460/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-06-2013, Tribunalul... → |
|---|
