Contestaţie la executare. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 137/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Martie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 547/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta-reclamantă U. A. SA în contradictoriu cu intimații - pârâți A.F.P. a mun. Iași, B.- G. Societe Generale SA, ., având ca obiect contestație la executare suspendare executare; întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 21.02.2013 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical s-a amânat pronunțarea pentru 28.02.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Rejudecând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr.0_ contestatoarea Uniqua Asigurări SA a chemat în judecată intimatele A. Iași, B. și . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate actele de executare silită din dosarul de executare 1115/2009 al intimatei A. Iași, întoarcerea executării silite și restituirea sumei de_,80 lei, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea susținut că prin adresa nr._/10.2.2010 emisă de intimata A. Iași a fost înștiințată de înființarea popririi până la concurența sumei de_ lei, reprezentând obligații datorate bugetului de stat de către intimata ., în baza sentinței civile nr._/2010 a Judecătoriei sectorului 1 București.
Ulterior intimata A. Iași a solicitat menținerea popririi pentru suma de_ lei și ea a fost înștiințată, de fapt, doar cu privire la această cerere de menținere a popririi, nefiindu-i comunicată adresa de înființare inițială. Mai susține contestatoarea că instanța de judecată a admis cererea de menținere a popririi fără a avea însă în vedere sumele deja achitate.
În drept contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 172 C. proc. fiscală, art. 399 și urm. C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 5715 din 23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea U. Asigurări SA în contradictoriu cu intimata A. Iași .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește necomunicarea adresei de înființare a popririi, instanța de fond a reținut că, acest motiv este neîntemeiat deoarece, din copia dosarului de executare silită rezultă că adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată contestatoarei și pe confirmarea de primire, care este semnată, a fost menționată data de 11.12.2009.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că și al doilea motiv este neîntemeiat deoarece, pe de o parte, din cuprinsul sentinței nr._/29.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București rezultă clar că s-au avut în vedere aceste sume, s-a reținut că debitoarea intimată mai are de plătit suma pentru care s-a dispus menținerea popririi iar pe de altă parte, se pune în discuție conținutul unei hotărâri judecătorești, iar în acel litigiu a fost parte și prezenta contestatoare, căreia i-a fost comunicată și pe care nu a înțeles să o atace în calea de atac prevăzută de lege..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea Uniqua Asigurări SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivare, recurenta a arătat că, hotărârea instanței de fond este netemeinică determinat de faptul că, executarea silită prin poprire este nelegală pentru suma de 4048,61 lei, sumă care reprezintă diferența dintre valoarea totală executată - 90.379,54 lei- și suma deja achitată - 49.930,93 lei - și care a fost încasată fără drept de către creditoarea ANF Iași. Recurenta a susținut că această situație reiese cu certitudine din materialul probator administrat în cauză.
În al doilea rând, recurenta a precizat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că executarea silită a societății s-a făcut în baza unei singure adrese de înființare a popririi, în condițiile în care, la dosar sunt depuse două adrese de înființare a popririi (adresa de înființare a popririi nr._/08.12.2009 pentru suma de 70.271 lei comunicată la data de 11.12.2009 și care a fost menținută de către Judecătoria sectorului 1 prin sentința nr._ din 29.07.2010 precum și adresa de înființare a popririi nr._/27.01.2010 pentru suma de 26.873 lei comunicată la data de 04.02.2010) din care doar una a fost validată de o instanță de judecată.
Printr-un al treilea motiv de recurs recurenta a învederat că, în mod greșit, instanța de fond nu a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, fiindu-i încălcat dreptul la apărare .
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041, art. 399, art. 404 și ale art. 4041 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 307 din 16.11.2011 Tribunalul Iași a admis recursul formulat de contestatoarea Uniqua Asigurări SA împotriva sentinței civile nr. 5715/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care a casat-o în tot.
A reținut spre rejudecare cauza și a fixat termen de judecată la data de 20.01.2012 pentru administrarea probei cu expertiză contabilă .
A reținut instanța de recurs următoarele considerente:
Prin adresa nr._/08.12.2009 emisă de intimata A. Iași, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor recurentei, pentru suma de 70.271 lei iar prin adresa nr._/27.01.2010 emisă de intimata A. Iași, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor recurentei, pentru suma de 26.873 lei.
Prin sentința civilă nr._/29.07.2010, Judecătoria Sectorului 1 București ( filele 11 – 13) a dispus menținerea popririi conturilor recurentei, în calitate de terț poprit, până la concurența sumei de_,54 lei. S-a reținut cu putere de lucru judecat, faptul că debitoarea a achitat suma de 48.904,80 lei.
Cod procedură civilă: 399 alin 1 teza I-a și alin 2: „ (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui acte de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281¹, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Din analiza recursului, raportat la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente, a rezultat că recursul este întemeiat, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, tribunalul a reținut că, motivele de la pct. 2 și 3 nu sunt întemeiate, deoarece, pe de o parte, instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, deci și cele două adrese de înființare a popririi iar pe de altă parte deoarece recurenta nu a solicitat niciodată administrarea probei cu înscrisuri așa încât nu poate fi vorba de respingerea unei astfel de solicitări.
De asemenea, instanța de control judiciar mai reține că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de atașare, considerând-o ca fiind o cerere de conexare a dosarelor și apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, astfel că susținerile recurentei sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât, recurenta putea depune la dosar orice înscris s-ar fi regăsit în dosarul solicitat și pe care îl aprecia ca fiind util soluționării cauzei.
În schimb, în ceea ce privește primul motiv de recurs, tribunalul va reține că acesta este întemeiat față de următoarele considerente:
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
În al doilea rând, instanța de control judiciar mai reține că, potrivit art. 399 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare, iar motivele invocate de către contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut fi puse în discuție în cursul judecării pe fond a cauzei sau prin exercitarea căilor de atac. Singurul caz în care contestatorul poate să facă apărări de fond este acela în care se invocă motive de stingere a obligației, posterioare hotărârii ce se execută și nu anterioare acesteia .
Astfel, din actele și lucrările dosarului reiese pe de o parte că, titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, contestatoarea invocă motive de stingere a obligației prin executare voluntară, respectiv prin pretinse plăți efectuate debitoarei .
În această situație se impunea ca instanța de fond să procedeze la o verificare a acestor susțineri, prin efectuarea unui raport de expertiză contabilă, lucrare de specialitate care să lămurească situația de fapt referitoare la plățile efectuate de către recurentă și la debitul rămas de executat .
Procedând în acest mod, prima instanță putea determina dacă motivul invocat de către recurenta contestatoare este sau nu întemeiat .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat în tot sentința primei instanțe și a reținut cauza spre rejudecare în limitele stabilite prin prezenta decizie.
Astfel, cu prilejul rejudecării cauzei, a dispus a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice contabile, prin care să se solicite expertului să precizeze cuantumul plăților efectuate de terțul poprit către creditoare, ulterior datei de 29.07.2010, plăți efectuate în baza adresei de înființare a popririi nr._/08.12.2009 (fila 41 dosar), adresă comunicată terțului poprit la data de 11.12.2009 . Urmează ca expertul să aibă în vedere suma rămasă de achitat (din cuantumul de 41.474,74 lei reținut cu putere de lucru judecat în sentința civilă nr._/29.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București) la data de 29.07.2009, momentul pronunțării acestei hotărâri (astfel se vor evidenția plățile efectuate suplimentar din suma de 41.474,74 lei din ceea ce avea de achitat conform debitului poprit).
Pentru aceste considerente a fost admis recursul declarat de U. Asigurări SA împotriva sentinței civile nr. 5715/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost casată în tot .
In rejudecare, cu respectarea disp. art. 315 Cod pr.civilă potrivit căruia in caz de casare hotărârile instanței de casare asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului s-a procedat la administrarea probei cu expertiză contabilă, efectuată de către d-l expert Ș. F. cu obiectivele stabilite prin decizia de casare, dezbătute in ședința publică din 17.02.2012.
S-a reținut prin raportul de expertiză împrejurarea că terțul poprit U. Asigurări Sa, in baza adresei de înființare a popririi nr._ din 8.12.2010 a efectuat plăți către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Iași (A. Iași ulterior datei de_ in sumă de_ lei. Față de cuantumul rămas de achitat de_,74 lei reținut cu putere de lucru judecat de Sentința civilă nr._ din 29.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București s-au efectuat plăți de către terțul poprit către creditoare în sumă de_ lei adică s-au efectuat plăți suplimentare de 23 826,26 lei peste cuantumul de 41 474,74 lei.
Împotriva acestor concluzii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a formulat obiecțiuni solicitând ca expertul să explice sintagma „plăți suplimentare de 23 826,26 lei peste cuantumul de_,71 lei” și să precizeze către cine a fost efectuată. Susține, de asemenea, că din parcurgerea raportului de expertiză rezultă că expertul nu a avut in vedere facturile de penalități calculate și emise de debitoarea . către terțul poprit ..
Obiecțiunile au fost respinse in ședința publică din 15.02.2013.
Constatările expertului contabil erau ținute de obiectivele determinate de către tribunal in rejudecare, cu precădere raportat la indicațiile instanței de casare, obligatorii in rejudecare potrivit art. 315 Cod pr.civilă. Aceste indicații constau în obligația stabilită pentru expert, respectiv: „să aibă în vedere suma rămasă de achitat (din cuantumul de 41.474,74 lei reținut cu putere de lucru judecat în sentința civilă nr._/29.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București) la data de 29.07.2009, momentul pronunțării acestei hotărâri (astfel se vor evidenția plățile efectuate suplimentar din suma de 41.474,74 lei din ceea ce avea de achitat conform debitului poprit).”
Expertul a determinat plățile care depășesc această limită in sumă de_,26 lei. Reperele constatărilor expertului contabil erau obligatorii, acestea nu includeau și sumele facturate de către debitoarea . cu facturile nr. 4002 din 31.01.2011 respectiv 4006 din 30.04.2011.
Explicarea sintagmei de plată suplimentară nu este necesară a fi realizată de către expert. Concluzia expertului relevă cert împrejurarea că suma de_,26 lei reprezintă suma plătită de către contestatoare peste limita a ceea ce s-a datorat, determinată prin decizia de casare. Temeiul contestației la executare constă in poprirea conturilor contestatoarei pentru mai mult decât datorează debitoarea ., aspect confirmat prin concluziile expertizei contabile in limita sumei de_,26 lei.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 399 alin 1 Cod pr.civilă, rejudecând, Tribunalul va admite contestația la executare în parte, va anula actele de executare îndeplinite in baza adresei de înființare a popririi nr._/8.12.2009, dosar de executare 1115 al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași pentru suma de 23.826,26 lei.
Va obliga Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași să restituie contestatoarei suma de 23.826,26 lei.
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă va obliga intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și . prin Lichidator Judiciar LD EXPERT G. IPURL să plătească contestatoarei suma de 1285 lei cheltuieli de judecată(fond și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Rejudecând in fond
Admite in parte contestația la executare formulată de către contestatoarea U. Asigurări S.A. București în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, B. G. Societe Generale SA și . prin Lichidator Judiciar LD EXPERT G. IPURL.
Anulează actele de executare îndeplinite in baza adresei de înființare a popririi nr._/8.12.2009, dosar de executare 1115 al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași pentru suma de 23.826,26 lei.
Obligă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași să restituie contestatoarei suma de 23.826,26 lei.
Obligă intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și . prin Lichidator Judiciar LD EXPERT G. IPURL să plătească contestatoarei suma de 1285 lei cheltuieli de judecată(fond și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 7.03.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./27.05.2013/2 EX
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 551/2013. Tribunalul IAŞI | Cereri. Decizia nr. 549/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
