Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 458/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2239/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2013
Președinte - S. F.
Judecător - C. A.
Judecător - E. C. F.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 458/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții M. D. și recurent M. E. împotriva sentinței civile nr. 473/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimații Perțu E. și Perțu I., având ca obiect constatare nulitate act juridic nulitate absolută contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 27.02.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 473/09.04.2012 Judecătoria H. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins cererea formulată de reclamanții M. D. și M. E. în contradictoriu cu pârâții Perțu E. și Perțu I. ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, a obligat reclamanții la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
P. cererea inițial formulată reclamanții M. D. și M. E. au chemat în judecată pe pârâții Perțu E. și Perțu I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 încheiat la notariatul de Stat P., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în esență, că la data de 22.02.1994 s-a încheiat la Notariatul de stat P., sub nr. 2448, un contract de vânzare-cumpărare având ca părți pe I. R. (decedată în oct. 2005), în calitate de vânzătoare și Perțu E., căsătorită cu Perțu I., în calitate de cumpărătoare. Obiectul contractului l-a format imobilul teren în suprafață de 3128 mp. situat în intravilanul satului Cârjoaia, .. Mai arată reclamanții faptul că la baza contractului menționat a stat Adeverința nr. 159/1991 eliberată de Comisia Locală de fond funciar Cotnari și procesul-verbal de punere în posesie aferent; S-a învederat faptul că există un motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, neaplicarea diminuării obligatorii a suprafeței de teren validate cu suprafața de teren vândută încă din anul 1974 către M. D. și E., cota de diminuare de 12% din suprafața validată în anul 1991 trebuind să se aplice după scăderea terenului de 800 mp. ce nu mai aparținea autoarei I. R..
În drept au fost invocate disp. art. 1246 și urm. din Noul Cod Civil.
P. întâmpinarea depusă la data de 04.01.2012 prin serviciul registratură (f. 38-40), pârâții au invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune iar, pe fond, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că motivele invocate prin acțiune nu se încadrează în nici unul dintre cauzele de nulitate absolută ale actului juridic și, prin urmare, ne aflăm în fața unei nulități relative ce nu poate fi invocată decât de părțile contractate. De asemenea, termenul de 3 ani în care putea fi formulată cererea în anularea contractului a fost depășit.
Pe fondul cauzei s-a învederat faptul că reclamanții nu au nici un drept asupra terenului vândut.
P. precizările depuse în ședință publică reclamanții au precizat temeiul de drept al cererii ca fiind dispozițiile vechiului Cod civil, fără a indica exact și textele de lege aferente.
În ședința publică din 13.02.2012 reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că au solicitat deopotrivă anularea procesului-verbal de punere în posesie, capăt de cerere disjuns la termenul din 12.03.2012 când s-a respins ca tardivă cererea completatoare privind anularea adeverinței tip și a schiței de amplasament a terenului vândut.
La termenul din data de 09.04.2012, instanța de fond a rămas în pronunțare, cu prioritate, la excepțiile invocate prin întâmpinare: excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Față de dispozițiile art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere natura și efectele excepțiilor invocate, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În acest sens, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței faptul că, pentru declanșarea oricărui proces civil, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: formularea unei pretenții, existența unui interes, calitatea și capacitatea procesuală.
Cât privește calitatea procesuală activă, aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
În cazul de față, pentru a se putea identifica titularul dreptului, s-a reținut că se impune a se stabili dacă motivul de nevalabilitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 de Notariatul se stat P. atrage nulitatea absolută sau relativă a convenției.
Astfel, conform susținerilor reclamanților, contractul de vânzare-cumpărare depus în copie la f. 24, ar fi lovit de nulitate întrucât documentele ce au stat la baza convenției, respectiv Adeverința provizorie nr. 159/1991 emisă pentru suprafața de 2,71 ha. teren și procesul-verbal de punere în posesie aferent, fără nici un număr, nu sunt valabile deoarece la reconstituirea dreptului de proprietate nu s-ar fi procedat la scăderea din suprafața de 2,71 ha. teren validată a suprafeței de 0,08 ha. ce a fost vândută anterior (în anul 1974) către reclamanți.
P. urmare, cauza de nevalabilitate privește obiectul contractului, respectiv imobilul teren înstrăinat și faptul că acesta nu ar fi fost în întregime proprietatea vânzătoarei I. R..
Într-adevăr, așa cum se arată în art. 948 vechiul Cod civ. (în cauză fiind incidente dispozițiile Codului civil din anul 1864 conform principiului tempus regit actum) „condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita”.
Instanța de fond a reținut că, așa cum se arată atât în literatura de specialitate și în practica judiciară, problematica vânzării bunului altuia este analizată distinct după cum părțile au fost sau nu în eroare la data încheierii contractului, asupra calității de proprietar a vânzătorului. Se admite astfel că, dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă iar această nulitate relativă poate fi invocată doar de către cumpărător și succesorii săi, nu și de către pretinsul proprietar al lucrului, cum se prezintă în speța de față, proprietar care are la îndemână exercițiul unei acțiuni reale pentru redobândirea posesiei bunului, respectiv acțiunea în revendicare.
Dacă, în schimb, ambele părți au cunoscut împrejurarea că bunul nu este proprietatea vânzătorului, încheind convenția în scopul de a frauda interesele adevăratului proprietar, contractul este lovit de nulitate absolută dar, de această dată, pentru cauză ilicită.
Instanța de fond a reținut că, în cauza de față, reclamanții nu au dovedit faptul că ambele părți ale convenției au fost în cunoștință de cauză că tranzacționează bunul altuia (sarcina probei revenindu-le conform art. 1169 C. civ.) și, întrucât buna-credință se prezumă, nu se poate pune problema unei nulități absolute a vânzării-cumpărării pentru cauză ilicită.
În consecință, fiind vorba de un caz de nulitate relativă, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 de Notariatul se Stat P. poate fi cerută doar de către părțile contractante sau de succesorii lor în drepturi, nu și de terțe persoane, străine de actul juridic, precum sunt reclamanții.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este întemeiată și a respins cererea ca fiind introdusă persoane fără calitate procesuală activă.
În acest context, a constatat că nu se mai impune examinarea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă și față de culpa procesuală stabilită în sarcina reclamanților, i-a obligat pe aceștia la plata către pârâți a sumei de 1.000 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată și a respins ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
M. D. și M. E. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 473/09.04.2012 a Judecătoriei H. pronunțată în dosarul nr._, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
P. sentința civilă atacată, Judecătoria H. a dispus respingerea, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, a cererii de chemare în judecată formulată de ei privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 la BNP P. G.. Pentru a decide astfel, instanța de fond a considerat că ei nu au calitate procesuală activă pentru a solicita pronunțarea/constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, întrucât în cauză este incident un caz de nulitate relativă, prin raportare la cauzele și motivele de nevalabilitate invocate în petitul acțiunii introductive, respectiv în precizările scrise și răspunsul la întâmpinare.
Recurenții consideră că prima instanța de judecata a apreciat în mod nelegal întreaga situație de fapt existenta la dosar, în lipsa unui probatoriu care să fi fost administrat în cauza pendinte, considerând greșit ca acțiunea introductiva este lipsită de calitate procesuala activă - condiție legată de interesul procesual de a sesiza o instanța de judecată, iar nu de obiectul cererii de chemare în judecată - deși ei au susținut și precizat în scris considerentele reale care-i îndreptățesc a obține nulitatea absoluta a acestui contract, având în acest sens un interes actual și legitim.
Recurenții consideră că sentința civilă este nelegală, pentru următoarele:
1. Judecătoria H. face o gravă confuzie între calitatea procesuală activă(condiție necesară pentru promovarea unei acțiuni in justiție) și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâți. Considerentele sentinței civile criticate fac vorbire despre natura juridică a acțiunii principale, în sensul ca ar fi vorba despre o nulitate relativă, iar nu absolută, situație care determină ipso facto lipsa calității procesuale active a lor în a solicita nulitatea actului de vânzare-cumpărare.
Deși au învederat instanței de fond prin precizările scrise și răspunsul la întâmpinare din data de 13.02.2012 că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Vechiului cod civil care reglementează condițiile de validitate ale convențiilor, mai exact pe cele referitoare la nulitatea actului juridic civil (art. 948, 969 Cod civil si urm, respectiv art. 1294 si urm. Cod civil), Judecătoria H., în mod superficial, a înlăturat fără temei legitim apărările lor și a stabilit greșit, fără a exista nici un suport probatoriu real, că, dimpotrivă, este vorba de o nulitate relativă.
Recurenții solicită să se observe eroarea evidentă a instanței de judecată în această privință – care, fără a face un examen profund al susținerilor făcute de ei, inclusiv în ședință publică, de precizările scrise depuse la dosarul cauzei la data de 13.02.2012 (al doilea termen de judecata), consideră "din oficiu" (deși excepția lipsei calității procesuale active a fost invocată nu de către instanța de judecata cum susține eronat aceasta, ci de către intimați prin întâmpinare) că "aflându-ne în fața unui caz de nulitate relativă (.. excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este întemeiată " - fila 6 paragraful 6 si 7 din sentința. Pentru a continua raționamentul total ilogic, in paragraful următor se precizează, ca un corolar al întregii expuneri, ca "in acest context, se constata ca nu se mai impune examinarea excepției prescripției dreptului la acțiune", chiar daca aceasta a fost discutata si analizata prin întreaga motivație din sentința atacata.
2. Recurenții au precizat faptul că prin expunerile de motive din cuprinsul cererii de chemare in judecata au adus critici privind nelegalitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare atacat, care se circumstanțiază unor motive de nulitate absoluta și nu relative, cum nelegal consideră instanța de fond. Astfel, au susținut în esența că acest act este nul, întrucât la baza contractului de vânzare-cumpărare a stat "adeverința nr. 159/1991 - tip Legea 18/1991" în care este trecută o suprafață de teren mai mare decât cea la care era îndreptățită vânzătoarea, existând motiv de nulitate absolută pe considerentul ca nu s-a procedat la diminuarea obligatorie a suprafeței de teren validate cu suprafața de teren vândută de aceasta în anul 1974 către ei. In acest sens, cota de diminuare legala de 12 % din suprafața validata în anul 1991 trebuia să fie aplicată după scăderea terenului vândut de 800 mp.
Sub acest aspect, recurenții consideră că în mod greșit Judecătoria H. aplică regulile de la "vânzarea bunului altuia" și concluzionează că în cauză este vorba despre o nulitate relativă și că, prin urmare ei nu au calitate procesuală activă să ceară nulitatea convenției de vânzare.
Eroarea esențială a instanței de judecată care determină implicit nelegalitatea sentinței civile atacate este aceea că în cauză nu este vorba despre dispozițiile privind "vânzarea bunului altuia" (in jurul căreia se face întreaga argumentație), ci despre cauze de nulitate absolută care privesc încălcări ale dispozițiilor legale cu caracter imperativ. In susținerea celor de mai sus sunt și apărările făcute la fila 5 paragrf. 1 din "precizările scrise și răspunsul la întâmpinare"" în care menționau că este vorba despre o "eroare obstacol asupra identității bunului înstrăinat întrucât atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și documentele ce au stat la baza acestuia fac referire la identitatea unui bun care nu există în fizic în materialitatea și limitele în care a fost acesta descris în contract (dimensiune, vecinătăți, amplasament, schiță etc).
Pe de alta parte, în ceea ce privește procesul-verbal de punere în posesie - temei al actului de vânzare-cumpărare - au menționat că acesta nu are număr, dată și că, de fapt, acesta nu există, la baza vânzării stând numai o schița și aceea greșită, raportat la conținutul contractului de vânzare-cumpărare, ce ar cuprinde în conținutul sau o eroare absoluta în ceea ce privește individualizarea bunului vândut.
Față de aceste critici aduse contractului de vânzare-cumpărare, recurenții au precizat că au calificat acțiunea introductiva ca fiind de nulitate absoluta, întrucât actul juridic atacat a fost încheiat în frauda legii. Însă, cu totul nelegal, prima instanța, făcând o motivare străină de natura pricinii ("vânzarea bunului altuia") apreciază că motivele expuse s-ar încadra unei nulități relative și a respins acțiunea principală pe lipsa calității procesuale active.
Mai mult decât atât, au solicitat să se observe că au solicitat primei instanțe, conform art. 137 alin. 2 Cod pr.civ., unirea excepției cu fondul cauzei, întrucât din probatoriile pe care doreau să le administreze în cauză (comune cu fondul și excepția invocată) ar fi rezultat și alte motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
3. Recurenții consideră că fără nici un examen profund al probațiunii judiciare, al documentelor atașate la dosar (cauza nr._ a acestei instanțe) și în mod superficial Judecătoria H. nu s-a preocupat a analiza faptul că în dosarul nr._ (având ca obiect acțiune în revendicare), au formulat cerere reconvențională prin care au invocat prescripția achizitivă - uzucapiunea - cu privire la terenul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare atacat; cauza a fost suspendata in baza art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă până la rămânerea irevocabila a prezentei cauze. Față de toate motivațiile expuse rezultă că, fiind chemați ca pârâți într-o acțiune în revendicare, au opus reclamanților din acel dosar (pârâților-intimați din dosarul nr._ de față) dreptul lor de proprietate dobândit prin uzucapiune (conform art. 645 Vechiul Cod civil).
Astfel, consideră că au justificat interesul actual și legitim privind dobândirea pe bază de prescripție achizitivă a proprietății suprafeței de teren de aprox. 3000 mp obiect al contractului de vânzare-cumpărare atacat cu nulitate absolută. Acest interes procesual în a le proteja astfel proprietatea revendicată de către actualii intimați le conferă totodată și calitate procesuală activă în a promova pe rolul instanțelor de judecată prezenta acțiune în nulitate absolută a contractului de vânzare în temeiul căruia se solicita revendicarea.
Așa cum au precizat anterior, calitatea procesuala activa corespunde persoanei celui care este titularul dreptului subiectiv pretins (în speța de proprietate dobândit prin uzucapiune). In același timp, calitatea procesuala activa este legata de interesul actual si legitim de a anula actul ce stă la baza revendicării (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 la BNP P. G.).
Consideră că prima instanța de judecată a ignorat complet apărările lor, interpretând greșit întreaga situație de fapt expusă și determinând astfel o motivare cu totul străină de natura pricinii (niciodată nu au făcut apărări privind "vânzarea bunului altuia" - cum greșit retine instant de fond – ci, dimpotrivă au adus în discuție cauze care justifică încheierea unui contract în frauda legii, dar pentru care instanța nu le-a permis administrarea vreunui probatoriu).
A considera că deși au interes în a obține nulitatea unui contract, fiind proprietarii uzucapanți ai terenului vândut prin actul nul, nu ar avea calitate procesuală activă să anuleze acest contract, este vădit nelegal și lipsit de orice înțelegere. Insa exact acest lucru îl face prima instanța de judecată.
4. Recurenții au menționate unele aspecte de ordin procedural referitoare la prima zi de înfățișare, astfel:
Considerentele sentinței civile nr. 473/2012 a Judecătoriei H. pot fi interpretate ca un corolar al lipsei totale de preocupare pentru aprecierea si stabilirea, pe baza de probe, a situației de fapt in scopul aplicării corecte a legii, fie și numai dacă ne raportăm la aspectul procedural al primei zi de înfățișare greșit fixate de către aceasta instanța de judecata. Astfel, la termenul din data de 13.02.20123 (al doilea termen de judecata), au arătat că au depus precizări scrise și răspuns la întâmpinare", unde la fila 4 au susținut ca potrivit art. 134 Cod proc. civilă, prima zi de înfățișare nu este realizată atâta timp cât nu este complinit timbrajul (acesta s-a achitat abia la termenul din data de 09.04.2012), iar părțile legal citate nu pot opune dezbaterii contradictorii nici o cerere sau excepție. Cu aceasta ocazie, și-au completat
Acțiunea introductivă și au solicitat chemarea în judecată și a Comisiei Locale de Fond Funciar Cotnari și atacând cu nulitatea documentele ce au stat în susținerea contractului de vânzare-cumpărare atacat.
Cu totul nelegal Judecătoria H., prin încheierea de la termenul din data de 12.03.2012 menționează ca cererea de completare din data de 13.02.2012 ar fi tardivă și a dispus disjungerea sa și formarea separată a unui alt dosar (nr._ ). In acest sens, consideră că li s-a produs o vătămare procesuala iremediabila, lipsindu-i de posibilitatea de a propune și formula probe în acest dosar (_ /2012) comune cu cele care atrag nulitatea documentelor ce au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare atacat.
5. In ceea ce privește cheltuielile de judecata, au solicitat să se observe că documentul fiscal depus la dosar (chitanța onorariu avocat) de către apărătorul pârâților intimați nu cuprinde nici o individualizare a cauzei în care acesta a fost încasat, nefiind trecut numărul dosarului sau alte aspecte care să dovedească că acesta a fost primit pentru dosarul de față. In acest caz, consideră că trebuie cenzurat acest onorariu ca nedovedit pentru acest dosar și odată cu admiterea recursului, au solicitat respingerea cererii de acordarea a cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, recurenții au solicitat, în baza art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă, să fie casată sentința civilă nr. 473/2012 a Judecătoriei Hârău ca nelegală și să fie trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
În drept: au invocat dispozițiile art. 299-316 (art. 304 pct. 7-9) Cod proc. Civilă.
Perțu E. și Perțu Ionael, intimați în cauza înregistrată sub nr._, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații au menționat că au fost chemați în judecată de reclamanții recurenți M. D. si M. E., pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 încheiat la Notariatul de Stat P..
Motivarea acțiunii se referă la faptul că la data încheierii acestui contract, anul 1994, au fost încălcate dispozițiile legale de validitate ale contractului, fără să se precizeze ce text de lege nu a fost respectat. Se referă doar la faptul că la baza contractului a stat adeverința tip de proprietate nr. 159/1991 eliberată de Comisia Locală Cotnari și procesul verbal de punere în posesie care nu este înregistrat, că la eliberarea adeverinței tip Comisia Locala nu a aplicat diminuarea de 12% și nu a fost scăzută din suprafața totală suprafața de 800 mp care a fost cumpărata de reclamanți cu act autentic in 1974.
La această acțiune intimații au formulat întâmpinare și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Intimații au precizat că instanța de judecată s-a pronunțat prin sent. civilă nr. 473/2012, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți. 1.
În ceea ce privește primul motiv invocat de recurenți a confuziei excepției lipsei calității procesuale active a recurenților si excepția prescripției dreptului la acțiune, intimații consideră că este o critică neîntemeiată pentru că instanța nu a fost nici o clipă în nici o eroare. Dimpotrivă, la filele 5-6 din sentința atacata se face o adevărata lecție de drept în ceea ce privește condițiile de validitate ale contractului raportate la litigiul dedus judecații, la sancțiunile legale aplicabile în cazul nerespectării acestor condiții. Nu este suficient ca un reclamant să intituleze o acțiune ca o acțiune în nulitate absolută și să solicite desființarea totală a unui act juridic.
Din motivarea acțiunii, din indicarea dreptului pretins ce le-ar fi fost încălcat, din arătarea condițiilor ce nu au fost respectate, instanța de judecata este cea care stabilește dacă este vorba de o nulitate absolută sau relativă. Este evident că reclamații au interes să invoce o nulitate absolută care permite promovarea unei acțiuni în condiții mai avantajoase, la orice termen, de către orice persoană interesată. Dar în cazul de față nu este vorba de o nulitate absolută. Nulitatea absolută este sancțiunea ce se aplica acelor acte întocmite cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, dispoziții care ocrotesc interese de ordin general. Nulitatea absolută intervine pentru lipsa unui element esențial al contractului (lipsa consimțământului, a obiectului contractului, pentru Iipsa cauzei sau cauză ilicită), când una dintre părțile contractante sau amândouă sunt lipsite de capacitate de folosință sau neîndeplinirea condițiilor de solemnitate dar în prezentul contract nu ne aflam în nici una din aceste situații.
Motivele de nulitate invocate de reclamanții recurenți nu se regăsesc în motivele de nulitate absolută. Ne aflăm în fata unei nulități relative, sancțiune ce se aplica actelor juridice întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale care ocrotesc interese determinate, concrete, particulare ale unei persoane.
Datorită efectului relativ al contractului, terții nu pot invoca nulitatea absolută. Intimații arată că recurenții nu sunt părți contractante în contractul al cărui nulitate o solicită, părțile contractante sunt I. R. (în prezent decedata) și intimații; ei nu au nici un drept deproprietate asupra terenului vândut; instanța de judecata a stabilit corect că ne aflăm în fața unei nulități relative și nu absolute și în aceasta situație recurenții nu au calitate procesuala activă. Nu este vorba de nici o confuzie.
2. Intimații arată că al doilea motiv de critică a sentinței se referă la faptul ca instanța nu a luat în considerare că prin încheierea acestui contract au fost încălcate dispoziții legale imperative. Vânzătoarei I. R. nu i s-a aplicat diminuarea de 12% la suprafața validată în anul 1991, după scăderea suprafeței de 800 mp ce a fost cumpărată de recurenți și deci, i s-a reconstituit o suprafața de teren mai mare decât se regăsește în fizic.
Intimații consideră că motivul nu este întemeiat și au solicitat respingerea recursului. Reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 stabilește un raport juridic între petentul care solicită reconstituirea dreptului de proprietate și Stat prin Comisia Județeană de Reconstituire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată pe plan local de Comisia Locală de Aplicare a Legii 18. Dacă Comisia nu a respectat legea, actele îi sunt cenzurate de Comisia Județeană, de Instituția Prefectului. Actul întocmit de comisie este cenzurat și de instanța de judecata când un terț invocă un drept propriu pentru același teren. Recurenții nu au calitatea procesuală nici pentru o astfel de acțiune. Ei sunt proprietari pe 800 mp cumpărați cu act autentic in anul 1974. Recurenții nu au reconstituire pentru nici un metru pătrat din cei 2,.91 ha ce i-au fost reconstituiți lui I. R., astfel că nu sunt în măsură să judece dacă acesteia i-a fost reconstituită o suprafață mai mică sau mai mare decât avea dreptul, dacă i s-a aplicat sau nu diminuarea de 12% pentru că recurenții nu se identifică cu Comisia Locală de Aplicare a Legii 18 a Comunei Cotnari.
Neavând dreptul la o suprafața de 2.91 ha teren I. R., recurenții consideră că actul a fost întocmit în frauda legii. Acest motiv nu a fost invocat în motivarea acțiunii și nici nu s-a susținut nici un moment în fata instanței de judecată actul afost încheiat în aceste condiții, respectiv în frauda legii. Instanța de judecată nu a fost sesizată cu acest motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încât el nu poate fi susținut direct în recurs. Reclamanții au solicitat nulitatea absolută deoarece contractul a avut ca obiect un bun ce le aparținea. Recurenții nu au depus nici un act din care să rezulte dreptul lor de proprietate asupra terenului vândut. Nu au făcut dovezi din care să rezulte că ambele părți contractante, cu intenție, au încheiat actul știind ca terenul aparține altei persoane, ceea ce au făcut recurenții până în prezent au fost numai discuții și memorii, precizări fără o nici o probă.
3. Nici al treilea motiv de recurs indicat de recurenți nu este întemeiat. Faptul ca pe rolul instanței de judecată există un dosar de revendicare promovat de intimați, în care pârâții se apară invocând uzucapiunea, nu este un motiv, nici o dovadă care să le confere calitate procesuală activă sau calitate de proprietar.
Pentru aceste considerente, intimații au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea inițial formulată, recurenții-reclamanți M. D. și M. E., în contradictoriu cu pârâții Perțu E. și Perțu I., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 la fostul Notariat de Stat din P., jud. Iași.
P. acest contract de vânzare-cumpărare pârâții au cumpărat de la I. R.( decedată ulterior în anul 2005) terenul în suprafață de 3128 mp situat în intravilanul satului Cîrjoaia, ., în baza adeverinței nr. 159/1991 eliberată de Comisia Comunală de Fond Funciar Cotnari și a procesului-verbal de punere în posesie. Reclamanții consideră că Adeverința provizorie nr. 159/1991 emisă pentru suprafața de 2,71 ha. teren și procesul-verbal de punere în posesie aferent, fără nici un număr, nu sunt valabile deoarece la reconstituirea dreptului de proprietate nu s-ar fi procedat la scăderea din suprafața de 2,71 ha. teren validată a suprafeței de 0,08 ha. ce a fost vândută anterior (în anul 1974) către reclamanți.
În mod corect instanța de fond a reținut că pentru a se putea identifica titularul dreptului se impune a se stabili dacă motivul de nevalabilitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 de Notariatul se stat P. atrage nulitatea absolută sau relativă a convenției.
Cauza de nevalabilitate privește obiectul contractului, respectiv imobilul teren înstrăinat, faptul că acesta nu ar fi fost în întregime proprietatea vânzătoarei I. R..
Într-adevăr, așa cum se arată în art. 948 vechiul Cod civil, aplicabil în speță, „condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licită.
În mod corect s-a reținut că reclamanții nu au invocat și nu au dovedit un motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2448/22.02.1994 de fostul Notariat de Stat P., referitor la condițiile expres și limitativ prevăzute de lege ca fiind de esența actului și a căror lipsă determină nulitatea acestuia.
S-a reținut corect că, fiind vorba de un caz de nulitate relativă, anularea actului fi cerută doar de către părțile contractante sau de succesorii lor în drepturi, nu și de terțe persoane, străine de actul juridic, cum sunt reclamanții.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut în mod corect că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este întemeiată și a respins cererea ca fiind introdusă persoane fără calitate procesuală activă.
De asemenea, nu a făcut nici o confuzie, ci a constatat că nu se mai impune analiza excepției prescripției dreptului la acțiune și nici a fondului cauzei în condițiile admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Recurenții consideră că prima instanța de judecata a apreciat în mod nelegal întreaga situație de fapt întrucât ei ar fi susținut și precizat în scris considerentele reale care-i îndreptățesc a obține nulitatea absoluta a acestui contract, având în acest sens un interes actual și legitim.
Recurenții consideră că în mod greșit Judecătoria H. aplică regulile de la "vânzarea bunului altuia" considerând că în speță este vorba despre o nulitate relativă și că ei nu au calitate procesuală activă. Consideră că în cauză nu este vorba despre dispozițiile privind "vânzarea bunului altuia" (in jurul căreia se face întreaga argumentație), ci despre cauze de nulitate absolută care privesc încălcări ale dispozițiilor legale cu caracter imperativ.
Este adevărat că recurenții nu au invocat ca motiv de nulitate vânzarea lucrului altuia, dar nici nu au invocat motive de nulitate absolută a actului contestat, motivele invocate de ei nefiind prevăzute de dispozițiile legale sub sancțiunea nulității
absolute. Sunt cauze de nulitate absolută: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor (nerespectarea unei incapacități speciale de folosință a persoanei fizice, impusă pentru ocrotirea unui interes obștesc sau lipsa capacității de folosință a persoanei juridice și nerespectarea principiului specialității capacității de folosință a acesteia); lipsa consimțământului (de exemplu, eroarea obstacol - error in negotium și error in corpore); nevalabilitatea obiectului actului juridic; nevalabilitatea cauzei (lipsa acesteia sau cauza ilicită sau imorală); nerespectarea formei cerute ad validitatem; încălcarea ordinii publice; fraudarea legii etc. Recurenții au invocat uzucapiunea dar aceasta nu poate fi invocată nici ca motiv de nulitate absolută și nici ca apărare pe cale de excepție decât, eventual, într-o acțiune în revendicare.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanții M. D. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 473/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o va menține.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă aplicabil în speță, instanța de recurs va obliga recurenții la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu de avocat) către intimata Perțu E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții M. D. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 473/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții, în solidar, către intimata Perțu E., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
F.S. F.E.C. A.C. B.D.M.
Redactat: A.C.
2 ex/ 03.06.2013
Judecător de fond:M. O., Judecătoria H.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 460/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
