Contestaţie la executare. Decizia nr. 1732/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1732/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-08-2013 în dosarul nr. 4263/866/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 August 2013
Președinte - Doinița T.
Judecător M. M.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1732/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentA D. E. și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA A F. PUBLICE A JUDETULUI IASI, intimat A. F. PUBLICE A MUN.P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat, scutit de la plata taxei de timbru. Constată că intimata nu a depus întâmpinare.
Având în vedere lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2010 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., contestatorul D. E. în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI a formulat contestație la executarea începută în temeiul titlului executoriu – somație nr._ din 24.09.2010, solicitând anularea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare contestatorul arată că la data de 24.09.2010 a fost emisă pe numele său somația nr._ prin care era înștiințată că figurează în evidența fiscală cu anumite sume de plată pentru care s-a început executarea silită conform titlului executoriu nr._ emis pentru sumele de 2.495 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat și 3.956 de lei reprezentând venituri din despăgubiri. Astfel cuantumul sumei totale pretins datorată este de 6.451 de lei.
Mai arată contestatorul că a formulat contestație împotriva titlului de creanță – decizie referitoare la obligații de plată accesorii nr._/ 12.07.2010, în cadrul contestației respective contestând însăși existența creanței și caracterul cert al acesteia. Nu i s-a comunicat ce reprezintă fiecare dintre acele creanțe și cu ce titlu au fost calculate. A solicitat să i se comunice numărul și data emiterii fiecărei decizii ce conține obligațiile de plată, precum și conținutul exact al deciziilor.
Se mai învederează că prin Decizia nr. DGc 240/ 27.08.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a fost soluționată contestația împotriva titlului de creanță fiscală, fiind admisă în parte contestația, respectiv pentru suma de 190 de lei reprezentând majorări de întârziere aferentre diferenței de impozit pe venit anula regularizat. În aceeași decizie s-a mai dispus ca organele fiscale din cadrul AFP P. să procedeze la o verificare a situației create prin care să stabilească dacă în mod corect obligația fiscală în sumă de 21.854 lei reprezentând TVA, stabilită în sarcina contestatoarei D. E. în programul Gotica, pe cod numeric personal.
Mai arată contestatorul că organele fiscale din cadrul AFP P. nu s-au conformat obligației stabilită prin decizia nr. DGC 240/27.08.2010 și nu au procedat la o verificare a acestei situații, deși aveau posibilitatea de a emite o nouă decizie, dacă aceasta s-ar fi impus. În mod nelegal au emis somația nr._ din 24.09.2010 pentru suma de 6.451 de lei.
având în vedere că se contestă existența creanței și caracterul cert al acesteia, solicită admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate prevederile art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2880 din 2.11.2012 Judecătoria P. a respins contestația cu următoarea motivare:
Prin somația nr._/ 24.09.2010 i s-a pus în vedere contestatorului că, în baza titlului executoriu nr._/ 24.09.2010, are obligația fiscală de plată a sumei totale de 6451 lei, din care 2495 de lei cu titlu de diferențe de impozit anual de regularizat și 3956 de lei cu titlu de venituri din despăgubiri (f.5).
Titlul executoriu nr._/ 24.09.2010 (f.18 dosar) și somația nr._/ 24.09.2010 au fost emise în baza deciziilor de calcul accesorii nr._/ 30.06.2010 – 1846 lei, nr._/ 30.06.2010 – 403 lei, nr._/ 30.06.2010- 190 de lei, nr._/ 30.06.2010 – 56 de lei și nr._/ 30.06.2010 – 3956 lei. Data scadentă a plății indicată în titlu executoriu este 20.09.2010.
Aceleași sume au fost cuprinse detaliat și în Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii cu nr._/ 12.07.2010 (f.41-42 dosar), acest din urmă înscris constituind titlul de creanță.
Împotriva titlului de creanță fiscală debitorul-contestator a formulat contestație la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Prin Decizia nr. DG 240/ 27.08.2010 DGFP Iași a soluționat contestația formulată de D. E. împotriva titlului de creanță fiscală, dispunându-se prin acest act:
- admiterea contestației cu privire la suma de 190 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente diferenței de impozit pe venit anual de regularizat;
- respingerea contestației cu privire la suma de 2305 lei;
- desființarea parțială a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale pentru suma de 3.956 de lei, urmând ca organele fiscale din cadrul AFP P. să procedeze la o verificare a situației create, „prin care să stabilească dacă în mod corect obligația fiscală în sumă de 21.854 de lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată stabilită în sarcina PF D. E. a fost înregistrată în sarcina doamnei D. E. în programul Gotica, pe cod numeric personal”.
În cadrul deciziei arătate nu a fost indicată o altă sumă în locul sumei de 3956 de lei.
Împotriva deciziei DGC 240/ 27.08.2010 contestatoarea a formulat contestație în fața Tribunalului Iași.
În primă instanță, prin sentința nr. 521/CA/01.04.2011, a fost admisă contestația dispunându-se anularea în parte a Deciziei arătate și a deciziei nr._/ 12.07.2010, respectiv cu privire la suma de 2305 lei reprezentând majorări de întârziere aferente diferenței de impozit anual de regularizat aferentă anilor 2001, 2002 și 2003.
Curtea de Apel Iași, ca instanță de recurs în contestația împotriva Deciziei nr. DGc240/ 27.08.2010 a admis recursul formulat de DGFP Iași și AFP P., a modificat în tot sentința nr. 521/CA/01.04.2011 a Tribunalului Iași și a respins pe fond contestația formulată de D. E. împotriva Deciziei nr. DGc 240/2010.
Rezultă așadar că Decizia nr. DGc 240/12.07.2010 a rămas valabilă în forma depusă la dosarul cauzei de față (f.32-38).
Decizia arătată a fost respectată de către AFP P..
Astfel, conform borderoului de scădere nr._/ 03.08.2010 (f.39 dosar), intimata a recalculat suma de 3956 de lei vizată de Decizia nr. DGc 240/ 27.08.2010, scăzând din suma de executat inclusiv suma de 190 de lei și rezultând astfel o sumă finală de 3285 de lei.
Scăderea sumei de 190 de lei pentru care a fost admisă contestația prin Decizia DGc 240/2010 rezultă din coroborarea tabelului al treilea din Decizia_/12.07.2010 (f.41) - din care rezultă că suma de 190 de lei reprezintă majorări de întârziere calculate la suma de 1047 de lei – cu borderoul debit_/ 03.08.2010 pentru suma de 1047 de lei și borderoul de scădere nr._/ 03.08.2010.
Cu privire la suma de 2035 de lei contestația a fost respinsă.
Rezultă așadar că suma rămasă de executat silit este de 5320 de lei, în loc de 6451 de lei, sumă rezultată din scăderea sumei de 190 de lei și recalcularea sumei de 3956 lei indicate în Decizia nr. DGc 240/2010.
În cadrul contestației de față contestatoarea a contestat însă executarea silită însăși, respectiv existența creanței și caracterul cert al acesteia. Nu s-au invocat în contestație neregularități ale somației și titlului executoriu emise la data de 24.09.2010.
Or, existența creanței și caracterul cert al acesteia au fost deja analizate de instanța de contencios administrativ fiscal în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Iași, respectiv Curții de Apel Iași.
Prin Decizia nr. 586/ 27.06.2011 a fost respinsă irevocabil contestația împotriva Deciziei DGc 240/ 27.08.2010 și astfel Decizia nr._/ 12.07.2010 (titlul de creanță fiscală) a rămasă valabilă în forma vizată de Decizia nr. DGc 240/2010.
Din același context rezultă și faptul că respectivele creanțe există și au caracter cert.
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în Recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.733/30.10.2007,”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Or, titlul de creanță fiscală a fost atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal, instanțele de contencios fiscal reținând că există creanța și că aceasta are caracter cert.
Față de cele expuse, prin prisma Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fața instanței investite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte ce țin de existența creanței și caracterul cert al acesteia.
Contestatoarea a solicitat în cadrul contestației la executare adresată Judecătoriei P. anularea executării silite însăși, or această cerere nu ar putea fi admisă decât dacă s-ar fi reținut de către instanța de contencios administrativ fiscal că debitul urmărit nu există, nu este datorat de debitor sau că nu are caracter cert, lichid, exigibil, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Conform art. 129 alin.6 Cod procedură civilă :”în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
Pe cale de consecință limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de forma ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță, aceste aspecte intrând în obiectul acțiunii - contestație la executare.
Față de considerentele de mai sus, instanța urmează a constata că titlul executoriu nr._/ 24.09.2010 și somația nr._/ 24.09.2010 îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde :” pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu nr._/ 24.09.2010 cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală (partea dreaptă sus), iar mențiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei nr._/ 12.07.2010 comunicată debitorului care face parte integrantă practic din titlul executoriu.
Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr.fisc. este nul doar pentru :” lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speță înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46.
Față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa oricăror alte mențiuni ar atrage nulitatea relativă care nu poate fi admisă decât în condițiile în care debitorul ar dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).
Raportat la conținutul titlului executoriu înaintat debitorului contestator instanța constată că acesta este identic cu prevederile deciziei nr._/2010 ce stă la baza inițierii formelor de executare silite contestate, astfel încât nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalității întocmirii titlului executoriu nr._/ 24.09.2010.
Pentru valabilitatea somației, codul de procedură fiscală prevede expres mențiunile ce trebuiesc inserate :”numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”, toate acestea regăsindu-se în somația contestată.
Codul de procedură fiscală nu condiționează valabilitatea actelor de executare silită de corespondența acestora cu Decizia de soluționare a contestației împotriva titlului de creanță fiscală. Atâta timp cât în cursul executării organul de executare fiscal respectă dispozițiile cuprinse în Decizia de soluționare a contestației împotriva titlului de creanță fiscală, actele de executare silită deja emise nu se desființează retroactiv.
Or, organul de executare fiscală a executat cele dispuse prin Decizia nr. DGc 240/27.08.2010, după cum am detaliat deja mai sus.
Contestatoarea nu a făcut dovada că executarea silită efectivă ar fi avut loc pentru sume mai mari decât cele rezultate în urma recalculărilor efectuate de organul fiscal potrivit Deciziei DGc 240/2010.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a constatat că prezenta contestație la executare formulată împotriva executării silite însăși este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoarea D. E., cu următoarele critici:
Deși contestația a fost formulată și în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului P., dispozitivul sentinței nu privește și acest intimat.
Al doilea motiv de recurs privește împrejurarea că după pronunțarea deciziei DGc 240/27.08.2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. Iași prin care a fost desființată parțial decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr._/12.07.2010 pentru suma de 3956 lei ar fi urmat să se realizeze verificări cu privire la împrejurarea dacă in mod corect obligația fiscală in sumă de_ lei reprezentând T.V.A. stabilită in sarcina P.F.A. D. E. a fost înregistrată în sarcina numitei D. E. în programul Gotica pe cod numeric personal. Nu s-a făcut nicio verificare în acest sens iar situația nu a fost clarificată. După o astfel de verificare, organele fiscale, eventual, trebuiau să emită o nouă decizie dacă aceasta s-ar fi impus, insă în mod nelegal au emis somația_ din 24.09.2010 prin care i s-a comunicat contestatoarei faptul că figurează în evidența fiscală cu suma de 6451 lei.
Creanța nu are caracter cert, lichid și exigibil.
Recursul a fost legal timbrat.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Este adevărat că judecata s-a derulat și în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului P., care nu figurează în dispozitiv. Înscrierea in sentință a calității de intimată a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași și nu a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P. este, însă, rezultatul unei vădite erori materiale care poate fi corectată in procedura prev. de art. 281 Cod pr.civilă. Nu va fi reținut, în consecință, motivul de recurs invocat de către recurentă, privind nepronunțarea in contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului P..
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Corect reține instanța de fond că legalitatea actelor de executare nu este condiționată de corespondența acesteia cu etapele stabilite prin decizia de soluționare a contestației sale, pentru motivele expuse in considerentele sentinței pe care Tribunalul și le însușește fiind explicit redate și riguros argumentate. Decizia DGc nr. 240 din 27.08.2010 (fila 32 dosar fond ) înscrie necesitatea efectuării de verificări prin care să se stabilească dacă in mod corect obligația fiscală in sumă de_ lei reprezentând taxă pe valoare adăugată stabilită in sarcina persoanei fizice autorizate D. E. a fost înregistrată in sarcina d-nei D. E. în programul GOTICA pe cod numeric personal. Dispoziția nu impunea, așadar, o reevaluare pe fond a acestei creanțe a cărei existență a fost irevocabil stabilită prin Decizia nr. 586 din 27.06.2011 a Curții de Apel Iași -Secția C. Administrativ și Fiscal ( fila 89 dosar fond).
Potrivit actului aflat la fila 17 dosar fond (referat cu nr._ din 16.11.2010), respectiv celor aflate la filele 39 și 40 dosar fond corecția Deciziei_ din 23.07.2010 s-a realizat in sensul dispus prin decizia DGc 240 din 27.08.2010, prin urmare actele de executare derulate in temeiul acesteia respectă limitele in care aceasta a fost cenzurată in procedura contestației formulate cu privire la titlul de creanță. Caracterul cert, lichid și exigibil este astfel probat.
Pentru aceste motive recursul este nefondat, va fi respins in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă, sentința recurată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către contestatoarea D. E. împotriva sentinței civile nr. 2880 din 2.11.2012 pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 1.08.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. M. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, D. M. B. |
Red. și tehn./T.D./16.12.2013/2 ex
Judecătoria P.: C. R.-P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1728/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1724/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
