Fond funciar. Decizia nr. 1728/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1728/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 7941/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Iulie 2013
Președinte - Doinița T.
Judecător M. M.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1728/2013
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de către L. T. împotriva deciziei civile nr.84 din 18.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind C. J.. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECT, C. J..V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECT, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul personal, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la prezenta cauză a fost atașat dosarul de fond nr._/245/2011 al Tribunalului Iași.
Interpelat, contestatorul precizează că motivul contestației în anulare este „greșeală materială”. Nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față constată:
Cu cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ la data de 1.07.2013 contestatorul L. T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 84/2013 pronunțată in recurs de către Tribunalul Iași, dosar_/245/2011.
Invocă săvârșirea de către instanța de recurs a unei erori materiale constând în reținerea greșită a împrejurării că pentru suprafața de 1 ha ar fi fost eliberat un nou titlu de proprietate după anularea titlurilor anterioare, astfel că acțiunea sa ar avea un caracter speculativ, constituindu-se într-o îmbogățire fără justă cauză. Această eroare rezultă din faptul că instanța de recurs face trimitere la Hotărârea CEDO din 28 iunie 2007 privind cererea_/2002 paragraful 54. Paragraful indicat este indisolubil legat de paragraful 52 prin care este sintetizată situația de fapt și în care Curtea constată că în speța respectivă comisia județeană a întocmit titlu de proprietate în favoarea reclamantului situație pe care instanța de recurs o presupune a exista și in cazul său. Prin urmare, motivând admiterea recursurilor și respingerea acțiunii sale ca fiind speculativă in sensul hotărârii CEDO rezultă indubitabil că instanța a presupus că i-a fost eliberat un titlu de proprietate și că există similitudine între cazul său și cel ce a format obiectul hotărârii Cedo.
Presupunerea că i-a fost eliberat un titlu de proprietate și că daunele cerute pentru lipsa de folosință a terenului ar decurge din nepunerea in posesie pe vechiul amplasament ori pe cel solicitat reprezintă o greșeală materială în sensul prevederilor art.503 alin 2 pct. 2 Cod pr.civilă. Potrivit paragrafului 56 din hotărârea CEDO la care face instanța trimitere, lipsa de folosință a terenului ( in cazul său prin nepunerea în posesie și neeliberarea unui titlu de proprietate) reprezintă o gravă atingere adusă dreptului de proprietate și trebuie să existe o reparație echitabilă. Dezlegarea dată prin recurs nu este rezultatul unei erori de judecată ci a unei erori materiale. Solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate, respingerea recursurilor, menținerea hotărârii instanței de fond.
Contestația in anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Cercetând contestația in condițiile art. 318 cod pr.civilă Tribunalul o constată nefondată pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă nr. 84 din 18.,01.2013 pronunțată de Tribunalul IAȘI-SECȚIA I Civilă s-au reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 2479/2.02.2012 pronunțata de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul L. T., împotriva pârâtelor C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, prin Prefect și C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, prin Prefect și în consecință:
Obligă pârâtele să plătească fiecare reclamantului câte o sumă de 3.886 lei, pentru lipsa de folosință, pe anii 2009, 2010 și 2011 a suprafeței de teren de 1 ha, ca urmare a anulării titlurilor de proprietate nr._/21.04.1992 și nr._/06.06.1992.
Respinge celelalte două capete de cerere ale acțiunii pentru daune materiale, reprezentând cheltuieli de judecată și pentru daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca “prin decizia civilă nr. 1640/13.07.2009, pronunțată în dosarul nr._/245/2006, Tribunalul Iași a admis recursul Primarului Comunei M. și a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._/06.06.1992 și nr._/21.04.1992, emise pe numele părinților reclamantului, reținându-se că persoanele sunt îndreptățite să li se elibereze titluri de proprietate, însă procedura trebuia să fie finalizată de către C. Județeană V. competentă și în raport cu vechile amplasamente ale terenurilor solicitate prin cererile din anul 1991.
Prin nerespectarea de către cele două comisii de fond funciar pârâte a prevederilor Legii nr. 18/1991 republicată, și a H.G. nr. 890/2005 și prin aplicarea defectuoasă a acestor prevederi s-a creat un prejudiciu reclamantului, care, în perioada 2009-2011 a fost lipsit de folosința suprafeței de teren de 1 ha, moștenită de la părinții săi.
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamant la dosar, prețul rapiței a fost de 313euro/tonă în luna iunie 2010.
În acest caz, dacă reclamantul ar fi recoltat cu rapiță suprafața de teren de 1 ha, ar fi obținut 3.000 kg/ha, iar în cei 3 ani ar fi obținut 9.000 kg/ha sau 9 tone la un preț de 12.197 lei, din care, scăzând cheltuielile cu cultivarea unui hectar de teren agricol, rămâne suma de 7.772 lei, sumă ce urmează a fi achitată de către comisiile pârâte reclamantului, câte jumătate din sumă fiecare.
Prin sentința civilă nr. 401/31.01.2011, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V., s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul L. T., astfel că în mod corect, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C. Locală M..
La fel, și prin decizia civilă nr. 1640/13.07.2009 irevocabilă, a Tribunalului Iași, reclamantul L. T. a căzut în pretenții.
Rezultă că cererea reclamantului de acordare de daune materiale reprezentând cheltuieli de judecată în cele două dosare nu este întemeiată, dealtfel instanțele de judecată pronunțându-se prin hotărâri definitive și irevocabile și asupra cheltuielilor de judecată, existând autoritate de lucru judecat.
Nici cererea reclamantului de obligare a celor două comisii pârâte să-i plătească daune morale nu este întemeiată.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant, cauza apariției aritmiilor cardiace o reprezintă stresul și vârsta înaintată, ele apărând de obicei la persoanele de vârsta a doua.
Din biletul de externare din spital de la fila 71 dosar, reiese că reclamantul avea la data de 12.11.2009 vârsta de 66 de ani și era cunoscut cu bradicardie sinusală încă din anul 2005.
Față de momentul în care a intervenit constatarea nulității celor două titluri de proprietate, respectiv la data de 13.07.2009, prin decizia civilă nr. 1640 a Tribunalului Iași, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între boala reclamantului și hotărârea judecătorească respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 1381 din Noul Cod Civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, așa cum a fost precizată ulterior, cu consecința obligării comisiilor pârâte la plata către reclamant a câte unei sume de 3.886 lei, pentru lipsa de folosință, pe anii 2009, 2010 și 2011, a suprafeței de teren de 1 ha, dar va respinge celelalte două capete de cerere ale acțiunii, ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând excepția netimbrării acțiunii reclamantului. Având în vedere că obiectul acțiunii reclamantului este evaluabil în bani, rezultă că acesta trebuie să plătească taxa judiciară de timbru la valoarea pretențiilor invocate, potrivit Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare.
Mai invoca recurenta prezumția de lucru judecat, fata de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._, soluționata prin sentința civilă nr. 401/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă. Indiferent dacă reclamantul ar fi cultivat suprafața de 1 ha teren cu grâu sau cu rapiță, solicita a se observa că privitor la acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, Judecătoria V. s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 401/31.01.2011, definitivă și irevocabilă, ca fiind neîntemeiată.
Pe fond, arata ca instanța în mod greșit a reținut faptul că „prin nerespectarea de către cele două comisii de fond funciar pârâte a prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată și a H.G. nr. 890/2005, și prin aplicarea defectuoasă a acestor prevederi s-a creat un prejudiciu reclamantului, care, în perioada 2009-2011 a fost lipsit de folosința suprafeței de teren de 1 ha" deoarece C. Județeană de Fond Funciar Iași a procedat doar la îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de legea fondului funciar, astfel:
-a emis titlurile de proprietate nr._/1992 și nr._/1992, potrivit prevederilor art. 37 alin. 1) din H.G. nr. 131/1991, pe baza documentațiilor primite de la C. Locală de Fond Funciar M., iar conform art. 6 lit. h) din același act normativ, stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren înscrise în aceste titluri era atribuția exclusivă a acestei comisii locale de fond funciar,
-a luat act de decizia civilă nr. 1640/13.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2006, prin care s-a admis recursul Primarului comunei M. și s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._/1992 și nr._/1992, potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emite titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa".
Pe de altă parte, nu poate fi imputat Comisiei Județene de Fond Funciar Iași prejudiciul constând în lipsa de folosință a terenului datorită nefinalizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât realizarea punerii în posesie a reclamantului cu suprafața de 1 ha, situată pe raza comunei Rebricea, județul V. și ulterior emiterea titlurilor de proprietate, după pronunțarea deciziei civile nr. 1640/13.07.2009, puteau fi executate fără concursul acestei comisii care nu este competentă din punct de vedere teritorial.
De asemenea critică și calculul instanței de fond privind suma stabilită pentru lipsa de folosință a terenului doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamant, deoarece era necesară efectuarea unei expertize, care să determine valoarea acestei „lipse de folosință", având în vedere că plantațiile de rapiță sunt afectate de temperaturile scăzute, boli și dăunători specifici.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs si parata C. Județeana V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, care a invocat aceeași excepție a autoritarii lucrului judecat, in raport cu dosarul nr. 5849 / 333 / 2010, in care reclamantul a solicitat despăgubiri pentru lipsa folosinței terenului de 1,00 ha, începând cu anul 2007 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile (sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 401 / 31.01.2011 pronunțată de Judecătoria V., prin respingerea acțiunii și implicit și a despăgubirilor cerute ).
Consideră că, C. Județeană V. nu a produs reclamantului nici un prejudiciu material apărut datorită imposibilității folosinței terenului pentru perioada de timp solicitată, deoarece C. Județeană V. nu putea elibera alte titluri de proprietate în locul celor anulate decât dacă era sesizată cu propunere de către C. locală Rebricea. C. Județeană V. nu poate încălca procedura prevăzută de legile fondului funciar, de a elibera titluri de proprietate fără a avea la bază propunerile formulate de comisiile locale de fond funciar.
De altfel nici C. locală Rebricea nu este culpabilă, deoarece aceasta a făcut demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele părinților reclamantului, pentru terenul în suprafață de 1, 00 ha, astfel:
- prin adresa nr. 06 / 03.08.2009, Primăria comunei Rebricea comunică domnului L. T. că pe raza comunei nu mai există rezerve de teren și îi transmite oferta cuprinzând rezervele de teren situate pe raza județului V., pentru a accepta una din suprafețele menționate și totodată este informat că are posibilitatea să opteze pentru despăgubiri. Domnul L. nu a acceptat oferta făcută, după cum reiese din cuprinsul acțiunii formulate în dosarul nr._ / 245 / 2009 declinat de la Judecătoria Iași la Judecătoria V., pagina 5, punctele 13, 14, 19, 27. 28 și pe care o anexăm în copie.
-prin adresa nr. 03/ S /31.03.2011 Primăria comunei Rebricea comunică petentului că la data de 31.03.2011 pe teritoriul comunei nu există teren liber care a aparținut fostului IAS M., iar prin adresa nr. 2572 / 25.08.2011 îl invită pe petent la sediul primăriei, pentru a-i fi prezentată oferta Comisiei locale.
-prin răspunsul la petiția înregistrată la Instituția Prefectului-județul V. sub nr. 8757 / 13.10.2011, transmisă spre rezolvare Primăriei comunei Rebricea, domnul L. T. este informat că s-a făcut adresă către ADS V., prin care s-a solicitat oferta cu supafețele de teren, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 890 / 2005, iar ADS prin adresa nr. 86 / 22.11.2011 comunică primăriei că întreaga suprafață de teren aflată în administrarea sa a fost validată prin hotărâri ale Comisiei Județene V. și drept urinare nu pot fi făcute validări cu atribuire de teren în fizic.
Arata ca potrivit art. 6 din H.G. nr. 890 / 2005, atribuția Comisiei Județene V. este de a valida propunerea de eliberare a titlurilor de proprietate pe suprafața de 1,00 ha teren, pe numele părinților reclamantului iar din acest punct de vedere nici C. locală Rebricea nu își putea realiza obligația legală, deoarece reclamantul nu a optat nici până la această dată pentru despăgubiri sau pentru terenurile rămase rezervă pe raza județului V., ofertă căre i-a fost trimisă reclamantului și pe care acesta a refuzat-o.
Un alt motiv pentru care nu s-au eliberat titlurile de proprietate este și acela că reclamantul a dat dovadă de multă insistență, prin formularea cererii de chemare în judecată din dosarul nr._ / 245 / 2009 al Judecătoriei Iași declinat la Judecătoria V. și înregistrat sub nr. 5849 / 333 / 2010, prin care a solicitat eliberarea titlurilor de proprietate pe raza județului Iași, . de fapt să fie eliberate titlurile pe raza județului V., .> Prefectul potrivit prerogativelor prevăzute de art. 110 din Legea nr. 18 / 1991 republicată avea posibilitatea să îl amendeze pe primarul comunei Rebricea sau pe orice membru al comisiei locale din vina căruia nu au fost eliberate titlurile de proprietate pe numele autorilor reclamantului, însă nu a putut face acest lucru deoarece a constatat că membrii comisiei locale au făcut demersuri pentru a rezolva doleanțele domnului L..
Tribunalul Iași-Secția I Civilă, prin decizia 84 din 18.01.2013 a admis recursurile declarate de paratele C. Județeana Iași si C. Județeana V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 2479/2.02.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, sentința pe care o modifica in parte, in sensul ca:
A respins exceptia netimbrarii actiunii si exceptia autoritatii de lucru judecat.
A respins capatul de cerere având ca obiect daune pentru lipsa de folosința.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate, ce nu contravin prezentei decizii referitoare la respingerea celorlalte capete de cerere.
A reținut instanța de recurs următoarele considerente:
In privința prezumției lucrului judecat, tribunalul constata ca nu sunt întrunite condițiile pentru aplicabilitatea acesteia, mai exact nu este întrunita identitatea de cauza intre acțiunea care formează obiectul cauzei de fata si acțiunea înregistrata sub nr._, soluționata prin sentința civila nr. 401/31.01.2011 a Judecătoriei V..
In cererea anterioara, reclamantul L. T. a solicitat daune pentru lipsa de folosința a terenului in suprafața de 1 ha situat pe raza comunei M. (in anexele căreia a cerut a fi transferat dreptul de proprietate reconstituit inițial pe raza comunei Rebricea, jud. V.), pe cand in cererea de fata solicita acelasi tip de daune, insa pentru lipsa de folosinta a terenului in suprafata de 1 ha situata pe raza comunei Rebricea, jud. V. sau pe un alt amplasament disponibil.
In ce priveste exceptia netimbrarii actiunii, invocata de recurenta C. Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, tribunalul retine ca prezenta actiune, cu cele trei capete de cerere (daune pentru lipsa de folosinta, cheltuieli de judecata si daune morale) este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, in baza art. 42 din Legea nr. 1/2000, fiind o cerere rezultata din aplicarea dispozitiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Pe fond, tribunalul retine referitor la suma pretinsa cu titlu de lipsa de folosinta, calculata in raport cu valoarea culturii de rapita ce s-ar fi putut obtine daca terenul ar fi fost in posesia reclamantului, ca cererea este neintemeiata.
Suma pretinsa cu titlu de lipsa de folosinta a terenului are un caracter speculativ, posibilitatea de a infiinta culturi agricole si de a realiza productie agricola fiind in funcitie de mai multe variabile. In acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza R. împotriva României (cererea_/02, hotărârea din 28 iunie 2007, paragraful 54), s-a reținut: „Cu referire la suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosință a terenurilor, Curtea nu poate aloca nici o sumă cu acest titlu, pe de o parte datorită faptului că aceasta a dispus restituirea terenurilor ca măsură reparatorie în conformitate cu articolul 41 din Convenție și, pe de altă parte, deoarece atribuirea unei sume cu acest titlu ar îmbrăca în speță un caracter speculativ, posibilitatea de a înființa o fermă și randamentul unei ferme agricole fiind în funcție de mai multe variabile. Cu toate acestea, ea va ține cont de privarea de proprietate suportată de reclamant cu ocazia reparării prejudiciului moral (v., mutatis mutandis, cauza R. împotriva României, nr._/03, paragraful 49, 20 iulie 2006 și cauza P. împotriva României, nr._/03, paragraful 41, 5 octombrie 2006)”.
Raportat considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamantului si a modificat in parte sentinta recurata, in sensul respingerii capatului de cerere avand ca obiect daune pentru lipsa de folosinta a terenului.
Argumentarea contestației in anulare prin care se insistă asupra împrejurării că decizia instanței de recurs a fost pronunțată ca rezultat al unei greșeli materiale comise de instanța de recurs permite încadrarea sa in drept pe temeiul disp. Art. 318, teza întâi, Cod pr.civilă conform căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Motivul invocat de contestator – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Este vorba de acea greșeală pe care o poate comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. (I.C.C.J., decizia nr. 5738 din 20 octombrie 2004). Conceptul de greșeală materială nu vizează elemente ce configurează raționamentul juridic al instanței de recurs ci doar acele elemente formale care il pot influența.
Nu poate fi reținut acest caracter, formal, pentru aspectele criticate de către contestator pe baza cărora instanța de recurs a stabilit că nu i se datorează plata de despăgubiri. Împrejurarea invocată in contestație potrivit căreia instanța de recurs a omis să analizeze decizia Curții Europene a Drepturilor Omului și prin raportare la situația de fapt proprie acesteia, stabilind astfel greșit similitudinea dintre speța judecată și cea care a făcut obiectul analizei instanței europene nu constituie o greșeală materială în accepțiunea art. 318 teza întâi Cod pr.civilă, ci ține de substanța raționamentului juridic al instanței de recurs.
Nu poate fi reținută din considerentele instanței de recurs împrejurarea că aceasta ar fi presupus faptul că i s-ar fi eliberat contestatorului vreun titlu de proprietate, pentru a analiza dacă această ipoteză constituie ori nu o eroare in sensul art. 318 Cod pr.civilă. Prin urmare, dacă soluția pronunțată in recurs este rezultatul aplicării greșite - in opinia contestatorului- a raționamentului expus de Curtea Europeană a Omului in cauze care nu prezintă suficiente elemente de similitudine cu litigiul contestatorului, acest fapt nu se constituie . ci, eventual, . judecată, a cărei cercetare nu este permisă, insă, in procedura contestației in anulare fără încălcarea principiului securității juridice, pentru că funcția procesuală a contestației in anulare nu este aceea de a asigura o modalitate de control judiciar a unei hotărâri irevocabile (recurs la recurs).
Contestația in anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către L. T. împotriva deciziei civile nr. 84 din_ pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 31.07.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. M. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, D. M. B. |
Red. și tehn./T.D./12.12.2013/2 ex
Tribunalul Iași: I. C., C. C.-E., D. C..
Judecătoria Iași: O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1726/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1732/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
