Succesiune. Decizia nr. 1678/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1678/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 7666/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iulie 2013
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1678/2013
Pe rol pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatorii M. M., M. I., M. V. și M. V. împotriva deciziei civile nr. 949/31.03.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. E.,A. M., M. V. M., M. V. P., G. M., M. E., Mazurchievici A., Savuc E. A., P. A. F. și B. A. M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 26.06.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da apărătorului contestatorilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 03.07.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față
Prin decizia civilă nr. 949/31.03.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus:
Admite recursurile declarate de reclamanta C. E., împreună cu pârâții A. M., M. C. D., M. V. M., M. V. P., G. M. și M. E. și de pârâții M. M., M. I., M. V. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 9639/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte.
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul M. V. și cea rămasă după defuncta M. Ș., stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 15.05.2009, includ și una casă construită din vălătuci, acoperită cu tablă, având două camere și o sală, împreună cu un grajd, respectiv cota indiviză de ¼ din aceste bunuri și obligă pârâții M. M., M. V., M. I. și M. V. să aducă la masa de împărțit contravaloarea acestor bunuri (6538 lei).
Reține cauza pentru rejudecarea cererii de împărțeală în vederea efectuării de expertize tehnice pentru formarea și evaluarea loturilor în privința terenurilor din masa de împărțit, indicate în încheierea de admitere în principiu și potrivit cotelor reținute prin aceeași încheiere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Fixează termen de judecată la data de 29.04.2011, cu citare părți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele.
Examinând cauza din prisma criticelor formulate și potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta.
Întâi în privința excepțiilor invocate în cursul primei judecăți, se constată că soluția acestora este cuprinsă în dispozitivul încheierii pronunțată în baza dispozițiilor art. 673 indice 6 Cod procedură civilă, la care se face trimitere prin considerentele sentinței recurate.
În motivarea soluțiilor date acestor excepții s-a reținut în mod corect că pentru defunctul M. V. a fost emis certificatul de moștenitor nr. 286/1961, necontestat, iar după defuncta M. Ș. toate părțile au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii, conform declarațiilor de martori și răspunsurilor la interogatorii (art. 700 Cod civil).
Certificatul de moștenitor face dovada deplină între moștenitori cu privire la cotele și calitatea lor.
În privința componenței masei succesorale, din coroborarea declarațiilor martorului Vuza M. cu răspunsurile la interogatorii, mențiunile certificatului de moștenitor după M. V. și raportul de expertiză efectuat în cauză de către N. C., expert în specialitatea construcții și evaluări imobiliare, rezultă că imobilele casă și grajd, lăsate de defuncți, au fost demolate de către autoarea recurenților M., iar valoarea lor actuală este de 6538 lei.
Cum reclamanta a formulat și o cerere subsidiară de aducere a valorii acestor bunuri la masa de împărțit, cererea se cuvenea admisă.
În privința cotelor, acestea au fost corect reținute în dispozitivul încheierii din 15.05.2009: După defunctul M. V. au rămas ca moștenitoare, soția supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din succesiune și fiica E. C., cu o cotă de ¾ din succesiune, iar după defuncta M. Ș. s-a reținut cota de 1/6 din masa succesorală pentru fiecare din cei șase copii, respectiv moștenitorii acestora, pe tulpini.
Cotele sunt corect calculate, pentru ușurarea muncii expertului, și pentru terenurile incluse în fiecare dintre titlurile de proprietate emise după cei doi defuncți.
În privința formării și atribuirii loturilor, criticele formulate prin ambele recursuri sunt fondate. Propunerile de lotizare nu țin seama, pentru terenurile situate intravilan, de construcțiile existente pe teren și aparținătorii acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, în privința terenurilor din extravilan, se realizează o fărâmițare excesivă, iar soluția recurată nu include în loturile atribuite toate suprafețele din titlurile de proprietate depuse la dosar și care compun masa de împărți.
În privința sultelor, se constată prin dispozitiv că părțile nu și le datorează, dar constatarea aceasta nu are elemente de verificare câtă vreme nici valoarea masei de împărțit, nici valoarea loturilor atribuite nu sunt menționate.
S-au nesocotit, în acest fel, dispozițiile art. 673 indice 5 ș.u. Cod procedură civilă, care prescriu, în materie de împărțeli judiciare, regula împărțelii în natură, dacă aceasta este posibilă și nu cauzează o scădere a valorii bunurilor sau nu modifică în mod păgubitor destinația lor economică, a întregirii loturilor inegale valoric prin sume de bani și respectiv a atribuirii tuturor bunurilor ce fac parte din masa de împărțit.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile de față, va fi casată în parte sentința civilă nr. 9639/2010 a Judecătoriei Iași, potrivit dispozitivului și va fi reținută cauza pentru rejudecarea cererii de împărțeală .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții-contestatori M. M., M. I., M. V. și M. V. solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestației pârâții-contestatori arată că instanța de control judiciar a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii recurate, respectiv greșita soluționare de către instanța de fond a excepției nulității renunțării la succesiune.
Contestatorii susțin că în cauză este bine dovedită neîndeplinirea cerințelor legale privind renunțarea la succesiune, instanța făcând la cererea pârâților demersuri pentru ca la dosarul cauzei să se depună dosarul notarial, dar din acest dosar lipsesc tocmai declarațiile de renunțare care nu sunt înregistrate nici în registrul special de renunțări.
Mai arată recurenții că nerespectarea condiției deformă prevăzută de lege atrage după sine nulitatea declarațiilor de renunțare, deoarece renunțarea la moștenire este un act juridic solemn și potrivit dispozițiilor legii 36/1995și regulamentului de punere în aplicare a acesteia renunțarea se face prin declarație scrisă dată în fața notarului public care se înscrie în registrul special pentru renunțări la succesiune, registru ținut de notarul public desemnat din circumscripția judecătoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu.
În drept, se invocă art. 318 alin.1 teza a II a C.pr.civ.
Intimații C. E., A. M., M. D., M. M., M. P., G. M. și M. E. au depus întimpinare prin care au invocat excepția tardivității introducerii contestației și inadmisibilității motivat de faptul că prin hotărârea atacată au fost analizate toate motivele de recurs formulate de pârați, inclusiv motivul vizând excepția renunțării la succesiune.
În cauză s-au mai depus înscrisuri și s-au atașat dosarele nr._/245/2008 a Judecătoriei Iași și nr._/245/2008 a Tribunalului Iași .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cu prioritate excepțiile ridicate tribunalul constată că contestația în anulare este tardiv formulată .
În ce privește excepția inadmisibilității contestației aceasta este neîntemeiată și nu poate fi primită de instanță urmând a fi respinsă motivat de faptul că dispozițiile legale în materie nu interzic, ci dimpotrivă, prevăd expres posibilitatea părților (recurenților) de a uza de această cale de atac.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă.
Instanța de control judiciar reține că potrivit art. 319 alin.2 ,teza a II-a C.pr.civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când, contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speță, instanța de control judiciar constată că în cauză se atacă o decizie irevocabilă care nu este susceptibilă de executare silită și care nu se comunică legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, calculat cu începere de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și un termen obiectiv de un an, socotit de la data când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă.
Așadar, cum în cauză contestatorul nu a introdus contestație în termen de 15 zile, momentul de la care curge termenul de formulare a acesteia este de 1 an de la data când hotărârea care se atacă a rămas irevocabilă - adică de la data pronunțării .
Data pronunțării deciziei civile nr.944 de către Tribunalul Iași este 31.03.2011, iar contestația a fost formulată și înregistrată la Tribunalul Iași la data de 13.08.2012, deci cu depășirea termenului de 1 an de zile stabilit de art. 319 alin. 2 teza a II a C.pr.civilă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca tardiv contestația în anulare formulată de recurent.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității contestației și va admite excepția tardivității cererii, respingând ca tardiv contestația formulată de contestator cu menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Admite excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată de intimați.
Respinge ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorii M. M., M. I., M. V. ȘI M. V. împotriva deciziei civile nr. 949/31.03.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii să plătească intimaților suma de 2480 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2013.
Președinte Judecător Judecător
E. C. P. E. C. A.-M. C.
Grefier
N. E.
2 ex/25.04.2014
Red.E.C.
Tehnored.C.R.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2204/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1726/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
