Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1716/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1716/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 5768/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Iulie 2013
Instanța constituită din :
Președinte - P. E.-C.
Judecător - C. C. E.
Judecător – F. E. C.
Grefier – G. I. A.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1716/2013
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile nr._/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul V. I., având ca obiect ordonanță președințială sistare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul, la interpelarea instanței, precizează că nu solicită încuviințarea altor probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra dezbaterii recursului.
Intimatul solicită respingerea cererii de recurs.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. V., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul V. I., cu domiciliul în Iași, .. 95, ., . style="line-height:14pt"> Obligă reclamantul să achite pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Reclamantul și pârâtul dețin în proprietate două suprafețe de teren învecinate, ambele cumpărate de la MICIOIU A.. Reclamantul a cumpărat terenul în anul 2008, iar pârâtul a achiziționat imobilul în anul 2003.
Pârâtul a construit un gard despărțitor între cele două proprietăți. Reclamantul susține că, în prezent, pârâtul construiește un gard cu încălcarea limitelor proprietății sale, ocupând fără drept o porțiune din terenul proprietatea sa.
Pârâtul susține că a edificat gardul în urmă cu câțiva ani, în prezent neexecutând nici o lucrare de construcție cu privire la gardul ce desparte cele două proprietăți.
Doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia ca ordonarea sistării executării unor lucrări (precum și impunerea oricărei alte obligații de a face) se poate dispune, pe calea ordonanței președințiale, ori de câte ori este vorba despre un abuz, prin care s-ar prejudicia un drept real necontestat.
Din probele administrate in cauza,respectiv depozițiile martorilor propuși în susținerea cererii de către reclamant, respectiv în apărare de către pârât, rezultă că pârâtul a edificat un gard despărțitor între cele două proprietăți învecinate.
Din depozițiile martorilor audiați și din înscrisurile si fotografiile existente la dosar rezulta ca lucrările de construcție au fost realizate integral anterior promovării prezentei acțiuni, în acest moment nemaifiind efectuate lucrări de construcție a gardului. Deși reclamantul susține prin notele de ședință depuse la dosar in cursul cercetării judecătorești ca lucrările continuă si in prezent, din probele administrate nu rezulta acest lucru, martorii propuși de către reclamant și de către pârât afirmând că lucrările au fost finalizate. Chiar martorul propus de reclamant a declarat că în în ianuarie 2012 gardul era deja finalizat.
Analizând starea de fapt expusa in raport cu înscrisurile dosarului și raportat la condițiile prev. de art. 581 Cod proc. civila, instanța considera cererea reclamantului nu este întemeiată.
Astfel:
-urgenta nu este justificata prin prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Spre deosebire de dreptul comun, urgenta trebuie apreciata in raport cu situatia existenta in momentul judecarii. Or însăși martorul propus de reclamant afirmă că gardul a fost edificat anterior lunii ianuarie 2012, astfel încât urgenta nu este dovedită. Acest aspect este confirmat și de martorul propus de către pârât care a afirmat că pârâtul a construit un gard în urmă cu 5-6 ani și că în ultimii ani pârâtul nu a mai efectuat nici o altă lucrare la gardul respectiv.
-neabordarea fondului litigiului: este evident ca pe calea ordonantei presedintiale nu poate fi solutionat fondul dreptului, lucru ce se va intampla prin solutionarea actiunii civile de drept comun formulata de reclamant ,actiune aflata pe rolul Judecatoriei Iași, asa cum a precizat reclamantul prin aparator ales. În plus din concluziile formulate rezultă că reclamantul dorește de fapt revendicarea unei suprafețe de teren pe care pretinde că pârâtul a edificat gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, dar acest aspect nu poate fi discutat în cadrul procedurii sumare a ordonanței președințiale, fiind necesară cercetarea fondului dreptului.
F. de considerentele de fapt si de drept ce preced, instanta urmeaza a dispune respingerea cererii reclamantei.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales, conform chitanțelor nr. 660/11.06.2012 și 668/25.05.2012, depuse la dosarul cauzei”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M. V., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că urgența este justificata întrucat prin ocuparea suprafeței de teren nu are acces la utilitățile casei, iar pârâtul distruge cultura de vita de vie. A arătat reclamantul că nu urmărește revendicarea vreunei suprafețe de teren, fiind pe rol un litigiu separat sub acest aspect, solicitând doar ca pârâtul să respecte limitele dintre proprietăți. A arătat recurentul că instanța a ignorat probatoriile administrate ce dovedeau temeinicia cererii.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2013, cauza a fost suspendata în baza art.242 C.pr.civ.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 12.06.2013.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 581 C., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente, si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Față de dispozițiile textului, condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de text sunt: vremelnicia, urgența, si neprejudecarea fondului. Cele trei condiții sunt prevăzute distinct și cumulativ, condiționând admisibilitatea căii speciale alese, ca procedură de excepție, derogatorie de la dreptul comun.
În cauza de față, în mod corect prima instanța a apreciat că reclamantul tinde prin cererea dedusă judecății la statuarea pe fondul drepturilor de proprietate opuse de părți. Instanța de recurs reține că de esența ordonanței președințiale este tocmai finalitatea de a se putea interveni, pe cale jurisdicțională, urgentă, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru a preveni o paguba iminenta. Or, în condițiile în care ambii martori audiați în cauză au declarat ca lucrările de edificare a gardului au fost finalizate, pronunțarea unei sentințe în cererea având ca obiect sistarea lucrărilor este lipsită de orice fundament juridic. Ordonanța președințiala urmărește, în condițiile art.581 C.pr.civ, a conserva temporar situația existentă împotriva unui risc serios și actual, rămânând lipsita de interes practic analizarea situației litigioase, pe calea unei proceduri vremelnice, atâta timp cat părțile au la îndemână căi procesuale legale pentru apărarea dreptului pretins încălcat.
Este real că argumentele ținând de exercitarea în limite obiective si subiective legale a dreptului de folosință sunt apreciate constant în doctrină și practică ca rațiuni jurisdicționale pertinente pentru luarea măsurii sistării unor lucrări ce aparent încalcă aceste limite, însă trecerea unei perioade de timp de la finalizarea lucrărilor plasează cererea în afara sferei de incidența a dispozițiilor art.581 C.pr.civ.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele textului legal, referitoare la admisibilitatea ordonanței președințiale, așa cum a reținut și prima instanța, Tribunalul va respinge recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge recursul formulat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr._/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.07.2013
Președinte, Judecător, Judecător,Grefier,
P.E.C C.C.E. F.E.C. G.I.A
RED/TEHNORED/FEC
2ex/30.09.2013
Jud. fond T. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1715/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1719/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
