Contestaţie la executare. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 28328/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Aprilie 2013
Președinte - C. D.
Judecător Doinița T.
Judecător I. D.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent D.G.F.P.IAȘI și pe intimat L. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 21 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 28 martie 2013,apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2240/26.10.2012 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de către intimata Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1410 din 23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a casat-o în tot, reținând cauza pentru rejudecare în fond în vederea administrării de probe noi (expertiză contabilă).
S-a reținut faptul că instanța de fond a reținut prescripția dreptului de a cere executarea silită in temeiul art. 131 din Codul de procedură fiscală prin raportarea datei emiterii primei decizii de calcul accesorii ( 7.01.2009) la data emiterii deciziei de impunere nr._ din 13.03.2003, față de care termenul de prescripție de a cere executare silită a început să curgă la 1.01.2004 și s-a împlinit la 1.01.2009.
Odată cu stingerea prin prescripție a dreptului de a cere executare silită a creanței fiscale principale s-a stins și dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale accesorii.
Instanța de fond a reținut prescripția dreptului de a solicita executarea silită pentru accesoriile unei creanțe principale in privința executării căreia nu a făcut nicio verificare.
Nu este suficientă doar analiza succesiunii in timp a acestor acte fără a analiza conduita creditoarei in privința creanței principale, și pentru care recurenta face susțineri ample in recurs, invocând acte de executare derulate asupra acesteia.
Tribunalul a reținut faptul că recurenta invocă existența unui alt dosar de executare privind creanța principală in cadrul căreia au fost încasate sume fie pe calea propririi fie prin plata lor voluntară.
Chitanțele depuse de către intimată in recurs nu sunt aceleași cu cele invocate în dovedirea plăților voluntare atribuite contestatoarei de către recurentă (nr. lor este diferit de nr. chitanțelor indicate in cererea de recurs). În fine, însăși recurenta susține că la dosar nu a depus integral dosarul de executare, in speță existând și alte acte de executare care nu au fost comunicate instanțe.
Astfel, raportat la faptul că verificarea tuturor criticilor formulate in recurs nu poate fi realizată pe baza probatoriului din dosar, s-a admis recursul declarat. Tribunalul a reținut că relația de determinare de tipul principal-accesoriu nu poate fi stabilită pe baza actelor din dosar intre titlurile executorii ce fac obiectul executării în dosarul de executare nr._ (contestat) și decizia de impunere_ din 13.03.2003.
Analiza incidenței disp. art. 131 respectiv 133 Cod pr.fiscală (privind cauzele de întrerupere a termenului de prescripție invocat) impune administrarea probei cu expertiză contabilă care să verifice pentru toate titlurile enumerate in înștiințarea de poprire nr._ din 24.06.2011 creanța principală in raport de care s-a procedat la calculul de accesorii, să se precizeze pentru aceleași titluri executorii care sunt plățile efectuate – pe calea executării ori voluntar .
Se va stabili pe calea expertizei și care sunt debitele ce fac obiectul titlului executoriu nr._ din 8.12.2005, se vor indica plățile efectuate in contul acestuia, de asemenea, pe calea executării ori voluntar.
Constatând, pe baza celor expuse, că cercetarea efectivă a criticilor formulate in recurs nu poate fi realizată pe baza probatoriului administrat iar modificarea sentinței nu poate fi dispusă fără administrarea de probe noi, in temeiul art. 312 alineat 3 Cod pr.civilă teza a doua Tribunalul a casat sentința, cu reținerea cauzei spre rejudecare (art. 312 alin5 Cod pr.civilă) in vederea complinirii probatoriului cu raportul de expertiză contabilă precum și cu întreg dosarul de executare nr._ ce urmează a fi depus de către recurentă.
La solicitarea tribunalului de înaintare a întregului dosar de executare intimata a răspuns că nu poate fi comunicat instanței de judecată, fiind prea voluminos, motiv pentru care va putea fi pus la dispoziția expertului numit de instanță.
La 15.02.2013 tribunalul a dispus desemnarea unui expert contabil pentru efectuarea lucrării raportat la decizia de casare menționată mai sus, însă, la termenul acordat în acest sens intimata nu a înțeles să facă dovada achitării onorariului de expert, motiv pentru care s-a dispus decăderea din proba cu expertiză raportat la dispozițiile art. 170 C.pr.civ.
Deși atât prevederile cu valoare de principiu cuprinse în art. 129 al.5 teza finală cât și prevederile art. 201 al.1 C.pr.civ. îngăduie instanței de judecată să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părților, administrarea unei probe, este subînțeles că atunci când administrarea probei implică cheltuieli iar partea interesată refuză avansarea lor, ordonarea din oficiu a probei nu mai apare ca fiind posibilă (soluția se impune și raportat la prevederile art. 171 ind.1 C.pr.civ. ).
În acest sens reținem și decizia Curții de Apel Cluj nr. 2152/R/2005.
Pentru considerentele expuse, raportat la motivele pentru care instanța de recurs a admis recursul și a casat hotărârea instanței de fond, la pasivitatea intimatei (fostă recurentă – ce îi revenea obligația depunerii actelor dispuse de instanță, mai precis a întregului dosar de executare precum și de a-și dovedi susținerile printr-o expertiză contabilă – susținerile sale neputând fi verificate de instanță, ci doar de un specialist conform art. 200 C.pr.civ.) tribunalul urmează a reține, în rejudecare, legalitatea excepției invocate, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silita invocata prin actiunea introductiva.
Pentru aceste motive va admite contestatia la executare formulata de contestatoarea L. G. in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Iasi și va anula actele de executare efectuate in dosarul de executare nr._/2011 al intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecand cauza:
Admite exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, invocata prin actiunea introductiva.
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea L. G. in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Iasi.
Anuleaza actele de executare efectuate in dosarul de executare nr._/2011 al intimatei.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 4.04.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, I. B. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
2 EX – 13.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 736/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
