Fond funciar. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 893/286/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte - O. L.
Judecător I. D.
Judecător M. S.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 889/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții:Z. C. și Z. LUCREȚIA împotriva sentinței civile nr._ pronunțat de Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimații: A. A., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR RĂDUCĂNENI, H. E., M. M., T. M. și T. V., având ca obiect „fond funciar constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la cererea apărătorilor părților de a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 385 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamanții Z. C. și Z. Lucreția, în contradictoriu cu pârâții A. A., H. E., M. M., T. M., T. V., C. L. De Fond Funciar Răducăneni, și C. Județeană De Fond Funciar Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, la data de 30.06.2004 a fost eliberat pe numele T. M. de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 2,3800 ha teren pe raza comunei Răducăneni, jud.Iași, din care suprafața de 1800 m.p. în T.67, P.1644/4 și că, la baza emiterii titlului de proprietate s-au aflat: cererea formulată de beneficiar la data de 18.03.1991, declarația beneficiarului privind amplasamentul terenului, Hotărârea nr.7/09.08.1991 emisă de C. Județeană de fond funciar Iași și anexa de validare la Legea nr.18/1991.
Reține instanța de fond că, din certificatul de deces . nr._, rezultă că, numitul A. M. (și nu „T.” cum se menționează în titlul de proprietate) a decedat, lăsând în calitate de moștenitori, potrivit anexei 24 de la fila 49, pe pârâții A. A., H. E., M. M., T. M. și T. V..
Continuând expunerea situației de fapt, instanța de fond a reținut că, în anul 2005, Primăria Răducăneni a solicitat Prefecturii Județului Iași și Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași rectificarea titlului de proprietate nr._/2004 sub aspectul numelui beneficiarului, numele corect fiind „A. A.” și nu „T. A.” cum a fost înscris în titlu, rectificarea realizându-se ulterior pe exemplarele originale ale titlului.
De asemenea, se arată că, la data de 20.10.2008 a fost eliberat pe numele reclamanților și numiților V. T., L. E., S. M., Z. V., Z. D., Z. C. și Soltuz D. de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,7200 ha pe raza comunei Răducăneni din care 9731 m.p. în T.67, P.1611/4, la baza emiterii titlului de proprietate aflându-se cererile formulate de beneficiari, declarații privind amplasamentul, Hotărârea nr.7/09.08.1991 și anexa de validare.
În ceea ce privește susținerea reclamanților că cele două titluri de proprietate se suprapun instanța de fond a constatat că aceasta nu este dovedită de nicio probă în cauză reținând că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul V. M., împotriva cărora reclamanții nu au avut de formulat nicio obiecțiune, cele două titluri în cauză nu se suprapun. Potrivit expertului, pârâții stăpânesc suprafețele așa cum sunt identificate în titlul de proprietate atacat, în timp ce reclamanții stăpânesc terenul astfel cum este identificat în titlul nr._/20.10.2008, în ., deținută de reclamanți, fiind comasate mai multe suprafețe, chiar dacă ea este traversată de un drum care, potrivit expertului, reprezintă o limită obligatorie a unei parcele. Prin urmare, singurele nereguli identificate de expert sunt legate de titlul reclamanților și nicidecum de titlul pârâților.
Sub aspectul împrejurării că titlul de proprietate ar fi rezultatul unui fals grosolan, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au detaliat acest motiv, iar din documentația care este depusă la dosar rezultă că autorul pârâților s-a adresat cu o cerere de reconstituire comisiei locale, că cererea sa a fost analizată și validată, iar ulterior, în baza validării, s-a emis titlul de proprietate. Cu privire la această susținere a reclamanților, prima instanță a arătat că, singurul aspect care ar putea fi analizat în cadrul acestui motiv și care transpare din actele dosarului este legat de faptul că ulterior emiterii titlului de proprietate acesta a fost rectificat sub aspectul numelui de familie al beneficiarului, rectificare care s-a realizat pe ambele exemplare originale ale titlului prin ștergerea numelui de „T.” și înscrierea numelui de „A.”.
Cu toate acestea, instanța a reținut că, prin rectificarea operată nu s-a realizat un „fals grosolan”, așa cum susțin reclamanții, ci, dimpotrivă, s-a pus în acord actul de proprietate cu datele care rezultă din actele de stare civilă emise pe numele beneficiarului, potrivit cărora numele de familie corect al titularului dreptului de proprietate reconstituit este „A.” și nu „T.”.
Referitor la procedura prin care s-a realizat rectificarea numelui de familie, instanța constată că aceasta a avut un caracter administrativ, fiind realizată de C. Județeană de fond funciar Iași și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași (adică de acele instituții cu atribuții în emiterea titlului de proprietate în cauză) la propunerea Primăriei Răducăneni, cu toate că la momentul solicitării de rectificare titularul dreptului era decedat, titlul de proprietate fiind astfel intrat în circuitul civil, iar orice modificare/rectificare a acestuia nu s-ar fi putut dispune decât de o instanță de judecată.
Pe de altă parte, instanța a arătat că, potrivit jurisprudenței sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Toșcută și alții c. României) a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 și prin urmare este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului. In cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităților și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubire echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, și dacă s-ar putea demonstra că servește unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului. În hotărârea dată în cauza Jones c. României, Curtea, mergând pe aceeași linie, a arătat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nicio culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată, iar în cauza I. c. României a reținut că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
Analizând titlul de proprietate atacat prin prisma dispozițiilor interne și Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat că în ciuda faptului că procedura de rectificare a fost una administrativă și nu una judiciară, cum ar fi fost corect, titlul de proprietate nu este lovit de nulitate absolută de vreme ce prin rectificare nu s-a urmărit decât corectarea unei erori materiale și punerea în acord a actului de proprietate cu datele de stare civilă ale beneficiarului, fără să fie afectate drepturile sau interesele unui terț. Chiar dacă procedura de rectificare nu s-a desfășurat corect, o astfel de încălcare este imputabilă exclusiv autorităților –care aveau obligația de a îndruma persoanele interesate către instanța de judecată în vederea realizării rectificării -, și nu moștenitorilor beneficiarului. De altfel, nerespectarea procedurii de rectificare nu ar putea avea ca efect decât înlăturarea din titlu a mențiunilor care au fost înscrise ca urmare a rectificării ( cu consecința reînscrierii mențiunilor anterioare rectificării), și nicidecum constatarea nulității absolute totale a titlului.
Față de aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de reclamanți nu sunt întemeiate, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea principală astfel cum a fost precizată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, având în vedere că cererea principală a fost respinsă, astfel încât pârâții nu au căzut în pretenții, instanța de fond a respins și cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Z. C. și Lucreția, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, hotărârea primei instanțe este nelegală și trebuie anulată deoarece, dispozitivul sentinței nu curpinde obiectul acțiunii.
În al doilea rând, reclamanții au susținut că, în mod greșit,instanța de fond a respins acțiunea deși a recunoscut că titlul de proprietate supus verificării instanței a fost eliberat pe numele lui T. M., iar ulterior,a fost rectificat administrativ, situație nelegală și neprevăzută de lege cu atât mai mult cu cât, singura în măsur să efectueze rectificarea fiind instanța de judecată.
În final, reclamanții au mai arătat pe de o parte că, în mod greșit a reținut prima instanță că nu există suprapunere iar pe de altă parte că, din toate actele dosarului rezultă că terenul a aparținut familiei Z..
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatele A. A. și M. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală deoarece, sentința de fond a fost corect motivata in fapt si in drept si s-a sprijinit pe probele administrate. Intimatele susțin de asemenea că, expertiza efectuata in cauza nu a identificat in planul de situatie atașat terenul din litigiu neexistand la dosar procesul - verbal de punere în posesie a recurentilor-reclamanti cu aceste teren, tocmai pentru ca acest teren aparține de drept intimatilor- parati și a constatat că nu exista suprapuneri de teren, în timp ce, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei a reieșit fara putinta de tagada ca intimații au un Plan cadastral de incadrare in zona a terenului,Plan parcelar intocmit de C. Locala de Fond funciar R. si stampila de conformitate a OCPI Iasi, acte pe care expertul le-a luat in considerare cand a efectuat expertiza.
Intimatele învederează că și raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert M. B. in cauza penala ce a avut ca obiect tulburare de posesie concluzionează fara echivoc: "terenul cu suprafața de 254,87 mp cuprins in perimetrul 107,112,109,108,107, nu aparține de drept învinuitului Z. C., astfel că, în mod corect instanta de fond a concluzionat si argumentat ca susținerea recurentilor-reclamanti conform careia ar exista o suprapunere intre titlul de proprietate al reclamanților si cel al pârâților este lipsita de temei si nu a fost dovedita de nici o proba in cauza.
Precizează intimatele că, în mod corect instanta de fond, la pronunțarea hotararii a luat in considerare documentația ce a stat la baza emiterii legale a titlului de proprietate nr._/30.06.2004 dar și că, prin rectificarea erorii materiale cu privire la numele T., s-a pus in acord practic actul de proprietate cu datele de stare civila ale beneficiarului, potrivit carora numele de familie corect este A. si nu T., de altfel fiind o mare similitudine intre cele doua nume, iar prenumele titularului este același, precum si inițiala tatalui sau,aceste erori materiale fiind destul de des intalnite la emiterea titlurilor de proprietate.
Învederând și faptul că, din analiza titlului de proprietate atacat prin prisma dispozițiilor interne si ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, intimatele au arătat că, instanta de fond in mod just a apreciat ca in ciuda faptului ca procedura de rectificare a fost una administrativa si nu una judiciara,titlul de proprietate nu este lovit de nulitate absoluta de vreme ce prin rectificare nu s-a urmărit decât corectarea unei erori materiale si punerea in acord a actului de proprietate cu datele de stare civila ale beneficiarului, fara sa fie afectate drepturile sau interesele altor persoane, concluzionând că, titlul de proprietate nu se incadreaza în niciunul din cazurile de nulitate absoluta prevăzute limitativ în art. III din Legea nr. 168/1997.
La rândul său, intimata C. Județeană de Fond funciar Iași, a formulat întâmpinare prin care a precizat în primul rând că, raportat la soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, faptul că neindicarea în dispozitivul Sentinței civile nr. 385/21.09.2012 a Judecătoriei Răducăneni a obiectului acțiunii nu atrage nulitatea acestei hotărâri.
În continuare expunând prevederile legale referitoare la competențele și atribuțiile comisiilor de fond funciar, intimata a precizat că, în speță, în baza art. 34 afin. (1) (fin KG. nr. 1172/2001 (în vigoare la data respectivă), C. Județeană de Fond Fundar Iași a emis Titlul de proprietate nr._/2004 în baza documentației întocmite de către C. L. de Fond Funciar Răducăneni.
Intimata susține că, întocmirea documentației este responsabilitatea exclusivă a comisiei locale deoarece, comisia județeană nu avea posibilitatea să cunoască faptul că terenul înscris în titlul de proprietate nu ar fi aparținut titularului.
În concluzie, intimata a solicitat ca, în ipoteza admiterii acțiunii formulate de intimații-reclamanți, instanța să rețină că nu există culpa procesuală a Comisiei Județene de fond funciar.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către reclamanți este nefondat față de următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, la data de 30.06.2004 a fost eliberat pe numele T. M. de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 2,3800 ha teren pe raza comunei Răducăneni, jud.Iași, din care suprafața de 1800 m.p. în T.67, P.1644/4 . Ulterior, în anul 2005, Primăria Răducăneni a solicitat Prefecturii Județului Iași și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași rectificarea titlului de proprietate nr._/2004 sub aspectul numelui beneficiarului, numele corect fiind „A. A.” și nu „T. A.” cum a fost înscris în titlu, rectificarea realizându-se ulterior pe exemplarele originale ale titlului.
Potrivit art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 prevede că: „ (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi: … „
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate, rezultă că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar reține de asemenea că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința recurată având temei legal și fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale .
În primul rând, Tribunalul reține că, motivul ce vizează nulitatea hotărârii primei instanțe este neîntemeiat, deoarece, dispozitivul acesteia cuprinde elementele stabilite de lege.
Astfel, este de reținut că, dispozitivul hotărârii, componentă structurală a hotărârii judecătorești care conține reproducerea integrală și întocmai a minutei redactate în finalul deliberării și citite în ședință publică cu ocazia pronunțării conținând de asemenea rezolvările date de instanță - în sensul admiterii sau respingerii - tuturor cererilor formulate de părți cu privire la obiectul procesului.
Așadar, singurele condiții pe care trebuie să le îndeplinească a dispozitivul unei hootărâri judecărotești sunt acelea ca, să conțină rezolvările date acțiunii și să fie identic cu minuta, condiții ce în speță sunt îndeplinite. susținerile referitoare la obligativitatea expuneii obiectului acțiunii în dispozitivul hotărârii nu își găsește corespondent în prevederile legale incidente.
Și motivele de recurs referitoare la soluția dată cererii reclamanților sunt nefondate.
În acest sens, instanța de control judiciar reține că, autorului intimaților nu i s-a reconstituit prin titlu mai mult decât suprafața ce le-a fost validată și nici o suprafață de teren la care nu avea dreptul, așa că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 .
Nu sunt incidente dispozițiile art. art. III alin 1 lit. a pct. (i) existând dovada faptului că autorul recurenților a avut teren în proprietate cum nu sunt incidente nici prevederile lit. (ii) a aceluiași articol instanța reținând aici că titlul de proprietate nu s-a eliberat pe terenul ce se cuvenea altei persoane.
Nu în ultimul rand, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar, conform cărora: „ (1) Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. „.
În aceste condiții, este de remarcat faptul că, potrivit Registrului agricol, autorul recurenților figura înregistrat cu suprafața de 2,64 ha teren ( fila 65 dosar fond), iar prin cele titlul de proprietate i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,38 ha teren ( fila 62 dosar fond) deci, pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care a formulat cererea.
În aceste condiții, autorul recurenților a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate întreaga suprafață de teren cu care figura înregistrat în registrul agricol,, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv pentru suprafața intrată în posesia statului ca urmare a colectivizării .
De asemenea, Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat ca neîntemeiată susținerea că cele două titluri de proprietate se suprapun instanța deoarece, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul V. M. s-a constatat că, nu există suprapunere între acestea ( filele 189, 191 dosar fond). Totodată, este de remarcat faptul că, reclamanții recurenți nu au formulat nicio obiecțiune împotriva acestui raport de expertiză, însușindu-și astfel concluzii acestuia.
Și susținerile referitoare la imposibilitatea rectificării titlului de proprietate sunt nefondate, argumentele primei instanțe fiind legale și temeinice.
Astfel, rectificarea titlului rectificarea titlului, presupune exclusiv îndreptarea unor erori materiale, fără ca prin aceasta să se poată schimba întinderea dreptului sau amplasamentul terenului această din urmă operațiune constituindu-se într-o modificare a titlului și fiind exclusă competențelor comisiilor de fond funciar după emiterea actelor de reconstituire.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că, în speță este vorba exclusiv de o îndreptarea a unei erori materiale, referitoare la numele beneficiarului și nu are nicio legătură cu schimbarea întinderii dreptului sau amplasamentul terenului.
În al treilea rând, instanța de control judiciar reține faptul că, soluția de respingere a acțiunii se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice, având în vedere că titlul de proprietate a cărui nulitate a fost invocată este emis în anul 2002, intrând în circuitul civil și producând efecte juridice, astfel că, raportat la principiului securității actelor juridice, instanța nu putea dispune anularea acestuia fără a avea în vedere și alte consecințe colaterale .
Din acest punct de vedere, susținerile recurenților sunt evident nefondate, pe de o parte deoarece intimații sunt titularii unui drept de proprietate recunoscut prin emiterea titlului de proprietate iar pe de altă parte trebuie avut în vedere principiul securității raporturilor juridice .
În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza S. și alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că :„preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie.”.
În același sens, invocăm jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza R. contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită ( așa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea și în cauzele A. împotriva României și Riabykh c. Rusia, no_/99, § 52, CEDH 2003‑IX).
Pe de altă parte, în cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată), în cauză nefiind întrunite elementele menționate care să permită anularea titlului de proprietate al intimatului, fără ruperea justului echilibru, în condițiile în care, pe de o parte, titlul de proprietate intrat în circuitul civil fără a fi contestat de către recurente, producând efecte juridice în ceea ce privește părțile și raporturile acestora cu terții iar pe de altă parte că, acesta a fost menținut ca urmare a unei hotărâri judecătorești emise într-o contestație a unei hotărâri a comisiei județene ce viza rectificarea sa .
Totodată s-a reșținut că, atunci când se solicită anularea titlurilor de proprietate pentru motive întemeiate exclusiv pe fapte imputabile autorităților și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea a statuat că, și dacă s-ar putea demonstra că servește unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului .
In același sens este și hotãrârea datã în cauza Jones c. României, Curtea, în conformitate cu aceeași practică, a aratat cã atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nici o culpă, anularea acestui act, fãrã a se oferi o despãgubire echitabilã beneficiarului, pe motiv cã autoritãțile administrative au descoperit ulterior emiterii actului cã nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificatã (obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încãlcatã de autoritãți, motivația în sensul cã ulterior s-ar fi descoperit cã nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentã și suficientã).
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, va respinge recursul, urmând să mențină sentința civilă nr. 385 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni.
Raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ, la soluția dată în recurs și la dovedirea cheltuielilor de judecată solicitate de intimații persoane fizice va obliga recurenții să plătească intimaților persoane fizice suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții Z. C. și Z. Lucreția împotriva sentinței civile nr. 385 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților persoane fizice suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013.
Președinte, O. L. | Judecător, I. D. | Judecător, M. S. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
2 EX – 20.05.2013
JUD. FOND – G. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 890/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
