Obligaţie de a face. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 37842/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Martie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător S. F.
Judecător C. D.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR.730/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurenta S. A. C. și pe intimații S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. C. A., G. M., având ca obiect obligație de a face daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinite.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 25.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.03.2013, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9357/02.05.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâții S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. A..
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu și interes alăturat, formulată de intervenienta G. M. în contradictoriu cu pârâții S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. A..
Au fost obligați pârâții S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. A. să se prezinte la sediul Comisiei de Fond Funciar Iași, pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie nr.6415, încheiat la 29.04.2010, pentru suprafața de teren situată în Iași, ., jud.Iași.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare achitate și datorate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S. C. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâții S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. A., prin care să oblige pe aceștia, în calitate de moștenitori legali ai autorului lor comun S. V., să se prezinte la sediul Comisiei Municipale de Fond Funciar pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie nr.6415/29.04.2010 pentru suprafața de 2475 mp, situată în Iași, ., jud.Iași.
Totodată, a solicitat ca, dacă în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză aceștia nu își vor îndeplini obligația de face, să fie obligați la plata de daune cominatorii, în valoare a câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea definitivă a obligației.
La data de 23.03.2012, G. M. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și interes alăturat reclamantei prin care a solicitat, în primul rând, încuviintarea în principiu, în temeiul art.52 C.pr.civ. și, în al doilea rând, admiterea cererii principale.
Instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.950/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în calitate de instanță de recurs, s-a dispus în mod irevocabil, la cererea lui S. F. L., obligarea Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași și a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași să întocmească și să înainteze Prefectului Județului Iași documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 2475 mp teren situat în în Iași, ., jud.Iași, pe numele reclamantei, intervenientei, al pârâților și a altor persoane, care nu sunt parte în proces.
În cuprinsul hotărârii, s-a reținut că reclamantul este moștenitorul lui S. V., în temeiul dovezii emise de Comitetul Executiv al fostului Sfat Popular Iași (dar și al certificatului de moștenitor nr.579/04.01.1956 aceste înscrisuri fiind depuse și în prezentul dosar, la filele arătate.
Comisia Municipală de Fond Funciar Iași a procedat la emiterea procesului-verbal de punere în posesie nr.6415/29.04.2010 (f.9-10), invitând viitorii proprietari să se prezinte la sediul său pentru a-l semna însă pârâții nu au făcut acest lucru, deși au fost notificați de mai multe ori, ei răspunzând în scris că nu sunt de acord cu întocmirea unui nou „act juridic”, prin care se invocă legea 18/1991 de împroprietărire a unor persoane fără acte justificative pentru un teren pe care l-au avut în posesie 100 de ani, în continuu, fără întrerupere (f.51).
În acel răspuns, au mai arătat că acest act juridic ar diminua substanțial natura și întinderea dreptului lor.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtele S. C. L. și S. C. M. au recunoscut primirea notificărilor și au spus că decizia Tribunalului Iași nu le obligă să se prezinte la Comisia de Fond Funciar. Totodată, au recunoscut că ele, împreună cu ceilalți doi pârâți folosesc în prezent terenul respectiv.
Din adresa nr._/_/23.03.2012 Comisiei Municipale de Fond Funciar (f.50), a rezultat că acești patru pârâți nu au dorit să se prezinte la semnarea procesului-verbal, iar acesta este un impediment în eliberarea titlului.
S-a mai reținut că în cazul in care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
În speță, textul nu este însă aplicabil, deoarece Comisia nu a exprimat un refuz de emitere a titlului, arătându-și disponibilitatea în acest sens, ci a invocat existența impedimentului de emitere a titlului, în condițiile în care nu semnează toate persoane documentul de punere în posesie.
Din economia legii 18/1991 și a HG 890/2005, nu rezultă care sunt măsurile ce trebuie luate în cazul în care se refuză semnarea proceselor verbale, art.34 alin.6 prevăzând doar ce se întâmplă în caz de imposibilitate de prezentare (persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate de a se prezenta la data punerii în posesie pot împuternici prin procură specială și autentică, cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare în primire a terenului).
Prin urmare, situația de fapt trebuie analizată prin prisma legislației civile generale și a temeiurilor expres invocat de către reclamantă.
Conform art.1349 N.C.C., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Reglementarea răspunderii civile delictuale impune, la fel ca și vechiul Cod Civil, existența unei acțiuni ilicite. Astfel, potrivit art. 1357, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În speță, refuzul pârâților de a se prezenta la Comisia Locală pentru a semna procesul-verbal respectiv ar putea constitui o faptă ilicită doar dacă ar fi interpretat ca un abuz de drept, având în vedere că în mod normal ei au posibilitatea să se folosească sau nu de dreptul de proprietate ce urmează să le fie consolidat.
Conform art.15 N.C.C., niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe. Textul vine în continuarea nu doar topografică, ci și ideatică a art.14, potrivit căruia orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.
Refuzul pârâților de a semna un act care ar duce la eliberarea unui titlu de proprietate inclusiv pentru ei ar putea avea mai multe justificări. În speță, aceasta ține de împrejurarea că ei stăpânesc în prezent respectivul teren și se opun la includerea în titlul de proprietate a altor persoane. Prin urmare, instanța de fond nu a reținut buna lor credință sau exercitarea drepturilor lor în limitele interne ale acestora, scopul fiind prejudicierea altor persoane, împiedicarea lor de a obține un titlu de proprietate.
În consecință, instanța de fond a reținut în sarcina lor săvârșirea unei fapte ilicite, care le cauzează reclamantei și intervenientei un prejudiciu, prin prelungirea stării de incertitudine în care acestea se află.
De altfel, pârâții nu s-au apărat în fața instanței în sensul invocării unui drept exclusiv cu privire la teren (aceasta fiind justificarea oferită Comisiei de Fond Funciar), atitudinea exprimată prin întâmpinare și prin răspunsul la interogatoriu schimbându-se în sensul invocării culpei Comisiei locale, care nu s-ar putea prevala de refuzul lor de a semna pentru a nu emite titlul de proprietate.
Indiferent dacă în speță ar putea sau nu să fie obligată și Comisia Locală să emită titlul de proprietate chiar în lipsa acordului acestor persoane, în speță este relevant dacă poate fi angajată răspunderea juridică a lor pentru refuzul în discuție. Or, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile acestei răspunderi și că, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei și intervenientei se impune obligarea pârâților să se conformeze invitației Comisiei Locale și, prin urmare, a admis primul capăt de cerere și cererea de intervenție.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii, instanța de fond a reținut dispozițiile art.5803 alin.4 C.pr.civ., potrivit cărora „pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol (n.i.: obligație de a face) nu se pot acorda daune cominatorii”. Astfel, în secțiunea în care se reglementează „executarea silita a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face”, mecanismul prevăzut de legiuitor este altul, care exclude însă acordarea de daune cominatorii la acest moment.
Mai exact, abia după emiterea titlului executoriu constând în prezenta sentință și în măsura rămânerii sale irevocabile, reclamanții vor putea solicita obligarea pârâților la o amendă civilă „în termen de 10 zile de la primirea somației” care se trimite la începutul executării silite, în măsura în care aceștia nu se vor conforma benevol.
La acest moment însă, pentru motivele arătate, instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii
În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.274 C.pr.civ., și a admis cererea reclamantului de acordare a acestora și a obligat pârâtele corespunzător, în raport de sumele plătite cu titlu de taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S. C. L., S. C. M., S. C. B., T. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a motivat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților deoarece a susținut că nu există vreo prevedere legală care să genereze obligația de a se prezenta la comisia de fond funciar, de a semna procesul – verbal de punere în posesie.
S-a mai motivat că soluția problemei cauzei rezultă din interpretarea corectă a prevederilor Regulamentului aprobat prin HC 890/2005 care menționează că persoanele care nu se pot prezenta, din orice motiv, la punerea în posesie, pot fi reprezentate, rezultând astfel că legiuitorul nu a condiționat realizarea punerii în posesie de prezența persoanelor cărora li s-a restabilit dreptul de proprietate, ci doar de informarea acestora despre data punerii în posesie și de semnarea procesului – verbal de punere în posesie către persoanele care au participat la această operațiune.
S-a precizat că obligația nu poate fi decât expres prevăzută într-o normă juridică, astfel că, în absența unei prevederi exprese, judecătorul este obligat să constate inexistența obligației pe care avea să o stabilească instanța de fond prin sentința care face obiectul acestor critici.
Dacă reclamanta a suferit vreun prejudiciu, trebuie să caute cauza în fapta altei persoane, nicidecum a pârâților, iar neexecutarea corespunzătoare a deciziei civile nr. 950/2009 a Tribunalului Iași, i-a aparținut exclusiv Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași, astfel că cererea de intervenție nu trebuia admisă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamanta S. C., motivând că în mod greșit prima instanță a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii, întrucât obligarea acestora de a se conforma dispozițiilor instanței rămâne cu caracter pur formal, cât timp s-a dovedit cu probele administrate reaua – credință a pârâtelor, care, prin conduita lor, au adus atingere atât intereselor legitime ale reclamantei, cât și a altor comoștenitori, refuzând să semneze procesul-verbal de punere în posesie.
S-a motivat că aceasta este unica soluție juridică, deoarece nu se poate soluționa dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, având ca obiect partaj, care a fost suspendat în baza art. 1551 Cod procedură civilă, pentru că „reclamanții nu au depus la dosar titlul de proprietate al terenului în litigiu.
Un alt motiv de recurs vizează obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, acordându-se doar suma de 8,3 lei, deși contravaloarea taxelor de timbru achitate și datorate este de 203 lei, iar onorariul de avocat este de 3000 lei, ce nu a fost avut în vedere, aplicând în mod eronat reducerea cheltuielilor de judecată.
Intimata – recurentă S. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimații S. L., S. M., S. B. și T. A., întrucât s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
La termenul de judecată din 29.01.2013, tribunalul a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de titlul de proprietate depus în recurs.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanta S. C. a solicitat obligarea pârâților, în calitate de moștenitori legali ai autorului comun S. V., să se prezinte la sediul Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași pentru a semna procesul – verbal de punere în posesie nr. 6145/29.04.2010, pentru suprafața de 2475 mp teren situat în Iași ., cu obligarea acestora la plata de daune cominatorii în caz de neîndeplinire a obligației.
Tribunalul constată că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului S. V., decedat la 10.04.1953, iar pârâții S. L., S. M., S. B. și T. A. sunt nepoții lui S. V. și prin decizia civilă nr. 950/24.04.2009 a Tribunalului Iași, au fost obligate pârâtele Comisiile de fond funciar Iași să întocmească și să înainteze Prefectului județului Iași documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 2475 mp teren situat în Iași, ., teren care apare înscris ca bun moștenit după autorul defunct S. V., potrivit certificatului de moștenitor nr. 579/1956 emis de notariatul de Stat Iași.
De asemenea, prin aceeași decizie civilă a fost obligat Prefectul Județului Iași ca, după primirea documentației, să elibereze în beneficiul moștenitorilor lui S. V., fiind enumerați atât reclamanta, cât și pârâții, alături de alți moștenitori, titlul de proprietate pentru suprafața de teren din ..
Se reține că s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu, precum și în interesul reclamantei de către G. M., care este nominalizată în decizia civilă nr. 950/2009 a Tribunalului Iași, printre moștenitorii defunctului S. V..
Tribunalul constată că au fost înștiințate toate părțile din prezenta cauză de către Municipiul Iași, prin primar, prin adresa nr._/03.10.2011, de a se prezenta la sediul primăriei în vederea semnării procesului – verbal de punere în posesie.
La dosar s-a depus procesul-verbal de punere în posesie nr. 6145/29.04.2010 cu suprafața de 2475 mp intravilan mun. Iași – ., ce poartă semnăturile reclamantei, intervenientei și altor moștenitori după S. V., lipsind semnăturile pârâților.
În recurs a fost depus titlul de proprietate nr._/03.04.2012 emis pe numele reclamantei, intervenientei, pârâților și altor moștenitori după S. V., conform deciziei civile nr. 950/2009 a Tribunalului Iași.
Față de recursul formulat de către pârâți, instanța constată că acțiunea reclamantei de obligare a acestora de a se prezenta la sediul Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași pentru a semna procesul – verbal de punere în posesie, nu are temei legal în legea fondului funciar și în regulamentul și în H.G. 890/2005 pentru aprobarea regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Potrivit art. 34 alin. 4 din H.G. 890/2005, „punerea în posesie se face prin întocmirea procesului – verbal și prin semnarea acestuia”, neexistând vreo obligație impusă beneficiarilor titlului de proprietate de a se prezenta la procedura punerii în posesie și de semna procesul – verbal de punere în posesie.
De altfel, instanța de fond a motivat soluția de admitere a cererii reclamantei pe disp. art. 1349 Noul Cod Civil.
Depunerea titlului de proprietate nr._/03.04.2012 în instanța de recurs, emis pe numele părților pentru suprafața de 2475 mp, ., întărește convingerea că obligația impusă comisiilor de fond funciar și Prefectului județului Iași prin decizia civilă nr. 950/_, putea fi îndeplinită și fără existența tuturor semnăturilor pe procesul - verbal de punere în posesie ale proprietarilor.
S-a făcut dovada astfel că nu i s-a produs reclamantei nici un prejudiciu prin atitudinea pârâților de refuz de semnare a procesului – verbal de punere în posesie.
În ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, tribunalul o va respinge având în vedere că existența procesului – verbal de punere în posesie este necesară în vederea emiterii titlului de proprietate, acesta făcând parte din documentația pe care comisiile de fond funciar sunt obligate să o întocmească în vederea eliberării titlului de proprietate.
Având în vedere că s-a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 2475 mp în ., cererea reclamantei și a intervenientei apar ca fiind lipsite de interes în ce privește obligarea de a fi semnat procesul – verbal de punere în posesie nr. 6415/29.04.2010 și de către proprietarii pârâți.
În consecință, se va admite recursul declarat de către pârâți și se va modifica în parte sentința în sensul respingerii, ca lipsită de interes, a cererii formulată de către reclamantă și de către intervenientă, privind primul capăt de cerere.
Ca o consecință a soluției primului capăt de cerere, în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge și cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și vor fi obligate reclamanta și intervenienta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat în primă instanță.
Se va menține dispoziția referitoare la respingerea cererii de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii întrucât prima instanță a reținut în mod corect că nu sunt incidente disp. art. 5803 Cod procedură civilă, dispozițiile alineatului 5 din acest articol menționând că nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face.
Pentru aceleași motive se va respinge și recursul declarat de S. C. în ce privește obligarea la plata de daune cominatorii a pârâților și la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, raportat și la soluția dată în recursul declarat de către pârâți.
Având în vedere disp. art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta – intimată S. C. să plătească pârâților cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către reclamanta S. C. împotriva sentinței civile nr.9357/02.05.2012 a Judecătoriei Iași.
Admite recursul formulat de către pârâții S. L., S. M., S. B. și T. A. împotriva sentinței civile nr.9357/02.05.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii.
Respinge ca lipsită de interes cererea formulată de către reclamanta S. C. și intervenienta G. M. privind obligarea pârâților de a semna procesul-verbal de punere în posesie.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta și intervenienta să plătească pârâților cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei.
Menține dispoziția referitoare la respingerea cererii de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii.
Obligă apelanta-intimată S. C. să plătească intimaților-apelanți S. L., S. M., S. B. și T. A. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1010,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18. 03. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. S. S. F. C. D.
Grefier,
E. D. B.
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./18.06.2013
Judecător fond Z. L. F. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 681/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 735/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
