Obligaţie de a face. Decizia nr. 890/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 890/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 32022/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte - O. L.
Judecător I. D.
Judecător M. S.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 890/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții S. I. și S. E. împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații: F. P., C. L. (F. F.) și P. IAȘI PRIN D.A.P.P.P. -SERV. ADM. SPAȚII CU DESTINAȚIA DE LOCUINȚĂ, având ca obiect „obligație de a face rezoluțiune antecontract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanții S. I. și S. E., cu domiciliul procesual ales în Iași, ..15, ., ., la cabinet avocat „A. D.”, în contradictoriu cu pârâții F. P., cu domiciliul în ., jud. B. și C. (fostă F.) L., cu domiciliul în mun. D., ., jud. B..
S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2131 din 16.06.1999.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 8.000 lei, preț, ce va fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății și 8.000 lei penalități de întârziere.
S-a respins cererea formulată de reclamanții S. I. și S. E. în contradictoriu cu pârâta P. mun. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, având ca obiect obligare încheiere contract de închiriere, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei.
S-a respins celelalte cereri ale reclamanților.
Au fost obligați pârâții F. P. și C. (fostă F.) L., în solidar, să plătească reclamanților 206,30 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Au fost obligați pârâții F. P. și C. (fostă F.) L., în solidar, să plătească statului, 303 lei taxă de timbru pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
Au fost obligați reclamanții S. I. și S. E., să achite statului suma de 101 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru neachitată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2131/16.06.1999, f.9 dosar, pârâții F. P. și F. L., în calitate de promitenți-vânzători și reclamanții S. I. și S. E., în calitate de promitenți cumpărători, au promis vânzarea, respectiv cumpărarea apartamentului cu două camere și dependințe situat în Iași, ..40, urmând ca perfectarea actelor de vânzare-cumpărare să se realizeze după expirarea interdicției de înstrăinare de 10 ani, instituită de art.9 alin. final din legea nr.112/1996.
Potrivit aceleași convenții, la data autentificării antecontractului de vânzare-cumpărare, pârâții au primit de la reclamanți suma de 8000 ron (80.000.000 lei vechi), reprezentând prețul integral pentru cumpărarea apartamentului.
Din extrasul pentru informare al CF nr._ al UAT Iași, f.56-57 și adresa răspuns a Municipiului Iași – DEFPL Iași, f.58, reiese că pârâții F. P. și C. (fostă F.) L. nu au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Iași, ..40, care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți și care constituie temeiul acțiunii de față.
Promisiunea de vânzare-cumpărare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, el naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat iar instanța judecătorească are posibilitatea să oblige pârâții, promitenți – vânzători să-și îndeplinească obligația de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare.
Această soluție se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 Cod civil, care permit creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său.
Pentru a putea fi pronunțată o hotărâre în acest sens, condiția esențială este ca, la momentul judecății, partea din patrimoniul căreia urmează a fi transmis dreptul de proprietate (promitentul-vânzător) să aibă calitatea de proprietar exclusiv al lucrului vândut, această condiție fiind convenită și prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Or, pârâții F. P. și C. (fostă F.) L. nu au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, situație în care, instanța constată că cererea reclamanților având ca obiect obligarea celor doi pârâți să încheie, în formă autentică, contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Iași, ..40 este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Cât privește cererea având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2131/1999 și repunerea părților în situația anterioară, instanța constată că reclamanții au dovedit neîndeplinirea obligației contractuale de către pârâți.
Potrivit dispozițiilor art.1020 C. civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2131/1999, pârâții F. P. și F. L. s-au obligat față de reclamanți să cumpere de la Consiliul Local Iași apartamentul cu două camere și dependințe, situat în Iași, ..40 iar pentru cumpărarea acestuia au primit de la S. I., E. și A. suma de 80.000.000 lei vechi (8000 ron).
Totodată, pârâții s-au obligat să vândă reclamanților acest apartament după încetarea interdicției de 10 ani, instituită de art.9 alin. final din legea nr.112/1995.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin antecontractul de vânzare-cumpărare, în sensul că nu au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, deși au primit de la reclamanți prețul acestuia și, având în vedere că nu poate fi pronunțată o hotărâre prin care instanța să suplinească manifestarea de voință a pârâților pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, cererea reclamanților de a se dispune de către instanță rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare este întemeiată și urmează a fi admisă.
Instanța a dispus și repunerea părților în situația anterioară perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare pentru următoarele considerente:
Principiul repunerii părților în situația anterioară – restitutio in integrum – este o consecință a principiului retroactivității efectelor rezoluțiunii ori nulității și un mijloc de asigurare a eficienței practice a acestor sancțiuni de drept substanțial și constă în acea regulă de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza actului desființat, trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care actul nu ar fi fost încheiat.
Urmare rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, suma plătită de reclamanți ca preț al imobilului trebuie să fie restituită de către pârâți, în condițiile convenite de părți, instanța a dat eficiență clauzei penale convenită prin antecontractul de vânzare-cumpărare, paragraful 5.
Temeiul juridic al restituirii prestațiilor între părți îl constituie tocmai desființarea actului juridic, deoarece astfel dispare fundamentul executării acestora. Acțiunea prin care se solicita restituirea prestațiilor se fundamentează pe imbogatirea fără justă cauză (actio de in rem verso), reclamanții fiind îndreptățiți a primi ca preț al imobilului, întrucât obligația fiecăreia dintre părțile contractului sinalagmatic, desființat retroactiv, apare ca și când nu a existat vreodată.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt al acțiunii reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei P. mun. Iași la perfectarea unui contract de închiriere cu reclamanții pentru imobilul din Iași, ..40, a fost respins pentru lipsa capacității procesuale pasive, urmare admiterii excepției lipsa capacității procesuale pasive a pârâtei P. mun. Iași prin încheierea interlocutorie din 27.04.2012, pentru considerentele expuse în încheiere.
Față de toate motivele arătate, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților.
În temeiul disp. art.274 C.p.c., constatând culpa procesuală a pârâților F. P. și C. (fostă F.) L., instanța a dispus obligarea acestora, în solidar, să plătească reclamanților taxa de timbru și timbrul judiciar în valoare de 206,30 lei.
În temeiul disp. art.18 din OUG nr.51/2008, au fost obligați pârâții F. P. și C. (fostă F.) L., în solidar, să plătească statului suma de 303 lei, pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
Având în vedere că reclamanții nu au achitat cea de-a treia tranșă a taxei de timbru, urmare încuviințării eșalonării la plată, instanța a dispus obligarea acestora să plătească statului suma de 101 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. I. și S. E. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în primul rând instanța de fond a admis în mod nejustificat și fără a motiva excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei primăria Iași, deși au precizat în instanță faptul că au înțeles că se judece cu P. Iași care este reprezentată legal în instanță de primar, conform Legii 215/2001.
Un al doilea motiv de recurs îl reprezintă eroarea comisă de instanță cu privire la achitarea taxei de timbru. În mod greșit s-a reținut faptul că nu au achitat taxa de timbru în cuantum de 303 lei, aceasta fiind plătită în 3 tranșe, fiecare câte 101 lei, dovada aflându-se la dosar.
Au solicitat judecata în lipsă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În ceea ce privește primul motiv de recurs instanța de control judiciar reține că prin încheierea din 27 aprilie 2012 prima instanță a motivat admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Municipiului Iași pentru cel de al III-lea capăt al cererii în sensul că această instituție reprezintă o unitate funcțională fără personalitate juridică, situație în care nu are capacitate de folosință și a fost scoasă de pe citativ această pârâtă (f. 104 ds. fond).
Referitor la al II-lea capăt de cerere instanța reține din verificarea înscrisurilor aflate la dosar că prin încheierea din 13 ianuarie 2012 s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanții recurenți și s-a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru de la 606 lei la 303 lei și s-a încuviințat plata eșalonată a taxei de timbru în 3 rate lunare în valoare de 101 lei plata urmând a fi făcută între 1 și 15 ale fiecărei luni începând cu luna februarie 2012 (f. 61 dosar fond).
La fila 93 există chitanța ISXUC_/13.03.2012 prin care se atestă plata unei rate de 101 lei taxă timbru, iar la fila 101 ds. fond există chitanța ISXUC_/18.04.2012 prin care se atestă plata altei rate taxe de timbru de 101 lei.
Întrucât la dosarul cauzei nu se regăsește dovada plății celei de a treia tranșe taxă timbru, în mod corect prima instanță i-a obligat pe reclamanți la achitarea acesteia având în vedere și disp. art. 1169 cod civil care prevede că „Cel ce face o propunere înaintea instanței de judecată trebuie să o dovedească”.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că nu sunt întemeiate criticile recurenților, astfel încât în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de reclamanții S. I. și S. E. împotriva sentinței civile nr._ din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții S. I. și S. E. împotriva sentinței civile nr._ din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013.
Președinte, O. L. | Judecător, I. D. | Judecător, M. S. |
Grefier, D. C. |
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./27.05.2013
Jud. fond: T. M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
