Fond funciar. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2301/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte - M. M.
Judecător - M. M.
Judecător – S. C. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 891
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul I. D. împotriva sentinței civile nr. 730/18.06.2012 a Judecătoriei Hîrlău, intimate C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR ȘIPOTE, având ca obiect fond funciar anulare hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.03.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea data de 04.04.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 730/18.06.2012 pronuntata de Judecatoria H. a fost respinsa plângerea formulată de reclamantul I. D. împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 2315/27.10.2011 în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de fond funciar Iași și cu pârâta C. L. de fond funciar Șipote, astfel cum a fost modificată, ca nefondată. A fost respinsa cererea reclamantului de emitere a unei noi hotărâri prin care să se valideze propunerea Comisiei Locale de fond funciar Sipote, ca nefondată. A fost respinsa cererea reclamantului de obligare a pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași la plata de amenzi civile pe zi de întârziere, ca nefondată. A fost respinsa cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,Prin cererea înregistrată la Primăria .. 1/27.08.2007 (f. 51), reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului rămas de la părinții săi, I. V. I. și M. (copie certificate de deces f. 53, copie carte de identitate reclamant f. 52 verso) fără a se preciza suprafața totală sau amplasamentul terenului.
În dovedire, reclamantul atașează mai multe contracte de vânzare-cumpărare (f. 75-61) și o copie a titlului de proprietate nr._/08.08.1996 emis pe numele lui I. C. M. pentru suprafața de 3,5000 ha (f. 54).
C. Comunală de fond funciar Șipote, analizând cererea menționată mai sus, a făcut propunere de validare în temeiul Legii nr. 193/2007, în anexa 3 (proces-verbal din 04.10.2011, f. 52).
Prin Hotărârea nr. 2315/27.10.2011 (f. 49) C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat propunerea Comisiei Locale de fond funciar Șipote, respingând cererea petentului pe motiv că cererea de reconstituire nu este întemeiată și îndreptățită pentru suprafața de teren neprecizată, categoria de folosință imaș, întrucât solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate, neîncadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2007.
În acest context instanța amintește că, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”; “consemnările efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate”.
Or, examinând înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea cererii (respectiv actele de proprietate nr. 2299/27.10.1936, f. 55, nr. 484/23.08.1934, f. 57, nr. 8934/23.12.1937, f. 57 verso, nr. 147/07.05.1943, f. 59, nr. 1494/17.11.1936, f. 59, nr. 1124/03.12.1946, f. 60), instanța reține că acestea datează din anii 1934 – 1946, iar suprafața de teren menționată în acestea nu figurează și în registrul agricol, conform răspunsului reclamantului la interogatoriu luat din oficiu la termenul din 05.03.2012 (f. 89) ce se coroborează cu extrasul de registrul agricol al autorilor săi aferent anilor 1959 – 1963 (f. 75).
În acest context și având în vedere că actele de proprietate anterior înscrierilor din Registrul Agricol din 1959 (f. 75), se impune a se acorda preferință înscrierii în registrul agricol, având în vedere că acesta s-a întocmit în baza declarațiilor foștilor proprietari și dă naștere unei prezumții simple că cele menționate corespund situației în fapt.
Prezumția menționată este confirmată și de faptul că în cadrul contestației nr. 6112/18.07.1991 (f. 133), I. I. M., autoarea reclamantului, arată că se consideră îndreptățită la o suprafață totală de numai 8,36 ha. tren, din care i s-a reconstituit doar suprafață de 3,5 ha. (conform titlului de proprietate nr._/08.08.1996, f. 81), contestație respinsă prin Hotărârea comisiei județene de fond funciar Iași nr. 6833/114 din 25 iulie 1991 (f. 132) pe motiv că reconstituirea a fost conformă cu mențiunile registrului agricol.
Mai mult decât atât, reclamantul nici nu a răsturnat prezumția simplă menționată mai sus dovedind eventual continuitatea deținerii suprafeței de teren din înscrisurile depuse, prin acte ulterioare translative sau declarative de proprietate.
Astfel, examinând declarațiile martorilor audiați în cauză instanța reține că aceștia nu au calitatea de proprietari vecini ai terenului solicitat, neavând eliberate titluri de proprietate pentru suprafețele deținute sau nefiind nici măcar vecini ai terenului. Or, potrivit disp. art. potrivit art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000 „în situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Instanța are în vedere faptul că martorii N. I., f. 413, și R. V., f. 142, au fost propuși tocmai ca urmare a calității pe care au avut-o în cadrul Comisiei Locale de fond funciar însă, pe de o parte, punctul de vedere al Comisiei Locale a fost în mod clar exprimat prin propunerea de validare făcută către C. Județeană de fond funciar și, pe de altă parte, aceștia nu cunosc situația juridică a terenului anterior colectivizării, chiar ei recunoscând faptul că nu l-au cunoscut pe tatăl reclamantului. Prin urmare, nici declarațiile lor nu pot avea vreo valoare juridică pentru a dovedi continuitatea dreptului de proprietate.
De asemenea, nici Raportul de expertiză întocmit în cauză nu dovedește continuitatea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului sau al autorilor săi, în cadrul concluziilor făcându-se precizări doar cu privire la situația de fapt prezentă (f. 153); însă, simpla posesie a reclamantului nu îl poate îndreptăți și la reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, instanța reține că în mod corect C. Județeană de fond funciar a invalidat cererea de retrocedare formulată de reclamant, iar prezenta sa plângere împotriva Hotărârii nr. 2315/27.10.2011 apare ca nefondată și urmează a fi respinsă.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondată și cererea de emitere a unei noi hotărâri prin care să se valideze propunerea Comisiei Locale de fond funciar Sipote, precum și cererea de obligare a pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași la plata de amenzi civile pe zi de întârziere.
De asemenea, față de disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ și nefiind stabilită vreo culpă procesuală în sarcina pârâtelor, instanța va respinge și cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen I. D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
In fapt, a chemat in judecata cele doua comisii de fond funciar pentru a se dispune anularea HCJ Iași nr. 2315/27.10.201 prin care i s-a invalidat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 21,40 ha, pe motiv ca nu este intemeiata si indreptatita întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate neincadrandu-se in prevederile art. 1 din Legea 193/2007.
Instanța de judecata a menținut Hotărârea Comisiei Județene ca fiind legala, reținând ca actele depuse in suport datează din perioada 1934-1946 iar suprafața de teren menționata in aceste acte nu figurează si in Registrele agricole ale autorului lui iar declarațiile martorilor nu sunt ale martorilor vecini, aceștia neavand eliberate Titluri de Proprietate pentru suprafețele deținute.
S-a mai reținut de către instanța de judecata ca martorii N. I. si R. V. au fost propuși, dar ca urmare a calității pe care au avut-o in cadrul Comisiei Locale de fond funciar si ca acestea nu cunosc situația juridica a terenului anterior colectivizariii si ca urmare, declarațiile lor nu pot avea valoare juridica pentru a se dovedi continuitatea dreptului de proprietate, lucru nedovedit si de expertiza de specialitate efectuata in cauza.
Pronuntandu-se astfel, instanța de judecata a dat o interpretare eronata atât probatoriului administrat in cauza cat si legislației adiacente cauzei, astfel:
Nu s-a dat interpretare si al. 23 al art. 6 din Legii 1/2000 - „dispozițiile art. 12 si 27 din Legea 18/1991, republicata cu modificările si completările ulterioare se aplica in mod corespunzător" - art. 27, al. 21 din Legea 18/1991 in toate cazurile in carereconstituirea se face pe vechiul amplasament cu ocazia măsurătorilor, C. Locala ia act de recunoașterea reciproca a limitelor proprietăților de către toți vecinii, le consemnează in documentele constatatoare, intocmind planuri parcelare si înaintează documentația Comisiei județene sau prefectului pentru validare si respectiv eliberarea titlurilor de proprietate".
Faptul ca cererea lui se afla categoric in situația prevazuta de art. 27, art. 21 din Legea 18/1991 este confirmata atât de referatul Comisiei locale de fond funciar Sipote care a făcut delimitările in teren, a luat act de buna vecinatate si a făcut propunere de validare fara nicio rezerva, proprietatea lui fiind recunoscuta de toata lumea, iar martorii N. I. si R. V., nu au făcut decât sa intareasca situația de fapt.
Aceeași situație de confirmare a faptului ca toți vecinii îi recunosc proprietatea, a fost confirmata de expertul desemnat in cauza de către instanta de judecata, aceasta confirmând ca se învecineaza cu martorii I. Miihai, I. A. (fiul lui I. A.) si I. V., fapt ce a fost reținut de instanța de judecata in mod contrariu (ca martorii nu sunt vecini).
Totodată, expertul la punctul 7, Capitolul II din Expertiza, arata in mod clar ca autorii lui au avut continuitate in stăpânirea proprietății s-a constatat ca fata de forma inițiala a trupului de pasune, acesta a suferit modificari prin regularizarea râului MILETIN cat si de protejarea unor pasuni marginase de către Primăria comunei Sipote.
Terenul nu apare in registrul agricol anterior colectivizării pentru simplul fapt ca nici nu a fost declarat de frica comuniștilor de a nu fi tratați la categoria „chiaburi" cu toate consecințele ce ar fi urmat asupra părinților si asupra noastră a copiilor.
In cauza sunt aplicabile si prevederile art. 6, al. 14 - „Orice proba dovedind dreptul de proprietate a foștilor proprietari poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța produsa de către detinatorul actual al terenului sau de către terți, tagaduind dreptul de proprietate, C. Județeană neproducand absolut nicio proba care sa combată actele doveditoare, consemnările Comisiei Locale de fond funciar, susținerile martorilor vecini sau ale expertului.
In mod nelegal instanța de fond a înlăturat probele pertinente produse în cauză invocând în acest sens chestiuni pur subiective care nu au nici un corespondenta in ansamblul probator administrat în cauză și nici în dispozițiile legale ce guverneaza cauzele cu un asemenea obiect.
Deși în cauză s-a administrat un probatoriu consistent care fară putință de tăgadă face dovada îndreptățirii Ia reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 21,40 ha teren pășune,în mod nelegal instanța de fond a considerat corectă Hotărîrea Comisiei Județene contestată în cauză.
Practic verificarea acestui înscris,sub aspectul legalității sale,trebuia sa se facă doar strict sub aspectul motivului de invalidare menționat.
Probatoriul administrat în cauză,a acoperit acest motiv de invalidare astfel încît s-au creat premisele anulării acestui înscris emis de CJFF Iași.
Intimatele nu au depus intampinare.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria .. 1/27.08.2007 in baza legii nr. 193/2007 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului imasului detinut de părinții săi, I. V. I. și M. fără a se preciza suprafața totală sau amplasamentul terenului.
C. Comunală de fond funciar Șipote, analizând cererea menționată mai sus, a făcut propunere de validare în temeiul Legii nr. 193/2007, în anexa 3
Prin Hotărârea nr. 2315/27.10.2011 C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat propunerea Comisiei Locale de fond funciar Șipote, respingând cererea petentului pe motiv că cererea de reconstituire nu este întemeiată și îndreptățită pentru suprafața de teren neprecizată, categoria de folosință imaș, întrucât solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate, neîncadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2007.
Potrivit art. I din Legea nr. 193/2007,, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 cu completarile si modificarile ulteriore se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. La articolul 3, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins: "(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla pãșuni și fanete, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafata de 50 ha de familie și cea adusã în cooperativa agricolã de producție sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat."
Tribunalul retine ca pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate in baza art. 3 alin. 2 1 din Legea nr. 1/ 2000 astfel cum a fost completata prin Legea nr. 193/2007 trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- suprafata de teren solicitata sa reprezinte vechiul amplasament si sa fie ocupata in prezent de faneata sau pasune( aceasta conditie rezulta din folosirea de catre legiuitor a sintagmei„ pe care se afla” impunând aceasta interpretare si nu cea de a fi existat anterior pasuni si fânete care ar fi impus de altfel sintagma „pe care se aflau”)
- suprafata de teren solicitata trebuie sa reprezinte diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusã în cooperativa agricolã de producție sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
- suprafata de teren solicitata trebuie sa fie libera din punct de vedere juridic adica sa nu fi fost eliberate titluri de proprietate unor alte persoane îndreptățite la acea suprafața, cu respectarea prevederilor fondului funciar
- cererea de reconstituire trebuie formulata in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a legii nr. 193/2007.
In conditiile in care cererea de reconstituire formulata de catre reclamant a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 193/2007 tribunalul retine ca pentru a se putea dispune reconstituirea era necesar sa se faca dovada indeplinirii conditiilor mentionate anterior. Or, in cauza tribunalul retine ca nu este indeplinitia conditia referitoare la faptul ca suprafata de teren solicitata trebuie sa reprezinte diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusã în cooperativa agricolã de producție sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. Prin dispozitiile legale mentionate anterior intentia legiuitorului a fost de a se da posibilitatea fostilor proprietari de pasuni si fanete carora li s-a preluat o suprafata mai mare de 50 ha de proprietar deposedat de a formula cereri de reconstituire pentru diferenta dintre suprafata preluata si suprafata de 50 ha teren reconstituita deja in baza legilor anterioare. Prin aceste dispozitii nu s-a prevazut posibilitatea formularii cererilor de reconstituire de catre cei care au detinut inainte de colectivizare o suprafata de teren mai mica de 50 de ha si care nu au obtinut reconstituirea dreptului de proprietate in privinta acestei suprafete in baza legilor anterioare.
In cauza de fata tribunalul retine ca potrivit rolului agricol autorul reclamantului I. I. detinea in anul 1959 suprafata de 7,28 ha teren din care doar 0,14 fanete iar in anul 1960 detinea suprafata de 5,88 ha teren din care 0,14 ha fanete. Pe acelasi rol agricol este mentionat faptul ca suprafata de 1,50 ha a fost transferata la B. A..
Prin cererea inregistrata la Primaria Sipote autoarea reclamantului, numita I. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren predata la CAP iar prin declaratia data la aceeasi data a aratat ca solicita reconstituirea pentru suprafata de 10 ha teren din care 0,14 pasuni si 4,12 faneata. Nu pot fi retinute sustinerile recurentului potrivit carora la dosar a fost depusa cererea de reconstituire a unei persoane I. I M. care nu este mama lui deoarece pe aceasta o chema I. C. M.. Astfel cererea este formulata de I. I M. care este aceeasi persoana cu I. C M. atat timp cat inscrisurile invocate de aceasta sunt aceleasi contracte depuse si de reclamant in justificarea cererii, iar in declaratia data la data de 27.02.1991 desi numele este mentionat I. I M. este prevazut expres ca este fiica lui C. si Rarita de unde rezulta ca initiala ,, I „reprezinta initiala sotului si nu initiala tatalui cum ar fi fost corect.
Din anexa 2a depusa la dosarul de fond la fila 138 rezulta faptul ca autoarea reclamantului a fost validata cu suprafata de 3,64 ha teren. Prin contestatia inregistrata sub nr. 6112/18.07.1991 ( fila 133 doar fond) autoarea reclamantului a criticat propunerea de invalidare pentru suprafata de 4,63 ha imas aratand in contestatie ca isi justifica indreptatirea la reconstituire in baza contractelor de vanzare cumparare. Prin Hotararea nr. 6833/_.07.1991 a fost respinsa contestatia formulata de catre I. M. impotriva propunerii de invalidare a dreptului de proprietate pentru suprafata de 4,63 ha teren reprezentand imas. Prin titlul de proprietate nr._/08.08.1996 i s-a reconstituit autoarei reclamantului, I. M., dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,50 ha teren. Din referatul Comisiei Locale de fond funciar Sipote se retine ca dupa autorii reclamantului s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 6,86 ha prin titlul mentionat anterior si prin validarea la Legea nr. 1/2000 anexa 3 poz. 6 pentru suprafata de 3,36 ha.
In conditiile in care in baza legilor 18/1991 si 1/ 2000 s-a reconstituit dupa autorii reclamantului numai suprafata de 6,86 ha si nu suprafata de 50 ha asa cum prevede art. I din Legea nr. 193/2007 pct. 1 tribunalul retine ca suprafata solicitata de catre reclamant nu reprezinta diferenta dintre suprafata preluata de catre stat sau CAP si suprafata deja reconstituita si deci nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitia legala mentionata anterior pentru a se dispune reconstituirea.
In al doilea rand tribunalul retine si faptul ca in mod corect prima instanta a apreciat ca in cauza reclamantul nu a facut dovada ca suprafata solicitata de 21,40 ha a apartinut autorilor lui si ca a fost preluata la stat sau la CAP.
In dovedirea dreptului de proprietate reclamantul a depus o . contracte de vanzare cumparare incheiate in anii 1936-1946 astfel: contractul incheiat la data de 23.08.1934 prin care A. I. a cumparat de la Agripina C. si G. G. suprafata de 22 ari si 38c.ar. imas, contractul incheiat la 27.10.1938 prin care A. I. a cumparat de la M. Chiruta suprafata de 62 ari si 65c. ari loc de casa, contractul incheiat la 23 decembrie 1937 prin care I. I. a cumparat de la sora lui M. I. 84 ari si 13 c. ari imas in devalmasie, contractul incheiat la 7 mai 1943 prin care I. V. I. a cumparat de la V. S. suprafata de 2 ha teren imas in devalmasie, contractul incheiat la 16februarie 1936 prin care A. I. a cumparat suprafata de 71 ari si 50 c. ari fanat situat in tarina Satului M., contractul incheiat in decembrie 1946 prin care M. I I. a a cumparat de la A. F. suprafata de 44 ari si 75 c. ari imas in devalmasie.
Analizand contractele depuse in dovedirea indreptatirii la reconstituire, tribunalul retine ca doar prin contractele incheiate la 23 decembrie 1937 prin care I. I. a cumparat de la sora lui M. I. 84 ari si 13 c. ari imas in devalmasie, la 7 mai 1943 prin care I. V. I. a cumparat de la V. S. suprafata de 2 ha teren imas in devalmasie, la 03 decembrie 1946 prin care M. I I. a a cumparat de la A. F. suprafata de 44 ari si 75 c. ari imas in devalmasie se face dovada faptului ca autorii reclamantului au cumparat teren, celelalte contracte sunt incheiate de A. I. probabil de bunica reclamantului sau privesc teren situat in vatra satului si nu imas. Se retine astfel ca in cauza s-a dovedit practic ca parintii a reclamantului au cumparat in anii 1937-1946 suprafata de 3,28 ha teren imas in devalmasie nicidecum suprafata de 21,40 ha teren solicitata de reclamant. Faptul ca parintii reclamantului nu au detinut inainte de colectivizare suprafata de 21,40 ha teren in devalmasie rezulta si din imprejurarea ca mama reclamantului prin contestatia formulata impotriva propunerii de invalidare depusa la dosar la fila 133 a aratat ca a detinut doar suprafata de 4,63 ha imas si nu 21,40.
In mod corect prima instanta a retinut ca pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate nu este suficient sa se faca dovada ca la un moment dat autorii au dobandit o suprafata de teren ci trebuie facuta si dovada circulatiei juridice a terenului in sensul ca trebuie dovedit ca terenul a fost in proprietatea autorilor pana la colectivizare si ca a fost preluat de catre stat sau CAP de la acestia. Or, in cauza nu s-a facut o astfel de dovada. Astfel in rolul agricol din anii 1959-1962 suprafata de teren solicitata nu este mentionata ceea ce conduce la prezumtia ca nu mai era in proprietatea autorilor reclamantului din moment ce nu a fost inscrisa in rol. Se mai retine din contestatia formulata de catre mama reclamantului impotriva propunerii de invalidare pentru suprafata de 4,63 ha imas ca reclamantul a mai avut 7 frati si in conditiile in care chiar pe rol este mentiunea ca s-a transferat suprafata de 1,50 ha teren catre B. A. se naste prezumtia relativa ca o parte din terenul care a apartinut autorilor reclamantului a fost dat potrivit traditiei copiilor acestora cu ocazia casatoriei si a fost trecut in rolul acestora.
In mod corect prima instanta a retinut ca in cauza nu se poate face aplicabilitatea prevederilor art. 6 alin. 1 ind. 3 din legea 1/2000 si a se considera ca dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat si a circulatiei juridice a acestuia s-a facut prin proba cu martori deoarece martorii propusi si audiati nu au facut dovada ca au calitatea de proprietari vecini iar dispozitiile legale sunt restrictive in aceasta privinta si prevad expres ca proba se poate face doar cu martori care fac dovada calitatii de proprietari vecini.
In mod corect a retinut prima instanta ca nici raportul de expertiza nu este de natura sa faca dovada faptului ca terenul a apartinut autorilor reclamantului pana la momentul colectivizarii deoarece expertul in limitele competentei sale nu a facut altceva decat sa identifice terenul dupa indicatiile date de parti.
Nu sunt fondate sustinerile recurentului potrivit carora instanta a interpretat in mod gresit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 deoarece aceasta dispozitie nu era aplicabila in cazul de fata. Astfel prevederile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 la care face trimitere art. 6 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 se refera la procedura de punere in posesie dupa ce a fost reconstituit dreptul de proprietate si nu se refera la faptul ca dovada dreptului de proprietate se poate face cu martori care nu-si pot dovedi calitatea de proprietari vecini.
Nu sunt fondate nici sustinerile recurentului potrivit carora cerere sa se inscria in situatia prevazuta de art. 27 alin. 2 ind. 1 din legea nr. 18/1991 deoarece cererea de reconstituire nu a fost intemeiata pe aceasta dispozitie legala si mai mult in fata primei instante s-a sustinut ca terenul a apartinut parintilor reclamantului si a fost preluat la CAP: Se mai retine de catre tribunal ca dispozitia prevazuta de art. 27 alin. 2 ind. 1 din legea nr. 18/1991 nu are aplicabilitate in cauza de fata si din perspectiva faptului ca aceasta dispozitie se aplica doar zonelor care nu au fost colectivizate si doar in situatia in care se face dovada ca terenul s-a aflat tot timpul in proprietatea solicitantului fara a fi preluat de stat sau de catre CAP ceea ce nu e cazul in situatia de fata.
Nu sunt fondate nici sustinerile recurentului potrivit carora in cauza trebuia facuta aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000 deoarece in cauza nu s-a facut dovada prin probele administrate a faptului ca terenul solicitat a apartinut autorilor reclamantului pana la colectivizare ca sa le revina Comisiilor sarcina de a face proba contrarie. Simpla situatie faptica a detinerii terenului de catre reclamant nu este suficienta pentru a se constata indeplinirea conditiilor prevazute de legile fondului funciar pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru aceste motive tribunalul retinand ca solutia primei instante este legala si temeinica in baza art. 312 c. pr. civ. va respinge recursul si va mentine sentinta atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul I. D. împotriva sentinței civile nr. 730/18.06.2012 a Judecătoriei Hîrlău, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
MM MM SCC MG
Red. MM/08.09.2013/2ex
Jud. fond O. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 890/2013. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 1138/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
