Contestaţie la executare. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 18928/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1102/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul I. N. și pe intimații D.G.F.P. I. - A.F.P. I., C. NAȚIONAL DE ARTĂ "OCTAV B." IAȘI și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.04.2013, 24.04.2013 și apoi pentru astăzi, 30.04.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7867/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. N., cu domiciliul procesual ales în Iași, ., ..1, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași, cu sediul în Iași, ..26 și terții popriți B. C. Română S.A., cu sediul în București, ..5, sector 3 și C. Național de Artă „Octav B.” Iași, cu sediul în Iași, ..29.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Împotriva contestatorului-debitor a fost demarată executarea silită pentru creanța reprezentând impozit din activități independente și impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, fiind înființată poprire asupra veniturilor contestatorului la terțul poprit C. de Artă „Octav B.” și asupra disponibilităților bănești ale acestuia la BCR S.A..
Titlurile executorii care au stat la baza executării silite au fost emise în perioada 2006-2012 și cuprind obligația de plată pentru suma de_ lei, reprezentând impozit pentru venituri din activități independente pentru perioada 15.09._04 și 4717 lei impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor.
A invocat contestatorul faptul că începând cu anul 2004 a încetat activitatea de taximetrie și a încheiat în același an două contracte de închiriere auto pentru o perioadă de 5 ani dar nu a încasat niciodată chiria.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu a adus la cunoștința organului fiscal aceste aspecte, obligații care îi reveneau în temeiul disp. art.82 alin.8 și 60 alin.4 C. fiscal.
Abia în luna decembrie 2009, prin declarația autentificată sub nr.5865/30.12.2009, f.10 contestatorul-debitor a declarat că nu a obținut venituri din închirierea celor două autoturisme începând cu anul 2004 iar pe baza acestei declarații, la data de 27.09.2011 a formulat o cerere prin care a solicitat intimatei recalcularea impozitului privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor realizate în anul 2011.
Cât privește veniturile din activități independente, din taximetrie, pe baza referatului nr._/25.03.2009, constatându-se o eroare a programului informatic intimata a procedat la o recalculare a bazei de calcul a impozitului pentru venituri din activități independente ale contestatorului, procedând la anularea deciziilor de impunere emise pentru perioada 2005-2006 când contestatorul–debitor nu a mai desfășurat această activitate.
Or, titlurile executorii în baza cărora a fost declanșată executarea silită nu includ sume calculate în baza celor deciziilor de impunere anulate ci au fost avute în vedere doar veniturile contestatorului din perioada 2002-2004.
A invocat contestatorul ca motiv de nelegalitate a executării silite prin poprire faptul că sumele pe care le primește în contul deschis la terțul poprit BCR S.A. reprezintă venituri din salariu iar suma reținută la data de 10.11.2011 depășește cota de 1/3 din venit în limita căreia poate fi înființată poprirea.
Constată instanța, potrivit celor două adrese de înființare a popririi contestate, că poprirea asupra disponibilităților bănești ale contestatorului la BCR S.A., a fost înființată la data de 02.05.2011, în același timp fiind înființată poprirea și la angajatorul CN „Octav B.”.
Din adresa terțului poprit BCR S.A., f.73 dosar, instanța constată că prima reținere a fost făcută la data de 16.11.2009, în total fiind efectuate trei rețineri: 16.11.2009 – 368 lei; 11.10.2011 – 246 lei; 10.11.2011 – 628 lei.
Este evident că aceste rețineri nu au fost făcute în mod constant, periodic ci pe baza alimentării contului debitorului, astfel încât, în mod evident contul poprit nu reprezintă un cont în care este virat de către angajator salariul lunar al contestatorului-debitor, reținerea în acest caz nefiind limitată la 1/3, limită de urmărire prevăzută de art.409 alin.1 C.p.c.
Mai reține instanța în acest sens, că terțul poprit CN „Octav B.” a precizat prin adresa nr.415/23.02.2012 că nu a făcut poprire pe salariul contestatorului, dat fiind existența prezentului litigiu.
Față de considerentele expuse, instanța constată netemeinicia motivelor de contestație invocate prin cererea de chemare în judecată, astfel încât va respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. N. și, pe cale de consecință și cererea de întoarcere a executării.”
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. N..
În motivarea căii de atac exercitate s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiază soluția adoptată, fiind totodată lipsită de temei legal, in baza art. 304, pct. 7 și 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 ind.1 C.proc.civ . Astfel, prin sentința pronunțată nu s-a făcut o veritabilă judecare a cauzei, instanța de fond mărginindu-se doar în cate fraze să reia unele aspecte invocate în întâmpinare de către intimată cu privire la obligația contribuabilului prevăzută în art. 82 alin. 8 și 60 din Cod fiscal. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prescrierii dreptului intimatei de a stabili obligații fiscale și de a cere executarea silită, invocate de către contestator . S-a arătat că, potrivit dispozițiilor legale instanțele sunt obligate sa se pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate, excepții care, de cele mai multe ori fac inutilă analizarea fondului. S-a apreciat că dreptul de a stabili obligații fiscale în sarcina contestatorului s-a prescris, deoarece potrivit prevederilor art. 91 din OG 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, iar in conformitate cu obligațiile concrete de plată din perioada 2002 -2005 care au stat la baza emiterii titlurilor executorii contestate, s-a înregistrat o datorie la bugetul de stat, sumă neidentificată în titlurile executorii, ci, invocată de intimată în întâmpinare, și doar în ce privește venitul obținut din activități de taximetrie, respectiv suma de 3203 lei sumă ce a produs pâna la zi accesorii de plată în cuantum de 8626 lei. În ceea ce privește veniturile din activități independente, respectiv din închirierea celor doua autoturisme, obligațiile de plată concrete nu au fost precizate nici în titlurile executorii și nici în întâmpinare, organul fiscal precizând în primul paragraf, fila 3 din întâmpinarea depusă că nu este în măsură să comunice „ sumele pe care urmează să le plătească contestatorul cu titlu de impozit pentru venitul obținut din cedarea folosinței bunurilor ".Prin urmare, cu toate că s-a invocat în fața instanței de fond că, titlurile executorii se referă la sume calculate de organul fiscal pentru anii 2002 -2005 în raport de care operează sancțiunea prescrierii dreptului de a stabili obligații fiscale și a dreptului de a cere executarea lor silită, conform art. 91 și 131 din OG 92 /2003, aceasta nu a analizat această excepție. În condițiile în care instanța de fond nu a înțeles să se aplece asupra tuturor aspectelor invocate hotărârea pronunțata este nelegala, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinței instanței și în rejudecare admiterea excepției prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fond, s-a arătat că instanța a analizat în mod trunchiat și superficial întreg probatoriul administrat în cauză, neavând în vedere în esență că creanța înscrisă în titlurile executorii nu este certă, lichidă și exigibilă .Astfel, deși instanța de fond analizează în considerentele sentinței atacate referatul nr._/25.03.2009 întocmit de organul fiscal, reține că se anulează deciziile de impunere emise pentru perioada 2005-2006, în ce privește activitatea de taximetrie, aceasta ignoră că s-au emis în sarcina testatorului titluri executorii aferente anului 2006 în cuantum de 3564 lei și 1466 lei, titluri cuprinse în adresa de înștiințare a popririi nr._ bis din 02.05.2011. Mai mult, instanța a ignorat dispozițiile legale în materie silită potrivit cărora o creanță poate fi pusă în executare când ea este lichidă, însă cuantumul acesteia nu numai că este contestat de contestator dar nu este cunoscut cu exactitate chiar de către intimata care a precizat în ultimul paragraf, fila 3 din întâmpinarea depusă, că nu este în măsură să comunice „sumele pe care urmează să le plătească contestatorul cu titlu de impozit pentru venitul ținut din cedarea folosinței bunurilor ". În plus, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 409 alin.2 Cod proc. Civ., ignorând faptul că s-a reținut mai mult de jumătate din salariul contestatorului, respectiv suma de 628 lei în 10.11.2011, de către BCR, în condițiile în care am depus la dosar adeverință de venit emisă de Liceul „ Octav B. ", locul de muncă al contestatorului, din care rezultă că venitul acestuia este de 1027 lei.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței pronunțate, iar în rejudecare admiterea contestației.
Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât împotriva contestatorului s-a început executarea silită in comunicarea somațiilor și titlurilor executorii aferente în anul 2006. Conform din codului de procedură fiscală, coroborat cu disp. art. 16 lit. c din Decretul nr.167/1958, republicat, privitor la prescripția extinctivă, termenul a fost întrerupt. Având în vedere disp. art. 17 din Decretul nr. 167/1954, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, "în cazul când prescripția a fost întreruptă... printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă ... până la îndeplinirea ultimului act de executare". În speța de fața ultimele acte de executare emise au fost adresele de înființare a popririi nr._ și_/bis, din 02.05.2011. De la data de 02.05.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție. Pentru aceste motive s-a solicitat respingerea excepției prescriptiei. Pe fond, s-a arătat ca impozitul datorat de contestator din cedarea folosinței bunurilor a fost stabilit ca urmare a depunerii de catre contestator a declarației privind obținerea de venituri din cedarea folosinței bunurilor. Organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit, pentru veniturile și pentru perioada indicata de contribuabil în declarația privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor. Neefectuându-se plăți în contul debitelor declarate, s-au calculat accesorii fiscale conform art.120 C.pr.fiscala. debitele stabilite în sarcina contestatorului privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt stabilite pentru perioada în care s-au derulat contractele de închiriere. Accesoriile fiscale se calculează până la plata integrala a debitului principal. În concluzie, s-a solicitat respingerea recursului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.141, art.172-174 C.pr.fiscala, prevederile Decretului 167/1958.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Obiectul prezentei cauze îl constituie contestația formulata de contestatorul I. N. împotriva actelor de executare emise de către intimata D.G.F.P. Iași – A.F.P. Iași în dosarul de executare nr._, solicitând anularea acestora și a titlurilor executorii menționate în aceste adrese de înființare a popririi.
Prima instanța a reținut că titlurile executorii care au stat la baza executării silite au fost emise în perioada 2006-2012 și cuprind obligația de plată pentru suma de_ lei, reprezentând impozit pentru venituri din activități independente pentru perioada 15.09._04 și 4717 lei impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, apreciind ca acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. Titlul executoriu emis de organul fiscal este un act procedural, emis pentru a delimita momentul în care titlul de creanță devine titlu executoriu si reprezintă în fapt transpunerea, după expirarea termenului de plată, a titlului de creanță. Titlul executoriu fiscal reprezintă în sens legal titlul de creanță ajuns la scadentă.
Potrivit art.141 alin. 4 din Codul de procedură fiscală ,, Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”
În consecință, este necesar ca titlul executoriu să reflecte situația înscrisă în titlul de creanța, întrucât acesta din urmă prin ajungerea la termenul scadent dobândește caracter executoriu.
Chiar dacă în cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării unei contestații la executare nu pot fi analizate apărările referitoare la existența, izvorul și întinderea creanței care se executa, totuși in acest cadrul procesul prima instanta avea obligatia de a verifica daca exista identitate intre titlurile de creanța si titlurile executorii si daca acestea din urma au fost emise după ce titlurile de creanța au devenit scadente prin expirarea termenelor de plata și legala comunicare a acestora.
Având în vedere că s-a susținut constant caracterul eronat al sumelor inscrise in titlurile executorii, era de esența soluționării cauzei, stabilirea intinderii si corectitudinii titlurilor executorii in raport de natura și intinderea titlulurilor de creanta.
În consecință, întrucât situația nu a fost pe deplin lămurită, apreciindu-se ca necesara efectuarea unei expertize contabile, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art.312 alin.1 și 4 C.pr.civ, se va admite recursul declarat de contestatorul I. N. împotriva sentinței civile nr. 7867/06.04.2012 a Judecătoriei Iași, sentință ce va fi casata în tot.
Se va dispune reținerea cauzei spre rejudecare în vederea discutării efectuării în cauza a unei expertize contabile care să stabilească:
- izvorul creanțelor puse in executare în dosar de executare_ și_ bis a intimatei AFP Iași ( indicarea tipului de datorie fiscala, temeiul în baza caruia a fost impusa in sarcina contestatorului, titlul de creanța, suma stabilita de plata, data comunicării titlului de creanta/ data scandetei obligatiei de plata);
- daca accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) cuprinse in titlurile executorii emise de intimata au fost corect calculate in raport de data scadentei obligației de plata;
- daca sumele puse in executare reflecta situația reala a debitelor acumulate de contestator.
Întrucât soluționarea excepției prescripției presupune administrarea de probatorii, în speța expertiza fiscal-contabila, apărarea contestatorului urmează a fi analizata in rejudecarea cauzei, neanalizarea excepției neputând constitui motiv de retrimitere a cauzei spre rejudecare, așa cum se solicita prin recursul formulat.
În consecință, pentru administrarea de probe, se va acorda termen în cauza, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul I. N. împotriva sentinței civile nr. 7867/06.04.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile pentru a se stabili cu exactitate izvorul și natura sumelor cuprinse în titlurile executorii puse în executare, precum și data scadenței și întinderea creanței.
Acordă termen la data de 05.06.2013, cu citarea părților
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, S. F. |
Grefier, D. M. B. |
Red/Tehored/FEC
2ex/31.05.2013
Jud fond: T. M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1078/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
