Partaj judiciar. Decizia nr. 778/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 778/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 1109/239/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 778/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenta H. M. împotriva sentinței civile nr. 1187/03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind H. M., H. M. A., H. M. C., R. M. M., H. V. A., H. V. A., V. V. D. V., H. (H.) D., U. E., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Ceplenița, C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Iași și R. M., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 15.03.2013, 22.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1187/03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Hîrlău a fost respinsă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, ca neîntemeiată și a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată, formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâții H. M., H. M. A., H. M. C., R. M. M., H. V. A., H. V. A., V. V. D., U. E., H. D., H. (H.) D., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Ceplenița și C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe Lângă Prefectura Iași.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta R. M. în cadrul dosarului nr._, cerere identică cu cererea de chemare în judecată care a format dosarul nr._ al Judecătoriei H. formulată de către R. M. în contradictoriu cu pârâții H. M., H. M.A., H. M. C., R. M. M., H. V. A., H. V. A., V. V. D.,U. E., H. D., H. (H.) D., C. L. de Aplicare a legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Ceplenița și C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe Lângă Prefectura Iași, cerere conexată la prezentul dosar și calificată ca fiind cerere reconvențională în cadrul prezentului dosar.
S-a dispus rectificarea și completarea titlului de proprietate nr._/17.06.1996 în ceea ce privește prenumele titularului H. C. în H. D., așa cum este corect.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și partajarea suprafeței de_ m.p. teren, conform titlului de proprietate nr._/17.06.1996, urmând a fi scăzută suprafața de 800 m.p. teren dobândită de către reclamantă prin certificatul de moștenitor nr. 355/04.08.1971 eliberat de către fostul notariat de Stat P., conform celor arătate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică-judiciară topometrică efectuat în prezenta cauză și a schițelor aferente, raport și schițe care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, prin atribuirea în natură fiecăreia dintre părți a loturilor descrise în lucrarea mai sus arătată pentru fiecare parte din prezenta cauză.
S-a atribuit în natură lui H. C. M. lotul nr. 1 format din suprafața de 2500 m.p. teren situată în T 45 P 805/20, suprafața de 2200 m.p. teren situată în T 64 P 1023/42, suprafața de 873 m.p. teren situată în T 13 P 318, 319 și 320 și suprafața de 1581 m.p. teren situat în T 19 P 477 și 478, conform raportului de expertiză tehnică-judiciară topometrică efectuat în cauză (filele 92-118 din dosar) și a schițelor aferente acestuia, raport și schițe care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, conform propunerii de lotizare aflate la fila 110 din dosar.
S-a atribuit în natură moștenitorilor lui H. D., decedat în cursul prezentei proceduri judiciare, lotul nr. 2 format din suprafața de 2500 m.p. teren situată în T 64 P 1023/18, suprafața de 2200 m.p. teren situată în T 64 P 1023/42, suprafața de 873 m.p. teren situată în T 13 P 318, 319 și 320 și suprafața de 1581 m.p. teren situat în T 19 P 477 și 478, conform raportului de expertiză tehnică-judiciară topometrică efectuat în cauză (filele 92-118 din dosar) și a schițelor aferente acestuia, raport și schițe care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, conform propunerii de lotizare aflate la fila 110 din dosar.
S-a atribuit în natură lui U. E. lotul nr. 3 format din suprafața de 2500 m.p. teren situată în T 64 P 1023/18, suprafața de 2500 m.p. teren situată în T 45 P 805/20 și suprafața de 873 m.p. teren situată în T 13 P 318, 319 și 320, conform raportului de expertiză tehnică-judiciară topometrică efectuat în cauză (filele 92-118 din dosar) și a schițelor aferente acestuia, raport și schițe care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, conform propunerii de lotizare aflate la fila 110 din dosar.
S-a atribuit în natură moștenitorilor lui H. A. lotul nr. 4 format din suprafața de_ m.p. teren situată în T 45 P 806/23, conform raportului de expertiză tehnică-judiciară topometrică efectuat în cauză (filele 92-118 din dosar) și a schițelor aferente acestuia, raport și schițe care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, conform propunerii de lotizare aflate la fila 110 din dosar.
S-a constatat că intervenienta – pârâtă – reclamantă R. M. are un drept de creanță de_ lei din valoarea imobilului casă și anexe gospodărești ce au aparținut defuncților H. G. și H. C. M., imobile situate în ..
S-a dispus efectuarea partajului succesoral și ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defuncților H. G., decedat la data de 04.07.2005 și H. C. M., decedată la data de 04.07.1999 și s-a atribuit în natură intervenientei – pârâte – reclamante R. M. imobilul casă și anexe gospodărești ce au aparținut defuncților H. G. și H. C. M., imobile situate în ..
A fost obligată intervenienta – pârâtă – reclamantă R. M. la plata unei sulte în cuantum de câte 2942,75 lei în favoarea lui H. C. M., U. E. și moștenitorilor lui H. D..
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și s-a dispus ca pârâta U. E. să plătească suma de 585,44 lei lui H. M. și să plătească suma de 477,54 lei lui R. M.; s-a dispus ca moștenitorii lui H. D. să plătească suma de 585,44 lei lui H. M. și să plătească suma de 477,54 lei lui R. M.; s-a dispus ca moștenitorii lui H. A. să plătească suma de 585,44 lei lui H. M. și să plătească suma de 477,54 lei lui R. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând partea lor din cheltuielile totale efectuate în prezenta cauză de către H. C. M. și R. M..
Au fost obligate toate părțile la plata sumei de 1000 lei în contul expertului Istin G., la plata sumei de 500 lei în contul expertului C. D. C., la plata sumei de 500 lei în contul expertului Ș. M. și la plata sumei de 200 lei în contul expertului M. A..
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că potrivit art. 728 cod civil „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii”. În ceea ce privește averea succesorală, s-a reținut că aceasta se va împărți potrivit regulilor dictate de concursul la moștenire, raportat la disp. art. 659 Cod civil, potrivit cărora „succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, în ordinea și după regulile din art. 669 Cod civil, în sensul că copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei (…) fără deosebire de sex și chiar de ar fi născuți din deosebite căsătorii. Ei succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi și sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sunt chemați toți sau unul din ei prin reprezentare”.
A mai reținut instanța de fond că defuncta H. C. M. a decedat la data de 04.07.1999, iar defunctul H. G. a decedat la data de 04.07.2005. Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța a admis acțiunea reclamantei H. C. M. formulată în contradictoriu cu pârâții, astfel cum a fost precizată și completată. Totodată, instanța a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta R. M. în cadrul dosarului nr._, cerere identică cu cererea de chemare în judecată care a format dosarul nr._ al Judecătoriei H. formulată de către R. M. în contradictoriu cu pârâții din acel dosar, cerere conexată la prezentul dosar și calificată ca fiind cerere reconvențională în cadrul prezentului dosar.
Cât privește capătul de cerere referitor la rectificarea și completarea titlului de proprietate nr._/17.06.1996 în ceea ce privește prenumele titularului H. C. în H. D., instanța de fond a reținut că acesta este întemeiat având în vedere faptul că, raportat la actele de stare civilă depuse la dosar, titlul de proprietate nr._/17.06.1996 a fost completat în mod greșit, din eroare fiind trecut H. C., corect fiind H. D., ca moștenitor al defuncților părinți ai părților din prezenta cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de_ m.p. teren, din care urmează a fi scăzută suprafața de 800 m.p. teren dobândită de către reclamantă prin certificatul de moștenitor nr. 355/04.08.1971 eliberat de fostul Notariat de Stat P., instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere în principiu cu caracter interlocutoriu pronunțată la data de 21.10.2010, folosind însă concluziile expertizei tehnice topometrice efectuate anterior acestei încheieri întrucât părțile nu au nesolicitat o nouă expertiză tehnică topometrică după decesul lui H. D. în cadrul prezentei proceduri judiciare. De altfel, nici nu s-a solicitat și efectuarea partajului după defunctul H. D.. Astfel, instanța a reținut că titularul H. G. este decedat, cota lui urmând să fie împărțită între ceilalți coindivizari în calitate de moștenitori colaterali privilegiați.
A mai reținut prima instanță că titulara H. E., prin cǎsǎtorie, a luat numele de U., iar titulara H. A. este decedată, urmând ca la moștenirea acesteia să urce prin reprezentare nepoții ei rezultați de pe urma fiilor decedați H. M. și H. V., respectiv H. A., H. C., R. M., H. A., H. A., Vasilicǎ D., soția supraviețuitoare a defunctului H. M., respectiv H. M., precum și soția supraviețuitoare a defunctului H. V., respectiv H. D..
În ceea ce privește lotizarea suprafeței de teren de_ m.p., s-au reținut concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară efectuat în prezenta cauză (filele 92-118 din dosar), precum și posesiile exercitate și investițiile efectuate.
Referitor la capătul de cerere din cererea principală referitor la partajarea și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul casă și anexe gospodărești ce au aparținut defunctului H. G., imobile situate în . pe terenul identificat cadastral în T 19 P 477 și 478, precum și la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta R. M. în cadrul dosarului nr._, cerere identică cu cererea de chemare în judecată care a format dosarul nr._ al Judecătoriei H. formulată de către R. M. în contradictoriu cu pârâții din acel dosar, calificată ca fiind cerere reconvențională în cadrul prezentului dosar, referitoare la efectuarea partajului succesoral și ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei H. C. M., decedată la data de 04.07.1999 și la constate dreptului de creanță al reclamantei reprezentând 50% din valoarea imobilului casă și anexe gospodărești ce au aparținut defuncților H. G. și H. C. M., instanța de fond a reținut că R. M., H. C. M., U. E. și moștenitorii lui H. D. au fiecare câte o cotǎ de ¼ din imobilul casă și anexe gospodărești ce au aparținut defuncților H. C. M. și H. G.. Astfel, defuncții H. G. și H. M. au fost căsătoriți și au edificat în timpul căsătoriei un imobil casă de locuit pe terenul aferent acesteia. Intervenienta – pârâtă – reclamantǎ R. M. este sora defunctei H. C. M. și a locuit în imobil din anul 1970 și până în prezent, având grijă de ambii defuncți. De asemenea, cu acordul defuncților, R. M. a mărit imobilul, construind două camere în plus și efectuând numeroase lucrări de îmbunătățire și conservare a acestui imobil. Totodată, R. M. a îngrijit pe defuncții H. C. M. și H. G., care au fost înmormântați prin contribuția sa bănească, iar după decesul lor aceasta a continuat să locuiască în imobil, având acordul celorlalți moștenitori, achitând și un credit în contul acestora. Referitor la lucrările la imobil efectuate de R. M., s-a reținut că aceasta a efectuat lucrări de reparare și de îmbunătățire a imobilului, la acoperiș, la peretele din spate, poartă metalică, plafoane, a edificat o sobă și a înlocuit o ușă și un geam. De asemenea, a edificat o anexă gospodărească, toate aceste lucrări fiind efectuate cu acordul tuturor moștenitorilor.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că imobilul casă și anexe gospodărești nu sunt comod partajabile în natură, fiind vorba despre o singură entitate gospodărească, instanța de fond a dispus efectuarea partajului succesoral și ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defuncților H. G., decedat la data de 04.07.2005, și H. C. M., decedată la data de 04.07.1999, atribuind în natură intervenientei – pârâte – reclamante R. M. imobilul casă și anexe gospodărești ce a aparținut defuncților H. G. și H. C. M., imobile situate în ., obligând-o pe aceasta la plata unei sulte în cuantum de câte 2942,75 lei în favoarea lui H. C. M., U. E. și moștenitorilor lui H. D.. Cât privește valoarea imobilului casă și anexe gospodărești, s-a reținut că aceasta este de_ lei, din care suma de_ lei reprezintă valoarea imobilelor fără îmbunătățiri, în timp ce contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către R. M. la aceste imobile și anexe gospodărești este de_ lei. În concluzie, instanța a recunoscut lui R. M., raportat la dovedirea îmbunătățirilor efectuate de către aceasta la imobile, un drept de creanță asupra acestor imobile de_ lei.
La stabilirea sultei, instanța de fond a avut în vedere valoarea totală a imobilului casă și anexe gospodărești supus expertizării, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, precum și cotele părți ale tuturor din toate aceste bunuri, valoare din care a fost scăzut dreptul de creanță al lui R. M. de_ lei, rezultând o valoare a acestora de_ lei.
Cât privește excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, potrivit anexei nr. 24 de pe urma defunctei H. C. M. moștenitorii acesteia sunt H. C. G., R. M., H. E. și Pǎduraru G.. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/09.08.2005, după defunctul R. G. a rămas ca moștenitoare R. M.. Prin urmare, s-a reținut că pentru defuncta H. C. M. au fost introduși în prezenta cauză toți moștenitorii acestei defuncte.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța de fond a atribuit loturi de teren moștenitorilor lui H. D., decedat în cursul judecății, fără a menționa numele moștenitorilor, calitatea acestora, cota care li se cuvine. În plus, instanța de fond nu a stabilit loturile fiecărui comoștenitor cu atribuirea lor efectivă, și nici nu s-a făcut mențiunea faptului că loturile de teren se atribuie în indiviziune.
O altă critică formulată de recurentă vizează atribuirea imobilului casă de locuit și anexe gospodărești, aceasta susținând că în mod greșit acest imobil a fost atribuit lui R. M.. Astfel, precizează recurenta că din căsătoria defuncților H. C. M. și H. G. nu au rezultat descendenți, așa încât la moștenirea acestora vin colaterali privilegiați și ordinari ai acestora. Defuncta H. C. M., soția defunctului H. G., a decedat la data de 04.07.1999, iar după această defunctă nu a fost dezbătută succesiunea, unic moștenitor rămânând soțul supraviețuitor H. G., decedat la data de 04.07.2005, cu o cotă ideală de 1/1. Chiar în situația ipotetică în care intervenienta R. M. ar fi dezbătut moștenirea defunctei H. C. M., cota ideală ce i s-ar fi cuvenit acesteia este de 1/4, în concurs cu soțul supraviețuitor H. G. căruia i s-ar fi cuvenit o cotă ideală de 3/4. Cum cota ideală a soțului supraviețuitor H. G. este cu mult mai mare decât cota ideală a defunctei sale soții, consideră recurenta că imobilele construcții trebuiau atribuite moștenitorilor colaterali privilegiați și ordinari ai acestuia. Recurenta mai susține că din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 355/04.08.1971 rezultă că de pe urma defunctei H. N. a rămas un imobil casă și suprafața de 800 m.p. teren situate în satul Ceplenița. Ca urmare a dezbaterii moștenirii, ea a rămas ca unică moștenitoare a defunctei sale mame, prin renunțarea celorlalți comoștenitori. În aceste imobilele care fac obiect certificatului de moștenitor, cu acordul său, au locuit defuncții soți H. G. și H. C. M.. În consecință, susține recurenta că era îndreptățită să-i fie atribuit imobilul casă de locuit și anexe gospodărești ce a aparținut defuncților H. G. și H. C. M., cu obligarea sa la plata unei sulte către intervenientă.
Recurenta mai invocă și faptul că este anacronic să i se atribuie intervenientei R. M. imobilul casă de locuit și anexe gospodărești și, în același timp, să fie obligați și la plata unui drept de creanță reprezentând îmbunătățirile pe care aceasta le-ar fi adus construcțiilor. De altfel, raportat la probatoriul administrat în cauză, intervenienta nu a făcut dovada dreptului de creanță solicitat, fiind necesar a se corobora cererea privind dreptul de creanță cu întâmpinarea depusă prin care a recunoscut parte din îmbunătățirile aduse imobilelor construcții, cu probele testimoniale administrate la cererea intervenientei și cu expertizele tehnice efectuate în cauză.
Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta susține că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor către intervenientă, în condițiile în care expertiza efectuată de trei experți a fost solicitată de către intervenientă. În ceea ce privește obligarea lor la achitarea sumei de 1000 lei reprezentând diferență onorar expert Istin G., recurenta precizează că acest onorariu a fost achitat în întregime conform chitanțelor depuse la dosar.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Intimata R. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că instanța de fond în mod corect i-a atribuit imobil casă de locuit ce a aparținut defuncților H. C. M. și H. G.. Astfel, defuncta H. C. M. a fost sora sa, aceasta decedând la data de 04.07.1999. În timpul vieții, în anul 1963, defuncții și-au edificat o casă de locuit și anexe gospodărești, ea locuind împreună cu defuncții în acest imobil din anul 1970 și până în prezent. De asemenea, susține intimata că a avut grijă de defuncți, i-a înmormântat, iar după decesul acestora a continuat să locuiască în imobilul casă pe care l-a mărit, l-a modificat și l-a utilat, aducându-i mai multe îmbunătățiri a cărora valoare depășește valoarea inițială a imobilului. Or, lolosind bunul principal din masa succesorală este evident că a acceptat succesiunea după defuncta H. C. M., sora sa. În fapt, s-a comportat ca un proprietar față de această locuință deoarece ceilalți moștenitori i-au comunicat faptul că nu au pretenții la aceasta.
Intimata mai susține faptul că instanța de fond i-a atribuit imobilul casă, având în vedere atât vocația sa succesorală la moștenirea defunctei H. C. M. și cota ideală ce-i revenea din imobil, dar și dreptul de creanță pe care îl are asupra imobilului, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și amenajărilor pe care le-a efectuat. Practic valoarea acestor îmbunătățiri depășește 50% din valoarea imobilului și adăugându-se și cota sa ideală, în calitate de moștenitor, i se cuvine, valoric, cea mai mare parte din imobil. În plus, instanța de fond a avut în vedere și faptul că locuiește în acest imobil și nu are altă locuință.
Intimata mai susține faptul că în imobilul menționat în certificatul de moștenitor nr. 355/04.08.1971 eliberat după defuncta H. N. locuiește recurenta, iar acest imobil este diferit de imobilul edificat de defuncții H. G. și H. C. M. în anul 1963. În acest sens, defuncții H. G. și H. C. M. figurează în rol cu o casă și 1300 m.p. teren, iar defuncții H. C. și N. au avut alt rol agricol în care sunt trecuți cu o casă și 800 m.p. teren. De asemenea, diferă și anii de construcție ai imobilelor.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, intimata susține că acesta este neîntemeiat. Astfel, instanța de fond nu i-a obligat pe recurenți la plata vreunui drept de creanță către ea, ci doar a constatat că are un drept de creanță asupra imobilului casă și anexe gospodărești care au aparținut defuncților H. G. și H. M., obligând-o să achite sulte către ceilalți moștenitori ca urmare a atribuirii imobilului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, susține intimata că în mod corect instanța de fond a compensat o parte din cheltuieli și a obligat pe celelalte părți la plata cheltuielilor efectuate de ea.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr._/17.06.1996 în ceea ce privește prenumele titularului H. C., în sensul de a fi trecut H. D., cum este corect, precum și ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 30.981 m.p. teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/17.06.1996, din care urma a fi scăzută suprafața de 800 m.p. teren dobândită de către reclamantă prin certificatul de moștenitor nr. 355/04.08.1971. Ulterior, reclamanta a solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit și anexe gospodărești ce a aparținut defunctului H. G.. Prin cererea de intervenție în interes propriu (iar ulterior și printr-o cerere de chemare în judecată conexată la prezenta cauză), intervenienta R. M. a solicitat efectuarea partajului succesoral și ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defuncta H. C. M., precum și constatarea unui drept de creanță reprezentând 50% din valoarea imobilului casă de locuit și anexe gospodărești, imobil ce a aparținut defuncților H. G. și H. C. M..
Se mai reține de către instanța de recurs că numiții H. C. G., H. C. A., H. C. D., H. C. M. și U. C. E. sunt frați, iar în favoarea acestora a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ m.p. teren situat pe raza ., fiind emis titlul de proprietate nr._/17.06.1996.
Referitor la titlul de proprietate nr._/17.06.1996, prin sentința civilă nr. 1187/03.11.2011 a Judecătoriei H. s-a dispus rectificarea acestuia în sensul că în loc de „H. C.” să se treacă „H. D.”, cum este corect. Cu privire la această rectificare a titlului de proprietate, nu au fost formulate critici de către recurentă.
În ceea ce privește suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/17.06.1996, instanța de fond a reținut că urmează a fi partajată doar suprafața de 30.181 m.p. teren, ca urmare a scăderii suprafeței de 800 m.p. teren conform certificatului de moștenitor nr. 355/04.08.1971. De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză au fost formate patru loturi, iar instanța de fond, prin sentința recurată, a atribuit în natură lotul nr. 1 reclamantei H. C. M., lotul nr. 2 moștenitorilor pârâtului H. D., decedat în timpul procesului, lotul nr. 3 pârâtei U. E., iar lotul nr. 4 moștenitorilor titularului H. A., astfel cum au fost individualizate aceste loturi prin raportul de expertiză tehnică topometrică efectuat în cauză.
Cu privire la suprafața partajată și la modalitatea de partajare a terenului înscris în titlul de proprietate, singura critică formulată de recurenta H. C. M. prin cererea de recurs vizează faptul că instanța de fond a atribuit un lot moștenitorilor pârâtului H. D., fără a indica numele moștenitorilor și cota ce se cuvine fiecăruia. De asemenea, s-a susținut de către recurentă că instanța de fond nu a stabilit loturile cuvenite fiecărui comoștenitor și nici nu a menționat faptul că loturile de teren s-ar atribui comoștenitorilor în indiviziune.
Or, instanța de recurs reține că aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, partajul succesoral după defuncții H. G. și H. M. a fost realizat pe tulpini, moștenitorii defuncților fiind colateralii privilegiați și ordinari. Pârâtul H. D., frate al defunctului, a decedat în timpul procesului, iar instanța de fond nu a fost învestită și cu privire la dezbaterea succesiunii după acesta. D. în situația în care instanța de fond ar fi fost învestită cu dezbaterea succesiunii rămasă după defunctul H. D., aceasta ar fi avut posibilitatea de a indica în mod expres cota ce se cuvine fiecăruia dintre moștenitorii defunctului, respectiv de a partaja suprafața de teren atribuită defunctului H. D. și a atribui loturi din această suprafață moștenitorilor acestuia. Totodată, instanța de recurs reține și faptul că neindicarea concretă a moștenitorilor defunctului H. D. și lipsa mențiunii referitoare la atribuirea în indiviziune a suprafețelor de teren atribuite defunctului H. D., nu constituie un motiv de reformare a sentinței primei instanțe, părțile interesate având la dispoziție alte mijloace procesuale.
De asemenea, se mai reține de către instanța de recurs că defuncții H. G. și H. M. au fost căsătoriți, iar din căsătoria acestora nu au rezultat copii. H. M. a decedat în anul 1999, iar H. G. a decedat în anul 2005. Din cuprinsul adeverinței nr. 319/04.02.2010 rezultă că defuncții H. G. și H. M. au fost înscriși în registrul agricol al . casă de locuit în suprafață de 96 m.p., construită în anul 1963. Din cuprinsul anexei nr. 24 (nr. 11/04.02.2010) rezultă că după defuncta H. M., decedată la data de 04.07.1999, au rămas ca moștenitori prezumtivi H. C. G. (soț), R. M. (soră), H. (P.) E. (soră), P. G. (nepot).
Prin cererea de recurs, recurenta H. C. M. a susținut că în mod greșit instanța de fond a atribuit casa de locuit și anexele gospodărești pârâtei R. M., în condițiile în care, pe de o parte, unicul moștenitor al defunctei H. C. M. a fost soțul acesteia H. G., iar pe de altă parte, chiar în situația ipotetică în care intervenienta R. M. ar fi dezbătut succesiunea după defuncta H. M., acesta ar fi avut doar o cotă de 1/4, în concurs cu soțul supraviețuitor căruia i se cuvenea o cotă de 3/4. De asemenea, recurenta a susținut că din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 355/04.08.1971 rezultă faptul că de pe urma defunctei H. N. a rămas un imobil casă de locuit și suprafața de 800 m.p. teren, precum și faptul că are calitatea de unică moștenitoare a defunctei sale mame, H. N.. Întrucât în imobilele menționate în certificatul de moștenitor au locuit, cu acordul său, defuncții H. G. și H. C. M., a susținut recurenta că este îndreptățită să i se atribuie ei imobilul casă de locuit și anexe gospodărești.
Față de aceste critici formulate de recurentă, instanța de recurs constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că masa succesorală rămasă după defuncții H. G. și H. C. M. se compune din imobilul casă și anexe gospodărești, situate în .. În acest sens, instanța de recurs reține că din cuprinsul adeverinței nr. 319/04.02.2010 rezultă faptul că defuncții H. G. și H. M. au fost înscriși în registrul agricol al . casă de locuit în suprafață de 96 m.p., construită în anul 1963. În cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat de experți C. D. – C., M. A. și Ș. M. se menționează faptul că imobilul expertizat se compune din Corpul A construit în anul 1963, Corpul B construit în anul 1971 și anexe gospodărești (paravan, coteț păsări, pătul de porumb, porți metalice). Totodată, însăși reclamanta, prin cererea completatoare, a solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit și anexe gospodărești, ce a aparținut defunctului H. G., iar prin notele de concluzii depuse la dosar, reclamanta a precizat faptul că imobilul casă a aparținut defuncților soți H. G. și H. M.. Pe cale de consecință, față de toate probele administrate și susținerile părților, în mod corect instanța de fond a reținut că defuncții H. G. și H. M. au avut în proprietate un imobil compus dintr-o casă de locuit și anexe gospodărești, fiind nefondate susținerile recurentei referitoare la faptul că imobilul în care au locuit defuncții ar fi fost proprietatea mamei sale, defuncta H. N.. De altfel, și în cuprinsul certificatului de moștenitor după defuncta H. N., nr. 355/04.08.1971, se menționează că masa succesorală se compune din suprafața de 800 m.p. teren deținută de defunctă în baza moștenirii de peste 30 de ani, precum și dintr-o casă de locuit amplasată pe terenul menționat, având aceeași proveniență. În consecință, casa de locuit menționată în certificatul de moștenitor invocat de recurentă este o casă edificată anterior anului 1963, anul în care defuncții soți H. G. și H. M. au edificat imobilul casă de locuit proprietatea lor.
Instanța de recurs mai reține și faptul că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor (Șuvei M., P. S. E., V. M., Ugela E.), rezultă că în imobilul proprietatea defuncților H. G. și H. M., împreună cu aceștia, a locuit, intimata R. M., acesta continuând să locuiască în imobil și după decesul proprietarilor. De asemenea, tot din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și raportul de expertiză tehnică, rezultă că intimata a efectuat o . îmbunătățiri la imobil, valoare totală a acestor îmbunătățiri fiind de 11.911 lei (ușă la . la fereastra cameră dormitor, tăvănuit cu placaje din plăci de plastic, refăcut sobă din cărămidă cu plăci de faianță, montat porți metalice la . anexă coteț păsări, mărit imobilul Corp B cu două încăperi, construit paravanul ce face legătura între corpurile A și B).
Având în vedere îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea defuncților, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că intervenienta are un drept de creanță de 11.911 lei din valoarea imobilului casă de locuit și anexe gospodărești.
De asemenea, având în vedere faptul că imobilul a avut calitatea de bun comun al defuncților H. G. și H. M., faptul că intimata R. M. are calitatea de moștenitoare a defunctei H. M., precum și faptul că intimata a locuit și locuiește și în prezent în acest imobil, efectuând mai multe îmbunătățiri evaluate la suma de 11.911 lei (în condițiile în care valoarea totală a imobilului este de 23.682 lei), instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a atribuit acest imobil intimatei – interveniente, obligând-o pe aceasta la plata unei sulte către ceilalți moștenitori, sultă stabilită în funcție de valoarea imobilului fără îmbunătățiri. Cu privire la cuantumul sultei, recurenta nu a formulat nici o critică.
Tot prin cererea de recurs, recurenta a invocat și faptul că, deși i s-a atribuit intervenientei imobilul, ceilalți moștenitori au fost obligați la plata dreptului de creanță reprezentând îmbunătățirile aduse construcției. Or, instanța de recurs reține că aceste susțineri sunt neîntemeiate, instanța de fond doar constatând dreptul de creanță al intervenientei și obligând intervenienta să achite celorlalți moștenitori sulta aferentă, datorată ca urmare a atribuirii imobilului. Prin sentința civilă recurată, recurenta – reclamantă nu a fost obligată la plata vreunui drept de creanță către intervenientă.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la faptul că în mod nelegal instanța de fond i-a obligat pe ceilalți comoștenitori să achite intervenientei cheltuieli de judecată, instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, pe de o parte, instanța de recurs reține că reclamanta – recurentă H. M. nu a fost obligată să achite intervenientei vreo sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată. Pe de altă parte, ceilalți moștenitori, obligați să achite intervenientei cheltuieli de judecată, nu au declarat recurs, iar recurenta nu justifică nici un interes în a invoca faptul că ceilalți moștenitori au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către reclamanta H. M. împotriva sentinței civile nr. 1187/03.11.2011 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. T.D. C.M. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 21.06.2013
Judecător fond: P. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 790/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
