Contestaţie la executare. Decizia nr. 2660/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2660/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 791/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Decembrie 2013
Președinte –M. M.
Judecător C. M.
Judecător C. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă nr. 2660
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI P., împotriva sentinței civile nr. 1265/11.04.2013 a Judecătoriei P., intimat C. G., având ca obiect contestație la executare, susp. exec..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat motivat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța reține că prin rezoluție s-a invocat excepția tardivității cererii de recurs, precum și faptul că părțile au fost citate cu mențiunea să pună concluzii pe excepția invocată.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.1265/11.04.2013 Judecătoria P. a dispus în sensul că:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, invocată din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. G., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. G., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., cu sediul în P., ., jud. Iași.
Anulează executarea silită începută în dosarul de executare silită nr. 5598/21.12.2010 și actele de executare reprezentate de titlu executoriu nr. 5598/21.12.2010, adresele de înființare a popririi și adresa de înștiințare a înființării popririi nr._/24.01.2013.
Obligă intimată să plătească contestatorului suma de 697 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea formulată în data de 08.02.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul C. G., în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, a formulat contestație la executare solicitând anularea titlului executoriu nr. 5598/21.12.2010, anularea executării silite și a tuturor formelor de executare dispuse în baza tilului executoriu nr. 5598/21.12.2010 și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că titlul executoriu nr. 5598/21.12.2010 a fost anulat prin sentința civilă nr. 1300/11.05.2011 a Judecătoriei P. în dosarul nr._, modificată prin decizia nr. 2715/24.10.2011 a Tribunalului Iași, hotărârea judecătorească bucurându-se de prezumția de autoritate de lucru judecat, astfel încât intimatele nu puteau emite un alt titlul executoriu nr. 5598/21.12.2010, privind aceeași creanță.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ. și OG nr. 92/2003.
În susținerea cererii de chemare în judecată contestatoarea a depus copii ale următoarelor înscrisuri: titlu executoriu nr. 5598/21.12.2010 emis de AFP P., înștiințare înființare poprire din data de 24.02.2013, plic, sentința civilă nr. 1300/11.05.2011 a Judecătoriei P., titlu executoriu nr. 5598/21.12.2010 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
La data de 20.03.2013 intimata AFP P. a depus întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și nefondată.
În motivare, intimata a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Or, în urma verificării bazei de date a ANAF au fost identificate persoane care aveau declarate deschise activități independente, dar care nu au comunicat acest aspect și CAS Iași. Prin nedepunerea unor astfel de declarații, contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din O.G. 92/2003 și a art. 215 din Legea nr. 95/2006.
S-a mai precizat că contestatorul avea obligația legală de a depune declarații trimestriale în fiecare an și a achita contribuția obligatorie, obligații pe ce însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca propria turpitudine. De asemenea, intimata a arătat că organul fiscal are obligația de a calcula obligațiile fiscale principale precum și obligațiile accesorii, în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul, fiind emisă decizia de impunere 1156/11.10.2010, ce constituie titlul de creanță și devine titlu executoriu de la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată.
Intimata a mai precizat că contestatorul nu a înțeles că achite în termenul legal debitul cu care figurează la bugetul de stat consolidat, motiv pentru care s-a procedat, în la emiterea actelor de executare contestate în prezenta cauză, prin înființarea popririi.
A mai arătat că sentința civilă nr. 1300/11.05.2011 a Judecătoriei P. a anulat formele de executare, dar nu și titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 1156/2010, care este actul în baza căruia au fost emise actele de executare contestate.
În continuare, intimata a mai precizat că nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare motive privind cuantumul obligațiilor de plată stabilite de organul fiscal în sarcina contestatorului prin decizia de impunere, aceste apărări fiind inadmisibile, în contestația la executare putând fi analizate doar neregularitățile compuse cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.fisc.
Pentru susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: adresă de înștiințare a înființării popririi, confirmare de primire, titlu executoriu nr. 5598/21.12.2010 emis de CASS Iași, somație nr._/21.12.2010, situație analitică debite, decizie de impunere nr. 1156/11.10.2010 emisă de CASS Iași și calcul detaliat contribuții și accesorii, anunț colectiv și proces verbal de îndeplinire a procedurii de afișare nr._/11.10.2010 și anexa, precum și confirmare de primire.
În ședința publică din data de 21.03.2013, contestatorul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendare executare silită, instanța luând act de renunțarea la judecarea acestui capăt de cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în temeiul deciziei de impunere nr. 1156/11.10.2010, pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis titlul executoriu nr. 5598/21.12.2010 în dosarul de executare nr. 5398/2010 pentru suma totală de 3.990 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere, precum și somația nr._ din 21.12.2010.
Anterior constituirii dosarului de executare, s-au întocmit procesul-verbal nr._/11.10.2010 și anunțul colectiv pentru comunicarea actelor administrative-fiscale pe pagina de internet www.hih.ro.
Prin sentința civilă nr. 1300/11.05.2011 a Judecătorie P., modificată prin decizia civilă nr. 2715/24.10.2011 a Tribunalului Iași, s-a dispus anularea titlului executoriu nr. 5598/21.12.2010, formele de executare și executarea silită începută de intimată împotriva contestatorului C. G. în baza titlului executoriu emis de CASS Iași.
La data de 28.01.2013 contestatorului i-au fost comunicate titlul executoriu nr. 5598/21.12.2010 emis de intimata AFP P. și adresa de înștiințare a înființării popririi din data de 24.01.2013.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei DGFPJ Iași, instanța apreciază că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 172 alin. 1 C.proc.fisc. „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare […]”, rezultând așadar că obiectul contestației la executare îl poate constitui verificarea legalității actelor de executare efectuate de către organele de executare stabilite de art. 17 alin. 5 C.proc.fisc., organe de executare printre care se află și ANAF și unitățile subordonate ale acesteia.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă instanța arată că aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Or, în cauză contestatorul solicită anularea executării silite și a unor acte de executare emise de către intimata AFP P., astfel încât reținerea calității sale procesuale pasive este justificată, această intimată, în calitate de emitentă a actelor contestate, fiind cea mai în măsură să formuleze apărări prin care să susțină legalitate actelor de executare silită întocmite împotriva contestatoarei.
Ca urmare, chiar dacă AFP P. este unitate subordonată a intimatei ANAF și a DGFPJ Iași, acest raport de subordonare nu justifică reținerea calității procesuale pasive a DGFPJ Iași în cadrul contestației la executare formulate împotriva executării și a actelor de executare emise de o unitate subordonată.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive pentru intimata DGFPJ Iași și va respinge contestația formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, în cea ce privește fondul contestației, instanța arată că potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. [...] (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
De asemenea, se observă că prevederile Codului de procedură fiscală fac distincție între titlul de creanță și titlul executoriu.
Astfel, potrivit prevederilor art. 110 alin. 3 C.proc.fisc, titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii, printre titlurile enumerate de art. 110 alin. 3 aflându-se și decizia de impunere.
Pe de altă parte, conform art. 141 alin. 2 C.proc.fisc. stipulează că titlul de creanță devine titlu executoriula data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. De asemenea, art. 141 alin. 1 din C.proc.fisc. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii.
În consecință, rezultă că titlul de creanță fiscală și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și, drept urmare, vor avea regimuri juridice distincte.
Astfel, deși titlul de creanță și orice alt act administrativ fiscal poate face obiectul controlului administrativ-jurisdicțional reglementat de prevederile art. 205 – 218 C.proc.fisc., dată fiind distincția făcută de legiuitor, acestă procedură nu este aplicabilă contestației la executare privind titlul executoriu, care potrivit art. 172 alin. 3 C.proc.fisc. poate face obiectul unei contestații „în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Or, în cazul titlului executoriu nu există o altă procedură de contestare a executării sale, iar prevederile art. 205 C.proc.fisc. reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale în înțelesul art. 41 C.proc.fisc., respectiv „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.”
Față de cele expuse, instanța conchide că nu ar putea fi analizate în cadrul contestației la executare apărările privind titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 1156 din 11 octombrie 2010, aceasta fiind supusă doar controlului administrativ jurisdicțional, verificările instanței în prezenta cauză limitându-se doar la acele neregularități ce au în vedere titlul executoriu și actele de executare silită întocmite de către organul fiscal de executare.
Ca urmare, instanța va proceda, în primul rând, la verificarea valabilității titlului executoriu, prin prisma prevederilor art. 141 alin. 3 C.proc.fisc., care leagă existența titlului executoriu de împlinirea scadenței titlului de creanță, care curge de la data comunicării actului de creanță, respectiv, dacă s-a făcut comunicarea în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, iar dacă este cuprinsă între 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Nu se poate da eficiență în prezenta cauză prezumției autorității de lucru judecat, astfel cum susține contestatorul, întrucât pentru a fi aplicabile prevederile art. 1201 C.civ. este necesară existența triplei identități: de părți, obiect și cauză. Or, între litigiul ce a făcut obiectul dosarul nr._ al Judecătoriei P. și prezenta cauză nu există identitate de părți și nici de obiect, astfel încât se va proceda la o nouă analiză a legalității actelor de executare.
Astfel, se constată că intimata a depus la dosar un anunț colectiv nr._/11.10.2010 și un proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/11.10.2010, acte din care reiese că s-a făcut comunicarea pe pagina de internet www.hih.ro.
Analizând modul în care a fost comunicat contestatorului decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la data comunicării, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități:
prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură;
prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal;
prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia;
prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe o pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 al art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Astfel, conform art. 92 din Codul de procedură civilă, regula este că înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Prin excepție și doar dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.
De asemenea, dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Ca urmare, instanța reține că, deși normele de procedură fiscală enumeră mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, este evident că, și datorită faptului că există o normă de trimitere la prevederile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, se impune respectarea ordinii de comunicare reglementată de procedura civilă.
Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
Verificând înscrisurile existente la dosarul cauzei, se constată însă că procedura de comunicare s-a realizat exclusiv prin publicitate a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu.
De altfel, caracterul subsidiar al comunicării prin publicitate a actelor administrative a fost recunoscut prin decizia Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 44 alin. 2 lit. a-d C.proc.fisc., precum și prin modificarea art. 44 alin. 2 C.proc.fisc. în sensul interpretării date de Curtea Constituțională.
Nu s-ar putea reține că decizia de impunere ar fi fost comunicată contestatorul cu ocazia judecării dosarului nr._, întrucât, pe de o parte, comunicare nu s-a realizat în niciuna din modalitățile prevăzute de art. 44 C.proc.fisc, iar pe de altă parte, nu este aplicabilă nicio regulă de echipolență, în lipsa unei prevederi legale exprese.
În ceea ce privește efectele necomunicării actului administrativ fiscal asupra validității titlului executoriu și a actelor de executare emise în baza acestuia, instanța reține, pe de o parte, dispozițiile prevăzute de art. 45 C.proc.fisc., referitoare la opozabilitatea actului administrativ-fiscal, fiind de neconceput ca executarea silită să se deruleze în baza unui act inopozabil debitorului, potrivit legii, iar pe de altă parte, prevederile art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, care prevăd că „titlul de creanță devine titlu executoriu prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”
Or, decizia de impunere, care este titlu de creanță fiscală, nefiind comunicată în mod legal, nu a devenit titlu executoriu, conform dispozițiilor precitate, întrucât termenul de plată a obligațiilor înscrise în acesta, se raportează la data comunicării actului, astfel cum s-a arătat și mai sus.
Întrucât valabilitatea actelor de executare se apreciază prin raportare la momentul la care acestea sunt emise și cum la data de 21.12.2010 nu se realizase o comunicare valabilă a titlului de creanță, rezultă că titlul executoriu și somația au fost emise în considerarea unui titlu de creanță nescadent, motiv pentru care instanța apreciază că actele de executare sunt lovite de nulitate.
De asemenea, chiar în condițiile în care decizia de impunere ar fost comunicată conform prevederilor legale, instanța apreciază că actele de executare emise de intimata AFP P., ar fi afectate de nulitate, întrucât au fost emise cu o dată anterioară, respectiv 21.12.2010, când intimata AFP P. nu avea atribuții de executare silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate, această competență fiindu-i conferită abia de la data de 1 iulie 2012.
Titlul executoriu este nelegal și din cauza faptului că nu cuprinde data reală a emiterii sale, instanța neputând reține valabilitatea unui act oficial care atestă informații neconforme realității.
Ca urmare a constatării nevalabilității titlului executoriu, instanța va admite contestația și va dispune și anularea titlului executoriu nr. 5598/21.12.2010, precum și a întregii executări silite începute în baza acestui titlului executoriu emis de AFP P., a tuturor actelor de executare întocmite de către intimată.
De asemenea, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga intimata AFP P. la plata sumei de 697 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 194 lei și 3 lei timbru judiciar, achitate de contestator pentru capătul principal de cerere având ca obiect „contestație la executare” și 500 lei, onorariu avocat, conform chitanței . nr._ din data de 21.03.2013 emis de Cabinet de Avocat C. I..”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice P., criticând sentința întrucât titlul executoriu în speță îl reprezintă deciziile referitoare la obligațiile de plată, acte care pot fi contestate pe calea procedurii speciale conform art. 209 alin 2 OG 92/3002, motivația instanței vizând necomunicarea deciziilor de impunere fiind inadmisibilă.
De asemenea, cu referire la cheltuielile de judecată, susține recurenta că nu a determinat prin atitudinea sa procesuală aceste cheltuieli, actele îndeplinite de recurentă fiind temeinice și legale.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul C. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În recurs nu au fost administrate probe.
Tribunalul a invocat din oficiu exceptia de tardivitate a recursului, citând părțile să pună concluzii pe această excepție pentru termenul din data de 13.12.2013.
Asupra exceptiei de tardivitate a recursului Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit disp. art. 301 cod procedura civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii daca legea nu dispune altfel.
In cauza de fata Tribunalul constata ca sentinta atacata cu recurs a fost comunicata recurentei la data de 10.05.2013, dupa cum reiese din dovada de comunicare depusa la fila 49 dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal la data de 28.05.2013, dupa cum reiese din mentiunile ștampilei de pe plicul aflat la fila 5 dosar recurs.
Potrivit dispozitiilor art. 101 alin 1 cod procedura civila termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul, art. 104 dispunand ca actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea lui.
F. de dispozitiile legale sus citate si de constatarile facute cu privire la data comunicarii sentintei si cea a formularii recursului, in baza dispozitiilor art. 301 cod procedura civila si art. art. 103 alin 1 care statueaza ca neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul in cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei, tribunalul va respinge ca tardiv recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice P. împotriva sentinței civile nr. 1265/11.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o va menține, in cauza neprobandu-se ca partea a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa formuleze recursul in termenul legal.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca tardiv recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice P. împotriva sentinței civile nr. 1265/11.04.2013 a Judecătoriei P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. C.M. C.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/17.12.2013
Jud. fond C. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2216/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2663/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
