Contestaţie la executare. Decizia nr. 2232/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2232/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 18245/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2232/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către B. I. C. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind P. M. - prin mandatar P. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 04 octombrie 2013, când, pentru a se depune note de concluzii scrise de către mandatarul intimatei, s-a amânat pronunțarea pentru 11 octombrie 2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât participă la seminarul organizat de I.N.M., s-a amânat pronunțarea pentru 18 octombrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 26.09.2012 a Judecătoriei Iași, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. I. C. în contradictoriu cu intimata P. M. (fostă B.). S-a dispus restituirea către contestator a cauțiunii în sumă de 1425 lei, consemnată la CEC Bank cu recipisa . nr._/13.09.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea formulată contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 302/2012 al B. A. C., iar ulterior a completat cererea inițială solicitând și suspendarea executării silite.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că prin sentința civilă nr._/10.12.2009, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Iași, s-a soluționat partajul de bunuri comune dintre contestator și intimată, în mod irevocabil.
P. încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu la data de 05.06.2012, în dosarul nr._/245/2012, instanța de judecată a încuviințat executarea silită a acestei sentințe, la cererea intimatei creditoare, fiind demarată astfel executarea silită care formează dosarul de executare nr. 302/2012 al B. A. C..
A fost emisă somația, de către executorul judecătoresc, la data de 07.06.2012 prin care contestatorul a fost somat să predea intimatei-creditoare bunurile mobile atribuite prin sentința ce constituie titlu executoriu precum și să achite suma de_,97 lei cu titlu de sultă și cheltuieli de judecată și suma de 5107,92 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Contestatia la executare, în conformitate cu disp. art. 399 C. proc. civ., reprezinta mijlocul procedural prin intermediul caruia se poate obtine desfiintarea masurilor ilegale de urmarire silita. Astfel există posibilitatea formularii contestatiei impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare, in calitate de persoana interesata sau vatamata prin executare.
P. urmare, contestatia la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurala savarsita cu prilejul activitatii de urmarire silita. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului despre declansarea urmaririi silite, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, modul de realizare a publicitatii prevazuta de lege pentru realizarea licitatiei, timpul in care se putea face urmarirea silita, etc.
Contestatorul a invocat ca motive ale contestației faptul că a formulat recurs împotriva sentinței care constituie titlu executoriu, că în cursul soluționării partajului a alat că intimata mai are un bun imobil în care locuiește și ar dori ca el să rămână în imobilul pe care l-au achiziționat în timpul căsătoriei precum și faptul că valoarea sultei la care a fost obligat este prea mare și solicită a fi recalculată și a se avea în vedere faptul că și el a realizat venituri în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește primul motiv invocat de contestator – că a formulat recurs, care este în curs de soluționare, în primul rând, sentința care constituie titlu executoriu este irevocabilă, conform mențiunii de pe aceasta, a fost investită cu formulă executorie, aspecte care au fost verificate de către instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, iar în al doilea rând, așa cum rezultă din extrasul de pe portalul ÎCCJ recursul contestatorului a fost respins ca inadmisibil la data de 11.06.2012 prin decizie irevocabilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea și al treilea motiv că intimata are un bun imobil și că el dorește să rămână în cel pe care l-au achiziționat în timpul căsătoriei și faptul că sulta la care a fost obligat este mult prea mare, solicitând a fi recalculată – aceste motive țin de fondul litigiului, aspecte care trebuiau invocate și dovedite în cursul procesului de partaj al bunurilor comune, eventual în căile de atac împotriva sentinței de fond și nicidecum pe calea contestației la executare, fiind inadmisibile, analizarea acestora ducând la încălcarea autorității de lucru judecat.
În atare condiții, raportat la disp. art. 399 și urma. C. proc. civ. instanța de fond a constatat că cererea este nefondată și pe cale de consecință a respins-o ca atare.
Având în vedere și disp. art. 7231 alin. 3 C. proc. civ. în ceea ce privește cauțiunea instanța de fond a dispus restituirea acesteia către contestator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Raportat la dispozițiile art. 400 ind.1 C.pr.civ recurentul s-a așteptat la o rejudecare a cauzei în ceea ce privește sulta stabilită în dosarul ce a avut ca obiect partajul de bunuri comune întrucât i-a fost respinsă toată apărarea (recurentul indică, pe larg, situația de fapt din acel dosar). Se solicită ca, prezentul recurs, instanța să constate reaua credință a intimatei ce reiese din evacuarea sa precum și reaua credință a executorului judecătoresc A. C. ce a vândut apartamentul prin executare silită. Se solicită admiterea recursului și, în consecință, modificarea sentinței de la fond prin admiterea contestației la executare.
Recursul a fost formulat în termen legal, motivat, semnat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurentul a formulat mai multe precizări la recurs prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Conform rezoluției instanței de recurs recurentul a achitat taxa de timbru pusă în vedere de instanță precum și timbrul judiciar.
La dosar s-a administrat proba cu acte, acestea fiind depuse în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către contestator este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Având în vedere faptul că ne aflăm în cadrul unei executări silite demarate anterior intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (lg. 134/2010) tribunalul reține aplicabilitatea vechiului cod de procedură civilă.
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.
Instanța de control judiciar reține faptul că nu se contestată legalitatea actelor de executare ci se invocă o nemulțumire în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de partaj bunuri comune – cu privire la sulta stabilită, astfel încât din acest punct de vedere contestația la executare și implicit recursul sunt nefondate.
În al doilea rând, instanța de control judiciar mai reține că, potrivit art. 399 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare, iar motivele invocate de către contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut fi puse în discuție în cursul judecării pe fond a cauzei sau prin exercitarea căilor de atac. Singurul caz în care contestatorul poate să facă apărări de fond este acela în care se invocă motive de stingere a obligației, posterioare hotărârii ce se execută și nu anterioare acesteia .
Astfel, din actele și lucrările dosarului reiese pe de o parte că, titlul executoriu este o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr._ din 10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă), deci nu pot fi invocate apărări de fond, titlul fiind supus nici unei verificări, iar pe de altă parte, contestatorul nu invocă motive de stingere a obligației prin executare voluntară ori nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită .
În același sens, este literatura de specialitate și practica instanței supreme, motiv pentru care invocăm și decizia nr. 1180/31.03.1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 628/01.02.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători, decizia nr. 130 din 4 noiembrie 2002.
O asemenea soluție se impune, în opinia instanței și prin prisma respectării principiului securității actelor juridice, în condițiile înțelegerilor voluntare ale acestora, înțelegeri ce respectă dispozițiile legale .
În acest sens, instanța are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza S. și alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că :„preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie.”.
În același sens, invocăm jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza R. contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită ( așa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea și în cauza Riabykh c. Rusia, no_/99, § 52, CEDH 2003‑IX).
Totodată, raportându-ne tot la jurisprudența CEDO, s-a statuat că, procedând astfel, s-ar produce o încălcare a articolelor 6 din Conventie si 1 din Primul Protocol Aditional, determinata de neexecutarea hotararii judecatoresti, având vorba că atunci când este vorba de executarea unei hotarari judecatoresti intre particulari, statului nu ii revine decat obligatia de a pune la dispozitia creditorului un sistem adecvat care sa-i permita acestuia recuperarea creantei sale, astfel că măsura luată de instanță este în concordanbță cu această jurisprudență ( învederăm cauza Ceraceanu impotriva Romaniei (nr. 1), 4 martie 2008 .
Soluția pronunțată de prima instanță de respingere a contestației la executare, este legală și temeinică, având corespondent în probele administrate și care au fost analizate în mod judicios de către judecătorul fondului, criticile aduse de recurent în acest sens fiind nejustificate.
Și critica referitoare la cererea de suspendare chiar este neîntemeiată deoarece,deși acordarea cuvântului pe fondul cauzei nu lăsa fără obiect cererea de suspendare, în condițiile în care, prin sentința pronunțată, prima instanță nu soluționa irevocabil contestația la executare, însă, la acest moment, această cerere chiar rămâne fără finalitate, decizia pronunțată de instanța de recurs rămânând irevocabilă.
Cu toate acestea, achitarea cauțiunii nu presupune automat suspendarea executării, debitoarea trebuind să dovedească un prejudiciu iminent iar instanța trebuind să protejeze de asemenea interesele creditorului de un eventual abuz al debitorului.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că, din analiza motivelor de recurs formulate de către recurent, rezultă că acesta critică soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea de suspendare, fără a invoca un anume motiv de nelegalitate.
Nu în ultimul rând, raportat la probele administrate în cauză, instanța de control judiciar constată că nu se poate vorbi despre o situație urgentă în sensul textului de lege citat sau de o pagubă iminentă, insurmontabilă și de neînlăturat pe care debitoarea ar fi suferit-o, dacă nu ar fi fost suspendată executarea silită, în condițiile în care nu au fost efectuate acte de executare privitoare la vânzarea imobiliară, iar în ceea ce privește poprirea nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu, în sensul imposibilității desfășurării activității prin indisponibilizarea vreunei sume de bani.
Pe de altă parte, soluția respingerii cererii de suspendare se impunea și prin prisma jurisprudenței art. 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Astfel, în jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a statuat că: „dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (a se vedea, printre altele, hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegere 1997-II, p. 510 - 511, paragraful 40; Burdov împotriva Rusiei, Cererea nr. 59.498/00, paragraful 34, 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei, precitată; Ruianu împotriva României, Cererea nr. 34.647/97, 17 iunie 2003).
În plus, Curtea a considerat că, dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unei hotărâri judecătorești, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea într-un mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri (a se vedea hotărârile Immobiliare Saffi împotriva Italiei, 28 iulie 1999, Culegere 1999-V, paragrafele 63 și 66; Satka și alții împotriva Greciei, Cererea nr. 55.828/00, paragraful 57, 27 martie 2003).” .
De asemenea, în cauza F. și D. Ș. vs. România,_/04, 14 septembrie 2010, CEDO a statuat că: „Statului îi revine obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte și suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor pozitive care îi incumbă (§ 53 din prezenta hotărâre, Ruianu v. Romania, no._/97, § 66). În calitate de posesor al forței publice, Statul trebuie să acționeze cu diligență pentru a asista creditorul în executarea unei hotărâri judecătorești (F. v. Romania, no. 2577/02, § 70)”.
Așadar, instanța nu putea dispune suspendarea executării, în lipsa dovezilor existenței unei situații urgente, fără a leza dreptul creditoarei la un proces echitabil.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de contestatorul B. I. C. impotriva sentintei civile nr._/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul B. I. C. impotriva sentintei civile nr._/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 25.10.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 27.11.2013
JUD. FOND – M. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2231/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2217/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
