Contestaţie la executare. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 210/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Aprilie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător G. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 964/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI. și pe intimat BALAȘCĂ P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4342/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Balașca P. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași; s-au anulat actele de executare silită efectuate de intimată împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 9150; s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea deciziei nr. 180-254; s-a disjuns și s-a declinat în favoarea Tribunalului Iași contestația formulată împotriva deciziei nr. 180-254/28.12.2011 emisă de intimată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ contestatorul Balașcă P. a solicitat anularea titlului executoriu emis de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași, nr. 9335/2011. Susține contestatorul că la 27.12.2011 i s-a emis titlu executoriu nr. 9335/27.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință faptul că datorează CAS suma de 565 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, 804 lei reprezentând dobânzi și 85 lei penalități de întârziere, sumă calculată în baza deciziei de impunere nr. 7759/31.10.201. Susține că acest titlu este nelegal deoarece Casa de Asigurări de Sănătate nu este competentă să emită decizii de impunere, această atribuție revenind Serviciului de Finanțe Publice. Potrivit art. 83 din OUG 92/2003 decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Pentru a se emite un titlu executoriu, ar trebui să existe un contract încheiat cu intimata, conform dis part. 211 din Legea 95/2006, lucru nerealizat. Obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate subzistă doar asiguratului, ori neavând această calitate intimata nu putea calcula contribuția datorată. De asemenea, conform disp. art. 222 din Legea 95/2006 intimata trebuie să îl informeze o dată pe an despre drepturile și obligațiile sale. Până la momentul emiterii titlului executoriu nu a fost informat în nici un fel despre obligațiile de plată.
Cererea nu a fost motivată în drept..
A depus alăturat copia deciziei nr._/28.12.2011, eliberată de CAS Iași, somația din 27.12.2011, decizia de impunere nr. 7759/31.10.2011, titlului executoriu nr. 9335/27.12.2011 și copia contestației formulate la CAS Iași împotriva actului administrativ.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citată, intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.
Arată aceasta că a procedat la emiterea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în cazul persoanelor fizice altele decât cel pentru care colectarea se face de către ANAF, în conformitate cu art. 35 din ordinul 617/2007.
Această decizie poate fi emisă și de organul competent CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Acest titlu de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. Potrivit art. 44 alin. 2 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală actul administrativ fiscal se comunică prin primire sub semnătură, remitere sub semnătură, prin poștă cu scrisoare recomandată de confirmare de primire sau prin alte mijloace dacă asigură transmiterea textului actului și confirmarea acestuia precum și prin publicitate. CAS Iași a ales procedura comunicării actului administrativ fiscal prin intermediul serviciilor poștale, cu scrisoare recomandată, cu conformare de primire.
Prin urmare decizia a fost întocmită și comunicată conform dispozițiilor legale aceasta nefiind contestată în termen de 30 zile potrivit art. 207 din același act normativ.
În baza deciziei de impunere care reprezintă titlul de creanță, la 27.12.2011, au fost emise somația de plată și titlul executoriu nr.9335 în sarcina contestatorului reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
Ordinul 617/2007 precizează că procedura de executare silită se realizează de către casele de asigurări de sănătate în conformitate cu codul de procedură fiscală.
Legea 95/2006 prevede că asigurările de sănătate persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate contestatorul a încălcat dis part. 81 din OG 92/2003 și 215 din legea 95/2006, respectiv art. 8 din OUG 150/2002.
În ce privește susținerea contestatorului că nu a fost înștiințat cu privire la obligațiile ce îi reveneau, arată intimata că prin numeroase comunicate și emisiuni, prin afișarea pe site-ul CAS a adus la cunoștință contribuabililor drepturile și obligațiile ce le revin. Deoarece contestatorul a desfășurat activități independente avea obligația plății contribuțiilor. Faptul că are statut de pensionar nu înlătură aceste obligații. Cuantumul sumei datorate rezultă din actele emise și fiind vorba de o creanță bugetară aceasta este purtătoare de dobânzi și penalități. Mai susține intimata că sustragerea contribuabilului de la obligația depunerii declarațiilor de venit și luarea în evidențele sale a dus la imposibilitatea informării nominale cu privire la cuantumul obligațiilor ce îi reveneau. De asemenea, susține că actele de executare sunt întocmite cu respectarea prevederilor OG 92/2003 motiv pentru care solicită respingerea contestație la executare.
A solicitat intimata judecare a cauzei și în lipsă.
A depus alăturat întâmpinării copia dosarului de executare cuprinzând somația din 27.12.2011, titlul executoriu nr. 9335/27.12.2011, decizie de impunere nr. 7759/31.10.2011.
A încuviințat instanța pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul din 24.02.2012, instanța, din oficiu, a pus în discuție pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea contestație împotriva Deciziei de impunere nr.7759 din 31.10.2011.
Deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect „anularea Deciziei de impunere nr. 7759 din 31.10.2011, emisă de CAS Iași”, constată caracterul întemeiat al acestei excepții, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.205 alin.1 din O.G.nr.92/2003, „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.218 alin.2 din același act normativ, „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
În aceste condiții, față de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.159 pct.2, art.159 indice 1 alin.2 și 4 și art.158 alin.3 C.p.civ., instanța va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.10.2011 decizia de impunere nr. 7759 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatorul Balașcă P., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 565 lei, dobânzi de 804 lei și penalități de întârziere de 85 lei.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a emis decizia de impunere în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Ordinul 617/2007 și că a comunicat-o către contribuabil prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform dis part. 35 din Ordinul 617/2007 În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedurã fiscalã, pentru obligațiile de platã fațã de fond ale persoanelor fizice care se asigurã pe bazã de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanțã îl constituie, dupã caz, declarația prevãzutã la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisã de organul competent al CAS, precum și hotãrârile judecãtorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisã de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bazã de protocol de la ANAF.
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speța de față intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatorul ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de ANAF, lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, Casa N. de Asigurari de Sanatate, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp art 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar daca contestatorul era obligat sa isi asigure sanatatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006 în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
A reținut instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care a admis contestația la executare formulată și a anulat executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Rezultă fără putință de tăgadă obligația oricărei persoane care desfășoară profesii liberale de a depune declarații nu numai la ANAF – DGFP Iași ci și față de Casa de Asigurări de Sănătate Iași. În urma verificărilor întreprinse în baza de date a ANAF – Administrația Finanțelor Publice Iași, conform Protocolului încheiat cu ANFP, a identificat faptul că unele persoane care aveau declarate deschise activități independente au omis să comunice acest aspect și să depună declarații la CAS Iași; marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg in autorizarea unei astfel de activități, existând numai un procent minim al celor ce nu se informează suficient cu privire la ansamblul declarațiilor și contribuțiilor care le incumbă odată cu autorizarea.
În cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații la casele se asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din lege).
Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale și la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din lege).
Dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011 publicată în M.O. nr. 303/03.05.2011, în cadrul căreia cu privire la obligațiile instituite de art. 215 din Legea nr. 95/2006, Curtea de reținut faptul că obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate trebuie analizată în legătură cu un principiu ce stă la baza acestui sistem și anume principiul solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, acela de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului asigurărilor de sănătate. Atât principiul obligativității, cât și cel al solidarității reprezintă o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, precum și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
Principiul liberei alegeri instituit de art. 208 alin. 3 din lege nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul nealegerii nici uneia dintre casele de asigurări de sănătate de pe teritoriul României, întrucât principiul care guvernează sistemul asigurărilor de sănătate din țara noastră este cel al asigurării obligatorii.
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate, obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor îi reveneau în primul rând numitului Balașcă P..
Prin nedepunerea declarațiilor în termenele stipulate în prevederile legale, contestatorul a încălcat revederile art. 81 din O.U.G. nr. 92/2003 și a art. 215 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 8 din O.U.G. nr. 150/2002).
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor îi reveneau contestatorului care s-a sustras însă de la această îndatorire legală, iar față de aceste aspecte, Balașca P. nu își poate întemeia prezenta contestație pe propria turpitudine încercând să arate că vina ar aparține CAS Iași.
Reglementarea legală incidentă în prezenta cauză, Legea nr. 95/2006, impune petentului să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin. 2 Cod procedură fiscală. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plata contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator, contravențional. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată. Contribuabilul ce nu și-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca cu succes propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistenței unui titlu de creanță împotriva sa. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executorii pentru recuperarea acestei creanțe.
Contestatorul avea obligația legală de a depune declarații la CAS Iași și de a efectua plăți la FNUASS la data de 15.03, 15.06, 15.09 și 15.12 ale fiecărui an, obligații pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale. Contestatorul a fost autorizat să desfășoare activități independente și în această situație avea obligația respectării prevederilor legale sus arătate.
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Având în vedere cele arătate, a solicitat modificarea în tot a sentinței civile nr. 4342/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Balașcă P. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că nu a fost înștiințat de obligația de plată a sumelor pentru care s-a început executarea silită; că s-a emis decizia de impunere după 6 ani de la înființarea PF- ului și după trei ani de la închidere; a solicitat ca suma de 889 lei reprezentând dobânzi și penalități să fie suportată de CAS Iași, iar lui să îi revină taxa de solidaritate în sumă de 565 lei.
În considerarea O.U.G nr.125/2011 – art. V alin. 9 și 10, tribunalul a constatat modificarea cadrului procesual prin transmisiunea legală a calității procesuale de la CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași către ANAF – AFP Iași, dispunând rectificarea citativului în consecință și introducerea în cauză a acesteia din urmă.
În precizările formulate, AFP Iași a solicitat scoaterea din cauză a Casei de Asigurări de Sănătate Iași și introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice și citarea acesteia pentru următoarele termene de judecată, având în vedere faptul că l de la 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită a fost preluată de organele fiscale din subordinea Administrației Naționale de Administrare Fiscală în conformitate cu ordinul Comun nr. 806/06.06.2012 privind Protocolul Cadru de predare-primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF – AFP Iași a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX2 al Codului Fiscal, în temeiul art. V alin. 4 din O.U.G. nr. 125/2011, privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF.
A menționat că în prezentul litigiu nu se atacă un act emis de către ANAF, astfel că această instituție nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății și nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu această pârâtă.
În prezenta cauză se atacă un act emis de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, act preluat spre executare ulterior de AFP Iași. Reclamantul își are domiciliul în localitatea Iași, fiind arondat fiscal AFP Iași, singura instituție care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția invocată, instanța o va respinge având în vedere că în cauză a fost citată AFP Iași din cadrul ANAF, în baza dispozițiilor legale sus-menționate.
Față de existența contestației formulate de debitorul Balașcă P. împotriva deciziei nr. 180-254/28.12.2011 – titlu de creanță ce stă la baza titlului executoriu în virtutea căreia a fost înființată executarea silită contestată în prezentul litigiu, instanța a pus în discuția părților necesitatea suspendării judecării prezentului litigiu, conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a contestației îndreptate împotriva titlului de creanță.
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 302/31.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Iași a fost respinsă contestația formulată de debitor împotriva titlului de creanță, tribunalul va reține că în cauză nu se impune suspendarea recursului, nefiind incidente dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
În această fază procesuală, recurentul nu a administrat probe, iar intimatul a depus înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Argumentele avute în vedere de prima instanță la admiterea contestației la executare, vizează legalitatea și temeinicia titlului de creanță – decizia de impunere nr. 7759/31.10.2011 (fila 6 dosar fond, comunicată contestatorului la 21.11.2011, potrivit dovezii existente la dosarul cauzei (fila 6 dosar recurs). Neîncheierea unui contract de asigurare între părți – singurul aspect reținut de instanța de fond, interesează titlul de creanță și poate fi analizat doar în procedura contestației administrative, procedură pe care contestatorul a urmat-o. Cu privire la aceasta, tribunalul notează că, în urma epuizării etapelor pe care legea le prevede pentru contestarea titlului de creanță, acesta a fost menținut (potrivit fișei dosarului nr._ extrasă de pe portalul Curții de Apel Iași prin decizia civilă nr. 302/31.01.2013 pronunțată de Secția C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Iași, a fost admis recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași și s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul Balașca P. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași).
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007, ”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Conform art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, deci, în speță, titlul de creanță fiscală este decizia de impunere nr. 7759/31.10.2011.
Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței investite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală. Așadar, motivele invocate de contestator, inclusiv cel privind obligația de informare prev. de art. 222 din Legea nr. 95/2006 puteau fi invocate doar în cadrul contestației ce putea fi promovată împotriva deciziei de impunere la organul fiscal competent.
Pe cale de consecință, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul constată pe de o parte, că în contestația la executare cu a cărei soluționare a fost investită, contestatorul nu a invocat decât aspecte ce interesează titlul de creanță și care puteau fi analizate doar în contestația administrativă formulată conform art. 205, 207 Cod de procedură fiscală împotriva deciziei de impunere, ori, în această procedură, titlul de creanță a fost menținut; pe de altă parte, titlul executoriu nr. 9335/2011 și somația emise la data de 27.12.2011 îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde: „pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu nr. 9335/2011 cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală, iar mențiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere care face parte integrantă practic din titlul executoriu.
Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr. fisc. este nul doar pentru: „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speță înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa oricăror alte mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).
Raportat la conținutul titlului executoriu înaintat debitorului contestator instanța constată că acesta este identic cu prevederile deciziei de impunere ce stă la baza inițierii formelor de executare silită contestate, astfel încât nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalității și netemeiniciei întocmirii titlului executoriu nr. 9335/ 2011. Pentru valabilitatea somației, codul de procedură fiscală prevede expres mențiunile ce trebuiesc inserate: „numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”, toate acestea regăsindu-se în somația contestată.
Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu are competența să se pronunțe asupra valabilității ca formă sau ca fond a deciziei de impunere, întrucât actul neanulat este considerat valabil și își produce toate efectele. Prin urmare, instanța investită cu judecarea contestației la executare neputându-se pronunța asupra niciunui aspect de fond sau de formă intrinsec privitor la decizia de impunere, nu poate decât să o considere valabilă și, în consecință, poate doar să verifice dacă actele de executare concordă formal cu decizia de impunere. Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de calcul al datei scadenței și modul de calcul al sumelor datorate, țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art. 205, 207 Cod de procedură fiscală împotriva deciziei de impunere.
În considerarea celor expuse, tribunalul consideră că soluția primei instanțe are la bază o greșită evaluare a probatoriului administrat și la dispozițiile legale incidente în cauză astfel că, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare. Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Constată că în cauză nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul dispozițiilor art. 244 ali. 1 pct. 1 C.p.c.
Admite recursul declarat de recurentul Agenția Națională de Administrare Fiscală- Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 4342 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o modifica în parte, și pe cale de consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Balașca P. domiciliat în Iași . nr. 11 . . în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași cu sediul în Iași .. 18 – 20.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./30.10.2013
Judecător fond C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 968/2013. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 991/2013.... → |
|---|
