Revendicare imobiliară. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1541/866/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Aprilie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 225/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta S.C. C. S.A. I. - PRIN LICHIDATOR M. CONSULTING I.P.U.R.L.- PRIN LICHIDATOR P. G., LA CABINET AVOCAT S. E. C. împotriva sentinței civile nr. 1959/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații: B. A., S. G. și S. M.1
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 4.04.2013, când datorită imposibilității constituirii completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1959/21.06.2012 Judecătoria P. dispune:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ș. M. și Ș. G., invocată de aceștia, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004.
Respinge cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004 în contradictoriu cu pârâții Ș. M. și Ș. G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea reclamantei ., prin lichidator M. CONSULTING IPURL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Municipiul Iași, .. 36, ., mezanin, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții B. A., cu domiciliul în Municipiul D., ., jud. Hunedoara, Ș. M., cu domiciliul în ., jud. Iași și Ș. G., cu domiciliul în ., jud. Iași.
Constată nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1 din data de 15.01.2004 eliberat de BNP T. O., în ceea ce privește suprafața de_,28 mp, situată pe raza comunei Lespezi, jud. Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 791/12.07.2004 la BNP T. O., cu privire la suprafața de teren de_,28 mp situată pe raza comunei Lespezi, jud. Iași.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capetele de cerere având ca obiect pretenții, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor teren și construcții, începând cu data de 01.04.2007 și radierea din Cartea Funciară nr. 293 a dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților Ș. M. și Ș. G..
Dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, cu privire la terenul de_,28 mp cu construcțiile aflate pe acesta situate în ., jud. Iași, formarea unui nou dosar, ce va fi repartizat manual la același complet, cu termen la data de 27.09.2012.
Obligă pârâta B. A. la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 85 alin. 4 din Legea nr. 36/1995, o copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia, se va comunica BNP T. Opruță, cu sediul în D., .. C, parter, jud. Hunedoara, în vederea emiterii unui nou certificat de moștenitor.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fon d reține următoarele:
În fapt, la data de 15.09.2003 a fost emis de către Comisia Județeană de Fond Funciar Iași titlul de proprietate nr._ pe numele defunctului P. A. G., titlu de proprietate în care a fost înscrisă și suprafața de teren_,28 mp situată în ., jud. Iași.
La data de 15.01.2004 a fost emis certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 de către BNP T. Opruță, prin care s-a constatat calitatea de unic moștenitor de pe urma defunctului P. A. G. a pârâtei B. A. și s-a constatat, de asemenea, că în masa succesorală sunt incluse bunurile imobile reprezentate de suprafețele de teren înscrise în titlu de proprietate nr._ emis la data de 15.03.2003 și aflate pe raza comunei Lespezi, jud. Iași.
La data de 12.07.2004 pârâta B. A. a vândut terenul în suprafață de_ mp, contra sumei de_ ROL (16.000 RON), către pârâții Ș. G. și Ș. M., încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 791 din data de 12.07.2004, pârâții înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară la data de 14.07.2004, după cum reiese din încheierea nr. 1478/14.07.2004 a Judecătoriei P..
Reclamanta a promovat la data de 02.08.2004 o acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr. 3133/2004, prin care a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ș. G., Ș. M., B. A. și Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.09.2003 și, în subsidiar anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.791/12 iulie 2004 la Birou N. Public T. Opruță, încheiat între B. A., în calitate de vânzătoare și Ș. G. și Ș. M., în calitate de cumpărători, prin încheierea de ședință din 17.05.2005, dispunându-se disjungerea și suspendarea judecării capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare până soluționarea irevocabilă a primului capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr. 247/14.02.2006 pronunțată Judecătoria P. în dosarul cu numărul 3133/2004, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1571/03.11.2006 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea civilă promovată de reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâtele B. A. și Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.09.2003 emis pe numele lui P. A. G., cu privire la suprafața de_,28 mp teren situat pe raza ..
Pârâta B. A. este moștenitoarea defunctului P. A. G., cum rezultă și din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 din 15 ianuarie 2004 autentificat la Biroul Notarului Public T. Opruță, certificat în care în componența masei succesorale rămase de pe urma defunctului este trecută suprafața de 11 ha și 5000 mp, în care se include și suprafața de_,28 mp cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută prin sentința civilă nr. 247/14.02.2006 pronunțată Judecătoria P..
Pe baza titlului de proprietate nr._/15.09.2003 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1 din 15 ianuarie 2004 autentificat la Biroul Notarului Public T. Opruță, la data de 12.07.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 791/12.07.2004 Biroul Notarului Public T. Opruță, prin care pârâta B. A., în calitate de vânzător, a transmis către cumpărătorii Ș. G. și Ș. M., pârâți în prezenta cauză, dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp, în care se include, de asemenea, și suprafața de_,28 mp cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută prin sentința civilă nr. 247/14.02.2006 pronunțată Judecătoria P., cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în specialitatea topografie în dosarul nr. 3133/2004.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ș. M. și Ș. G., invocată prin întâmpinare, respectiv oral în fața instanței în ședința publică din data de 03.05.2012, raportat la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004, instanța apreciază că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală într-un proces civil presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală-activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În cauză, solicitându-se constatarea nulității absolute a unui certificat suplimentar de moștenitor, calitate procesuală pasivă au doar persoanele înscrise în certificatul de moștenitor contestat. Or, pârâții Ș. M. și Ș. G. nu sunt înscriși în certificatul de moștenitor, aceștia neavând nicio calitate în acest act juridic pentru care reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută parțială.
Ca urmare, pârâții Ș. M. și Ș. G. nu au calitate procesuală pasivă cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004, nefiind părți în acest act juridic, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive va fi admisă, iar cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004 în contradictoriu cu acești pârâți, va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004, în contradictoriu cu pârâta B. A., instanța constată că aceste este întemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor sunt îndreptățiți să ceară instanței anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, în conformitate cu legea”.
Din datele dosarului instanța reține că reclamantei i s-a produs o vătămare prin eliberarea certificatului de moștenitor 1 din 15.01.2004, în cuprinsul căruia se regăsește înscris și terenul în suprafață de_,28 mp, situat pe raza comunei Lespezi, jud. Iași, bun imobil care fusese trecut și în titlul de proprietate nr._/15.09.2003 emis pe numele autorului pârâtei B. A., teren față de care reclamanta pretinde a avea un drept propriu de proprietate în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . 07 nr. 1451 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației la data de 19.05.1999.
De asemenea, se mai reține că actul de proprietate pe baza căruia a fost întocmit certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 din 15 ianuarie 2004 autentificat la Biroul Notarului Public T. Opruță, respectiv titlul de proprietate nr._/15.09.2003, a fost anulat în parte printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de către Judecătoria P. prin sentința civilă nr. 247/14.02.2006, constatându-se că suprafața de_,28 mp a fost înscrisă în mod greșit în titlul de proprietatea al autorului pârâtei B. A..
Ca urmare, certificatul de moștenitor atacat a fost emis în baza unui titlu de proprietate care a fost anulat parțial cu efect retroactiv, astfel încât conținutul actului notarial nu mai corespunde realității, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P. A. G. fiind diminuată cu suprafața de_,28 mp situată pe raza comunei Lespezi, jud. Iași, ca efect al anulării parțiale a titlului de proprietate al autorului pârâtei B. A..
Față de cele expuse, instanța urmează a admite capătul de cerere al acțiunii promovate de reclamantă privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor și va constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1 din data de 15.01.2004 eliberat de BNP T. Opruță, referitor la masa succesorală în sensul neincluderii suprafeței de_,28 mp, situată pe raza comunei Lespezi, jud. Iași.
În baza art. 85 alin. 4 din Legea nr. 36/1995, o copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia, se va comunica BNP T. Opruță, cu sediul în D., .. C, parter, jud. Hunedoara, în vederea emiterii unui nou certificat de moștenitor.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 791/12.07.2004 la BNP T. Opruță, cu privire la suprafața de teren de_,28 mp situată pe raza comunei Lespezi, jud. Iași, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de către pârâta B. A., în calitate de vânzătoare, și pârâții Ș. M. și Ș. G., în calitate de cumpărători, motivând că acesta este lipsit parțial de obiect și că pârâții-cumpărători ar fi fost de rea credință, întrucât cunoșteau situația juridică a terenului pe care l-au cumpărat.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate invocat de către reclamantă, instanța constată că lipsa obiectului unui contract constituie într-adevăr un motiv de nulitate absolută a actului juridic astfel încheiat. Însă acest motiv de nulitate presupune că obiectul contractat nu a existat la momentul încheierii convenției între părți.
Cu toate acestea, în cauză, nu se poate reține că dreptul de proprietate asupra terenului de_,28 mp nu a existat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 791/12.07.2004, acesta existând la acel moment, cât și în prezent, neputându-se constata pentru acest motiv nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare contestat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, respectiv reaua credință a pârâților cumpărători, se constată că potrivit art. 1899 C.civ. regula care guvernează raporturile juridice este aceea că părțile acționează cu bună credință, existând instituită astfel o prezumție relativă în acest sens.
De altfel, situația de fapt din prezenta cauză reprezintă, din punct de vedere juridic, o vânzare a lucrului altuia, nulitatea absolută având ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma „în cunoștința de cauză” are înțelesul că părțile contractului au știut bine că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia. În acest caz, contractul încheiat, ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, este un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua-credință a părților.
Totodată, în astfel de situații, sub incidența art. 1080 C.civ. are importanță juridică și minima diligență a cumpărătorului, care are obligația de a se convinge că a contractat cu adevăratul proprietar, în caz contrar împrejurarea fiind apreciată un indiciu de rea credință.
În cauză, instanța constată că la data încheierii actului de înstrăinare atacat, mandatarul pârâtei-vânzătoare a prezentat titlu de proprietate neanulat cu privire la terenul înstrăinat, respectiv titlul de proprietate nr._/15.09.2003 emis pe numele defunctului P. A. G., precum și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1 din 15.01.2004, prin care a făcut dovada calității de unică moștenitoare a pârâtei B. A..
De asemenea, pârâții Ș. G. și Ș. M., în vederea asigurării opozabilității dreptului lor de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare și-au înscris în cartea funciară acest drept asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, prin încheierea nr. 1478/14.07.2004 a Judecătoriei P., fiind deschisă Cartea funciară nr. 293.
Ca urmare, reclamanta nefăcând dovada că avea înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12.07.2004, pârâții-cumpărători, având în vedere și actele prezentate de către mandatarul pârâtei-vânzătoare în momentul perfectării contractului – certificatul de moștenitor nr. 1 din 15.01.2004 și titlul de proprietate nr. nr._/15.09.2003 -, nu au avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre faptul că asupra bunului contractat există o incertitudine cu privire la adevăratul proprietar.
Cum reclamanta a obținut anularea parțială a titlului de proprietate nr._/15.09.2003, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu privire la suprafața de_,28 mp prin sentința nr. 247/14.02.2006 a Judecătoriei P., ulterior perfectării actului de înstrăinare atacat, apare nefiresc (ilogic), în absența altor probe, să se rețină că pârâții-cumpărători au știut bine că bunul nu este proprietatea pârâtei-vânzătoare și că aparține altuia. Nu mai puțin, cu greu li s-ar putea imputa lipsa minimei diligențe, de vreme ce pentru terenul în litigiu, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, nu fusese deschisă de către reclamantă o carte funciară.
În aceste condiții, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 791/12.07.2004 apare ca neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Referitor la capetele de cerere având ca obiect pretenții, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor teren și construcții, începând cu data de 01.04.2007 și radierea din Cartea Funciară nr. 293 a dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților Ș. M. și Ș. G., având în vedere cererea de renunțare la judecată a reclamantei, instanța, în temeiul art. 246 alin. 1 va lua act de această cerere de renunțare la judecată.
Cu privire la cererea de disjungere a capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, pusă în discuție din oficiu, instanța apreciază că se impune judecarea acestuia separată, având în vedere că pentru soluționarea acestuia este necesară administrarea de probe care întârzie soluționarea celorlalte capete de cerere aflate în stare de judecată, potrivit dispozițiilor art. 165 C.proc.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, se constată că cererea reclamantei este întemeiată în parte și numai în contradictoriu cu pârâta B. A.. Astfel, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Față de cererea pârâților Ș. G. și Ș. M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că, deși reclamantei i-au fost respinse cererile față de aceștia, nu s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, astfel încât cererea va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. C. S.A. Iași prin lichidator M. CONSULTING IPURL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelanta că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Ș. G. și M. în cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.1/2004. A solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic și a actelor subsecvente pe motivul lipsei obiectului actului juridic. Constatarea irevocabilă a nulității absolute a titlului de proprietate a numitului P. G. face ca toate actele juridice subsecvente încheiate în baza actului să fie ineficace, cu efect retroactiv, prin lipsa totală a subiectului actului juridic inițial. Calitatea procesuală activă a terților Ș. G. și M. a fost tratată de instanța de fond ca și când ar fi într-o cerere de constatare a nulității relative. Pentru nulitatea absolută efectele privesc atât părțile cât și terții.
Greșit a fost respinsă și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 791/2004. Constatarea nulității absolute are efect retroactiv. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial privește și efectele nulității absolute față de terți. Efectele nulității sunt consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității instanța de fond trebuind a dispune desființarea actului executat și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat.
Greșit s-a reținut că există dovezi ale bunei credințe a cumpărătorilor. Exceptând prezumția legală nu există nici o altă dovadă administrată în cauză. Prezumția este răsturnată de înscrisurile din care rezultă că pârâții Ș. G. și M. sunt localnici, ocupă funcții publice elective având acces direct la documentația care a stat la baza emiterii titlului anulat. Prin urmare au cunoscut dintotdeauna că de zeci de ani S.C. C. S.A. Iași folosește acest teren pe care a construit Baza de Recepție Lespezi cu toate construcțiile pătulele și alte anexe aferente. A dobândit proprietatea prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. MO7 nr. 1451/19.05.1999. Toate proprietățile dobândite în această modalitate de realizată de drept publicitatea imobiliară și asigurată de drept opozabilitatea față de terți nefiind obligate ca celelalte imobile să fie înscrise în cartea funciară, reglementare care este cuprinsă în art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 7/1996.
Intimați nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea formulată printr-o întâmpinare.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt corect și exhaustiv reținută de instanța de fond în desfășurarea sa diacronică și-a găsit legala sa sancționare.
Solicitând instanței a constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1/15.01.2004 reclamanta înțelege a invoca calitatea sa de titulară a dreptului real de proprietate asupra suprafeței de 38.029,28 m.p. situată în satul Heci, .. Certificatul de moștenitor a cărui nulitate absolută solicită a fi constatată intră în conflict prin conținutul său cu dreptul de proprietate ce pretinde reclamanta că aparține patrimoniului său. Prin acesta s-a constatat că bunul în litigiu în baza titlului de proprietate nr._/15.09.2003, intră în conținutul masei succesorale rămase de pe urma decujusului P. G.. Conform aceluiași certificat calitatea de unică moștenitoare a decujusului aparține pârâtei B. A. în calitatea sa de soră.
Dorind a exclude din componența masei succesorală transmisă pârâtei B. A. în puterea devoluțiunii succesorale legale bunul în litigiu de 38.039,28 m.p. reclamanta nu are a opune dreptul său de proprietate afirmat spre a obține nulitatea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1/2004 decât în mod exclusiv așa cum a reținut în mod corect judecătorul fondului moștenitorului în patrimoniul căruia s-a perpetuat dreptul de proprietate ce a aparținut defunctului P. G.. Dincolo de structura dată de afirmarea unui drept real în contra beneficiarului unui act juridic atacat nu se poate susține și nici reține legitimarea procesuală pasivă a terților chiar și în condițiile în care aceștia sunt subdobânditori ai bunului imobil în litigiu. Rațiunea are la bază chiar efectele invocate de reclamantă născute în puterea constatări nulități absolute a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 1/2004 care se răsfrâng într-o logică firească doar asupra moștenitoarei B. A.. Practic prin constatarea nulități absolute a acestui înscris suprafața de teren în litigiu este exclusă din componența masei succesorale a decujusului P. G. și deci și din componența patrimoniului moștenitoarei B. A., astfel cum acesta s-a întregit prin transmisiunea succesorală legală. În nici o măsură nu se poate reține ca prin constatarea nulității acestui act juridic se produc modificări în componența patrimoniului pârâților Ș. G. și M. pentru ca aceștia să aibă calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de constatare a nulități certificatului de moștenitor suplimentar.
Alăturând aceste motive celor cuprinse în considerentele hotărârii judecătorului fondului care cuprinde și aspectele teoretice relevante soluționări excepției lipsei calități procesuale pasive, tribunalul reține că în mod corect excepția a fost admisă cu consecința respingeri acestui capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții Ș. G. și M..
Neîntemeiate sunt și criticile aduse modului de soluționare a cereri privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 791/12 iulie 2004 autentificat de B.N.P. T. Opruță.
Contractul de vânzare cumpărare a avut la bază titlul de proprietate nr._/15.09.2003 eliberat în beneficiul numitului P. G. în procedura de aplicare a Legi 18/1991. Acest titlu de proprietate s-a bucurat până la momentul constatări nulități sale absolute parțiale de prezumția de legalitate de conformitate a sa cu dispozițiile de principiu înscrise în Legea 18/1991. Notează tribunalul că această procedură de reconstituire a dreptului de proprietate este supusă în faza administrativă prealabilă verificări sale de către Comisia Județeană. Astfel, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea 18/1991 Comisia Județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale. Totodată, potrivit art. 6 lit. c și d din H.G. 890/2005 comisiile județene verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, orășenești și municipale în special existența actelor doveditoare pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora, validează sau invalidează propunerile Comisiilor comunale, orășenești sau municipale împreună cu proiectele de delimitare și parcelare.
Reclamanta a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 277.531,83 m.p. conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1451 eliberat la data de 19.05.1999. Din totalul acestei suprafețe face parte și întinderea de 32.039,38 m.p. aflată în litigiu.
Exhibând calitatea sa de titulară a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, reclamanta aduce spre verificare contractul de vânzare – cumpărare nr. 791/2004 ce are ca obiect bunul pretins al său.
Contractul de vânzare cumpărare a bunului altuia nu este prohibit de lege și nici contrar bunelor moravuri sau ordini de drept. Numai existența dovedită a relei credințe a cumpărătorilor pârâți Ș. G. și Ș. M. poate conduce la desființarea contractului de vânzare – cumpărare prin sancțiunea nulități absolute, buna credință prezumându-se potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil. Reaua credință presupune că părțile contractului să fi știut că bunul în litigiu nu este proprietatea vânzătorului și ea aparține altuia. Contractul astfel încheiat este un act juridic intenționat, fondat pe o cauză ilicită.
Potrivit art. 968 cod civil cauza este ilicită când este prohibită de legi când este contrară bunelor moravuri și ordini publice. În legislația civilă nu numai că nu este interzisă vânzarea bunului altuia dar așa cum rezultă din dispozițiile art. 1895 și urm. Cod civil titlu translativ de proprietate care emană de la un neproprietar este una din condițiile cerute pentru a se putea dobândi proprietatea prin uzucapiune după o posesie utilă de 10 – 20 de ani.
Cel ce face o propunere înaintea judecăți trebuie să o dovedească astfel cum dispune art. 1169 Cod civil. În beneficiul pârâților Ș. G. și Ș. M. operează prezumția bunei credințe. Buna credință este – potrivit art. 1898 alin. 1 Cod civil – credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Prin art. 1899 alin. 2 din Codul civil – „buna credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua credință” – legiuitorul de la 1865 recunoaște în apărare prezumția bunei credințe, o prezumție juris tantum, care poate fi combătută prin orice mijloc de probă, inclusiv prin intermediul prezumțiilor simple.
În speță, cum corect a reținut și instanța de fond această prezumție nu a fost răsturnată. La data încheierii contractului de vânzare cumpărare B. A. în calitatea sa de moștenitor legal era titulara dreptului de proprietate recunoscut autorului său în procedura Legi 18/1991 asupra terenului în litigiu. Sistemul de publicitate imobiliară prin carte funciară nu a evidențiat la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare existența dreptului de proprietate în patrimoniu reclamantei.
Trimiterea apelantei la dispozițiile art. 28 din Legea 7/1996 în redactarea în vigoare la momentul realizări acordului de voințe nu poate fi reținută spre răsturnarea prezumției câtă vreme și P. G. a dobândit dreptul real de proprietate asupra aceleiași suprafețe tot prin efectul legii.
Nici accesul în virtutea funcțiilor deținute a pârâților la documentația ce a stat la baza emiteri titlului de proprietate nu se poate constitui drept temelie spre reținerea relei credințe având în vedere procedura de reconstituire a dreptului de proprietate arătată anterior. Nu i se poate cere cumpărătorului să verifice valabilitatea titlului de proprietate astfel de operațiuni ținând de competența exclusivă a instanțelor de judecată.
Regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlul achizitorului invocată de apelantă nu operează în speță. Această regulă se impune numai în cazurile în care terțul achizitor cu titlu oneros a cunoscut sau cu diligențe minime putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, deci a fost de rea credință ceea ce evident așa cum deja s-a arătat nu este cazul în speță.
Tribunalul relevă că din raționamentul ce a fundamentat soluția pronunțată nu trebuie înțeles însă că adevăratul proprietar se află la discreția celor ce doresc să dispună de bunurile sale. Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană adevăratul proprietar nu își pierde dreptul și dacă bunul se află în posesia altei persoane poate recurge la acțiunea în revendicare cât timp nu a intervenit uzucapiunea iar dacă stăpânește bunul va putea opune dreptul său de proprietate celui care invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar. De altfel reclamanta a înțeles să promoveze și o cerere de revendicare a suprafeței de teren în litigiu. Conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credință al bunului său imobil are a fi soluționat în cadrul acțiuni în revendicare.
Motivul de nulitate constând în inexistența lucrului nu privește inexistența obiectului raportat la patrimoniul celui care se obligă să transmită proprietatea bunului. Contractul este nul numai dacă lucrul nu există în materialitatea lui la momentul încheierii convenției potrivit art. 948 Cod civil. În speță însă terenul care a făcut obiectul convenției părților există și se află în posesia vânzătoarei al cărei autor obținuse în baza Legii 18/1991 titlu de proprietate. Faptul că ulterior titlul de proprietate a fost constatat nul pentru suprafața de teren în litigiu nu este echivalent cu inexistența obiectului contractului.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor judicios reținute de instanța de fond pe care tribunalul și le însușește în integralitatea lor, în baza art. 296 Cod procedură civilă urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta S.C. C. S.A. I. - PRIN LICHIDATOR M. CONSULTING I.P.U.R.L.- împotriva sentinței civile nr.1959/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, la data de in dosarul nr._ .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, D. C. |
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.7/16.09.2013
Judecător fond: M. C.
| ← Abitatie. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 968/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
