Contestaţie la executare. Decizia nr. 2224/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2224/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 37748/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2224/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta . și pe intimata C. L. D., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea reprezentanților părților, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.10.2013, apoi la 24.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a stabilit onorariul definitiv propus de doamna expert C. C. la suma de 681,30 lei; s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. HD T. SRL Iași, în contradictoriu cu intimata C. L. D.; s-au anulat în parte actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 147/2011 al B. A. C.; s-a constatat că suma datorată intimatei în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2072/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Civilă – Litigii de Muncă este în cuantum de 41.857 lei.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.11.2011 sub nr._, contestatoarea S.C. HD T. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata C. L. D. să constate nelegalitatea și netemeinicia actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 147/2011 al B.E.J. A. C. și să dispună anularea raportului de expertiză contabilă și a măsurii popririi dispuse în temeiul acestuia. Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite.
În motivare, intimata a arătat că prin adresa nr. 147/2011 din 09.11.2011 a fost înființată poprirea asupra conturilor sale până la concurența sumei de 58.130 lei reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata C. L. D., conform titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2072/27.10.2010 pronunțată de către Tribunalul Iași și a sumei de_,6 lei reprezentând cheltuieli de executare. Contestatoarea a arătat că nu a fost convocată la efectuarea expertizei contabile efectuate în dosarul de executare, astfel încât nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, fiind pusă în situația de a accepta cele reținute în raportul de expertiză întocmit de către expert R. V.. S-a mai susținut că expertul s-a raportat la acte legislative abrogate și la valori greșite altele decât cele impuse de dispozițiile legale, astfel încât a calculat sumele datorate în baza unui contract de muncă și a unei valori de salariu net ce contrazice sumele din evidențele sale contabile. La momentul efectuării expertizei, expertul a avut în vedere valoarea maximă lunară a unui salariu net, în condițiile în care retribuția lunară era formată din salariul de bază și sporul acordat pentru orele lucrate suplimentar. A mai arătat contestatoarea că deși intimata a susținut că nu are niciun venit și niciun alt loc de muncă și deși instanța a dispus reintegrarea sa, aceasta nu s-a prezentat la sediul societății pentru a fi reangajată.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 399 – art. 403 Cod procedură civilă.
În susținerea contestației la executare, legal timbrate, contestatoarea a depus, în copie, acte din dosarul de executare nr. 147/2011 al B.E.J. A. C..
Intimata C. L. D., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite. În motivare, intimata a arătat că expertiza contabilă din dosarul de executare silită reprezintă o probă științifică și a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale. După comunicarea raportului de expertiză, contestatoarea avea posibilitatea de a formula obiecțiuni. Conținutul raportului de expertiză reflectă sumele calculate și datorate de către contestatoare, creanța având caracter cert, lichid și exigibil. Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a arătat că dispunerea unei asemenea măsuri este de natură a prejudicia în mod vădit ducerea la îndeplinire a procedurii de executare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 – art. 118, art. 399 alin.3, art. 371 alin.2 Cod procedură civilă
A fost atașat dosarul de executare nr. 147/2011 al B.E.J. A. C..
Prin încheierea din ședința publică din 12.12.2011 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare (fila 43).
În prezenta cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea „contabilitate”, raportul astfel întocmit fiind depus la dosarul cauzei (filele 89 – 110, 197-207). Intimata a solicitat ca suma datorată în temeiul titlului executoriu să fie calculată până la termenul de 17.10.2011 (fila 71).
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2072 din 27.10.2010 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția Civilă – Litigii de Muncă în dosarul nr._, contestatoarea S.C. HD T. S.R.L. a fost obligată să o reintegreze pe intimata C. L. D. pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate și anulate și să achite acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului de muncă, 01.01.2009, până la data reintegrării.
La cererea creditoarei C. L. D. a fost constituit dosarul de executare nr. 147/2011 al B.E.J. A. C. în cadrul căruia a fost stabilită suma datorată de către debitoarea S.C. HD T. S.R.L., conform sentinței menționate mai sus, prin raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă întocmit de către d-na expert R. V.. Suma calculată a fost de 43.598 lei.
Prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cursul judecății prezentei contestații la executare s-a conchis că suma datorată în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2072 din 27.10.2010 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția Civilă – Litigii de Muncă în dosarul nr._, este de 41.857 lei.
D-na expert C. C. a arătat că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, acest aspect reieșind din statele de plată aferente perioadei septembrie 2007 – decembrie 2008 și din discuțiile avute cu societatea angajatoare care menționează faptul că salariile tuturor angajaților S.C. HD T. S.R.L. au fost negociate incluzând toate sporurile în salariul de încadrare și au fost acceptate prin semnarea contractului individual de muncă, nemaifiind necesar calculul acestuia separat de salariul de bază. Sumele cuvenite creditoarei pentru perioada 01.01.2009 – 17.10.2011 sunt formate doar din drepturi salariale care sunt în sumă de 39.238 lei, iar sumele reprezentând despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata, până la data de 17.10.2011 (drepturi ce au fost majorate cu indicele prețurilor de consum lunar raportat la 31.10.2011) sunt în valoare totală de 41.857 lei, conform Anexei nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară.
Instanța a reținut concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă întocmit în cursul judecății prezentei cauze, având în vedere faptul că acestea sunt susținute de înscrisurile menționate de către d-na expert C. C. și depuse în termenul acordat în acest scop.
Astfel, potrivit art. 30 și art. 31 din contractul colectiv de muncă, salariile de bază pentru nivelurile de salarizare ale tuturor categoriilor de personal, al S.C. HD T. S.R.L., sunt prevăzute în Regulamentul Intern, iar în funcție de formele de organizare a muncii se pot aplica următoarele forme de salarizare: a) în regie sau după timp; b) acord; c) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate; d) alte forme. Prin contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Iași sub nr._ din 25.09.2007, semnat de către intimată, salariul de bază lunar brut a fost stabilit la suma de 1600 lei, fără a fi menționate și alte elemente constitutive (sporuri, indemnizații, alte adaosuri) – lit. J.
Împrejurarea că intimata nu a beneficiat de spor de vechime, calculat distinct de salariul de bază, este confirmată și de statele de plată anterioare datei încetării raportului de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 155 și art. 157 alin.1 din Legea nr. 53 din 2003 privind Codul muncii, republicată, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariați sau reprezentanți ai acestora.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 404 alin.1 Cod procedură civilă, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, dispune anularea sau încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Așadar, instanța a reținut temeinicia concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă întocmit în cursul judecății, conform cărora creanța deținută de către intimata creditoare C. L. D. în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2072 din 27.10.2010 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția Civilă – Litigii de Muncă în dosarul nr._, este de 41.857 lei, această sumă având caracter cert, lichid și exigibil, în concordanță cu dispozițiile art. 379 alin.1, 3 și 4 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 147/2011 al B.E.J. A. C. și, pe cale de consecință, a constatat că suma datorată de către contestatoarea S.C. HD T. S.R.L. intimatei, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2072 din 27.10.2010 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția Civilă – Litigii de Muncă, este de 41.857 lei.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 23 din O.G. nr. 2 din 2000 privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, modificată, instanța a stabilit onorariul definitiv propus de către d-na expert C. C. la suma de 681,30 lei, din care suma de 600 lei reprezintă onorariu stabilit conform HG nr. 519/91, art.1, iar suma de 81,3 lei reprezintă alte cheltuieli, conform HG nr. 519/91, art.2), onorariul fiind achitat de către contestatoarea S.C. HD T. S.R.L., fără a include și suma de 250 lei, cât timp instanța nu a dispus efectuarea unui supliment de expertiză ci numai comunicarea înscrisurilor menționate de către d-na expert în conținutul raportului de expertiză întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea S.C. HD T. SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că prin contestația la executare formulată în cauză a solicitat instanței de fond să constate nelegalitatea și netemeinicia actelor de executare dispuse în dosarul de executare nr. 147/2011 al B. A. C.. A motivat și probat susținerea privind nelegalitatea actului de executare atacat prin următoarele aspecte:la data de 14.11.2011, i-a fost comunicat la sediul procesual o adresă de înființare a popririi nr. 147/09.11.2011, până la concurența sumei de_ lei, reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata, calculate de expertul R. V., datorate conform titlului executoriu – sentința civilă nr. 2072/27.10.2010, pronunțată de Tribunalul Iași și_,6 lei, cheltuieli de executare. Raportat la această expertiză contabilă extrajudiciară ce a fost efectuată în dosarul de executare, a înțeles să o conteste în cauză, motivat de faptul că debitul ce îi este imputat nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, fiind în mod greșit calculat de către expert. Astfel, expertul care a efectuat raportul de expertiză s-a raportat în ceea ce privește întocmirea raportului la acte legislative abrogate și la valori greșite decât cele impuse de dispozițiile legale și are în vedere, în primul rând Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă republicată, privind sporul privind vechimea în muncă. Acest act normativ a fost abrogat de legiuitor la data de 10.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. Raportat la expertiza contabilă extrajudiciară a fost efectuat la data de 04.11.2011;în al doilea rând s-a raportat la dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1016/2005, privind aprobarea deducerilor personale lunare care stabilesc cu totul alte valori decât cele reținute de către expert în lucrarea efectuată. În consecință, i se opune un raport de expertiză nul, întocmit în mod eronat și în baza unor acte normative abrogate și i se impune să achite angajatei o sumă de bani care contrazice evidențele contabile și nu se poate aprecia în nici un punct că are caracter cert, lichid și exigibil. În baza acestei motivații, evident întemeiate, în cadrul dosarului i s-a admis proba cu efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească în concret și în mod pertinent suma pe care i-o datorează intimatei. În temeiul acestor considerații a învederat și executorului judecătoresc că suma nu corespunde celei pe care i-ar datora-o intimatei, dar în mod concret nu este de acord să îi elibereze acesteia sume de bani care nu i se cuvin. Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, suma datorată de către societate intimatei este de_ lei. Instanța de fond, pornind de la concluziile raportului de expertiză efectuat, a admis în parte contestația la executare și a dispus în consecință anularea actelor de executare. Atâta vreme cât a făcut dovada că suma nu este cea consemnată în somația de executare și în procesul-verbal, în mod cert, soluția corectă era anularea în tot a actelor de executare și refacerea acestora în conformitate cu suma consemnată în raportul de expertiză judiciară întocmit. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică motivat de următoarele împrejurări:
Contestația la executare, probată și susținută a vizat anularea actelor de executare pe considerentul că acestea au la bază un debit ce nu are caracter cert, lichid și exigibil stabilit corect. Practic, toate actele de executare consemnează acest debit, iar instanța, la momentul la care pronunță dispozitivul nu precizează la care dintre aceste acte de executare se raportează sau mai precis a căror anulare o dispune. Este evident că dispozitivul sentinței nu este clar, fără a preciza care acte de executare rămân în ființă și care urmează a fi anulate. Este de asemenea evident că în ceea ce privește suma consemnată în actele de executare nu are caracter cert, lichid și exigibil, cu încălcarea dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă. Pentru toate considerentele expuse apreciază că soluția corectă în cauză ar fi fost cea de anulare în tot a actelor de executare și de refacere a acestora, conform cu debitul corect de plată. Pentru toate considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a sentinței pronunțate, cu constatarea nulității în tot a actelor de executare din dosarul de executare nr. 147/2011 al B. A. C..
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. L. D. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că recurenta nu a înțeles să aducă critici sentinței civile recurate, în sens de nelegalitate sau netemeinicie și a invocat aceleași motive ce au fost relevate și în contestația la executare silită cu privire la faptul că sumele datorate și prevăzute în titlul executoriu nu au caracter cert, lichid și exigibil. Aceasta face referire, în cererea de recurs, la faptul că în executarea silită, expertiza contabilă efectuată în dosarul de executare, are calculat un debit ce nu are caracterul unei creanțe certe, lichidă și exigibilă, fiind în mod greșit calculat de expert. Ori, dacă în dispozitivul titlului executoriu, constând într-o hotărâre judecătorească, instanța de judecată a dispus plata drepturilor salariale majorate și calculate, precum și alte drepturi și sporuri de vechime aferente, este lesne de înțeles că în faza de executare silită, executorul este ținut să dispună efectuarea unei expertize de specialitate de către un expert contabil autorizat, cu obligativitatea convocării părților. În dosarul de executare a fost efectuată expertiza contabilă, cu respectarea prevederilor legale, recurenta-contestatoare înțelegând să formuleze contestație la executare. În urma administrării probei cu o altă expertiză judiciară de către instanța de fond, a rezultat că suma datorată de recurentă către ea este mai mică față de suma calculată în expertiza inițială (cea efectuată în dosarul de executare silită), diferența fiind în cuantum de 1.700 lei. Consideră că actele de executare, efectuate în dosarul de executare nr. 147/2011 al B. A. C. îmbracă caracterul legalității și temeiniciei.Instanța de fond a dispus prin sentința civilă recurată „admiterea în parte a contestației la executare formulată de contestatoare și anularea în parte a actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 147/2011 al B. A. C.” și „constată că suma datorată intimatei în baza titlului executoriu – sentința civilă nr._/27.10.2010 a Tribunalului Iași este de 41.847 lei”. În aceste condiții, sentința civilă recurată nu poate fi decât una legală și temeinică, în condițiile în care s-a bazat pe probele administrate în dosarul cauzei, înscrisurile depuse și expertiza judiciară de specialitate efectuată de către un expert înscris în cadrul B.L.E.J Iași – Ministerul Justiției.
La întâmpinare au fost anexate în copie: sentința civilă nr._/02.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011, decizia civilă nr. 793/23.03.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011, sentința civilă nr. 715/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, certificat emis de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011.
Recurenta nu a administrat probe în această fază procesuală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Prin motivele de recurs nu se contestă cuantumul sumei stabilite prin expertiza efectuată la instanța de fond de expert R. V. în sarcina contestatoarei S.C. HD T. SRL Iași, sumă datorată intimatei C. L. D.; dimpotrivă, recurenta susține că suma corectă este cea stabilită și de instanța de fond_ lei iar nemulțumirile ce au determinat promovarea prezentei căi de atac sunt generate de faptul că dispozitivul sentinței nu este clar, nefiind precizate actele de executare ce rămân în ființă și care din ele urmează a fi anulate.
Prin urmare, potrivit cererii de recurs, critica adusă de recurentă sentinței primei instanțe vizează faptul că dispozitivul sentinței atacate se impune a fi lămurit, conținând prevederi neclare. Aspectul invocat de recurentă nu poate constitui motiv de recurs, el putând fi analizat doar în cadrul procedurii reglementate de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă care prevede că:
„În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice” (alin. 1).
Potrivit art. 2812a Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii, nu poate fi cerută în calea apelului sau a recursului ci numai în condițiile art. 281-281 ind. 2.
În considerarea celor expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat și va menține sentința atacată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat în recurs).
Mai trebuie menționat că, prin concluziile orale formulate cu prilejul închiderii dezbaterilor, recurenta, prin apărător, a susținut că actele de executare au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv cu încălcarea termenului de 6 luni, aspect ce nu poate fi analizat, dat fiind momentul la care a fost invocat, nefăcând obiectul investirii instanței de control judiciar prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimata C. L. D. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.10.2013.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, D. M. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./23.05.2014
Judecător fond E. C. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2222/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 2231/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
