Fond funciar. Decizia nr. 2227/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2227/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 297/286/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Octombrie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – M. D.
Judecător –F. S.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2227
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți F. N. A., C. I., P. V. V. C., P. V. M. - D., împotriva sentinței civile 383/20.09.012 a Judecătoriei Răducăneni, intimate C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. C. DE FOND FUNCIAR DOLHEȘTI, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii comisiei județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 03.10.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.10.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 17.10.2103, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.10.2013, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 383/20.09.2012, Judecătoria Răducăneni a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții F. N. A., C. I., P. V. V. C. și P. V. M. D. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Dolhești, împotriva Hotărârii nr. 44/11.01.2011 emisă de C. Județeană Iași.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Răducăneni a reținut în considerentele hotărârii, următoarele:
„La data de 03.10.2005 reclamanții F. A. și C. I., acesta și în calitate de mandatar al reclamanților P. V. V.-C. și P. V. M.-D., în calitate de moștenitori ai defuncților P. Gh. N. și P. Stratina, au depus la Primăria comunei Dolhești, jud. Iași, două cereri, ambele înregistrate sub nr.195/03.10.2005, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,3987 ha. teren forestier, situat în tarlaua Crăsnița – suprafața de 2,2050 ha. și în tarlaua Luțoaia – suprafața de 0,1937 ha.
În ședința din data de 11.08.2010, Comisia comunală de fond funciar Dolhești propune, potrivit procesului – verbal încheiat la acea dată, invalidarea cererii, soluție adoptată apoi de membrii Comisie locale Dolhești prin hotărârea nr.58 din data de 11.08.2010.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat contestație, contestație respinsă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin Hotărârea nr.44/1101.2011.
Pentru a hotărî astfel pârâta a reținut că nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până la trecerea terenului la stat, actele în baza cărora se solicită retrocedarea datând din anii 1901, 1915 și 1929; că în registrele agricole din perioada 1951-1955, 1956-1958 și 1959-1962 autorul P. N. nu figurează cu teren vegetație forestieră, iar terenul agricol a fost integral retrocedat conform anexelor de validare: că prin actul de vindere din 1901 N. și E. H. vând lui G. P., iar prin actul de vânzare din anul 1915 E. Gh. P. vinde fiului ei P. I., solicitanții nu fac dovada calității de moștenitori după acești autori, nefiind depuse la dosar conform prev. art.11 din H.G. nr.890/2005, certificatele de deces ale autorilor și certificatele de calitate de moștenitori după autori; că și cererea privind solicitarea suprafeței de 1 ha. pădure în temeiul Legii nr._ a fost respinsă, iar instanța, prin sentința civilă nr.9429/05.10.1992 a menținut soluția de invalidare. Astfel, pârâta a concluzionat că atât contestația, cât și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate sunt neîntemeiate și neîndreptățite pentru suprafața de 2,3987 ha. solicitată, motivat de faptul că nu se face dovada proprietății asupra terenului solicitat până la momentul deposedării abuzive de către stat în perioada 1945-1989, iar suprafața de teren agricol pentru care se face dovada că mai era în proprietatea autorului la momentul deposedării a fost retrocedată integral.
Împotriva acestei hotărâri au formulat plângere reclamanții F. A., C. I., P. V. V.-C. și P. V. M.-D., solicitând să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,3987 ha. teren cu vegetație forestieră, plângere ce urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatelor depuse la dosar, soții P. Gh. N., fiul lui G. și E., decedat la data de 16.01.1973, și P. Stratina (fostă C.), fiica lui C. și C., decedată la data de 10.09.1983, au avut doi copii F. A. și P. V., decedat la data de 13.10.1986, cu moștenitori reclamanții P. V. C. și P. M.-D., reclamantul C. I. fiind doar moștenitorul, în calitate de fiu, al defunctei P. Stratina (fostă C.).
Referitor la suprafața de teren revendicată, instanța reține că în dovedirea dreptului reclamanții au invocat actul de vânzare cumpărare nr.307/13.03.1901, actul de vânzare cumpărare nr.949/12.05.1915, actul nr.3488/15.11.1929 și registrele agricole din anii 1956-1958, 1959-1963, precum și memorii, note și procese-verbale încheiate de autoritățile locale, susținând că din aceste acte rezultă că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,3987 ha teren cu vegetație forestieră.
Analizând actele invocate, instanța reține că prin actul de vânzare cumpărare nr.307/1901 numitul P. G., tatăl defunctului P. Gh. N., a cumpărat de la familia H. suprafața de 120 prăjini, adică 21.480 mp., teren situat în extravilanul ., învecinat la nord cu terenul lui Ș. M., la sud cu terenul cumpărătorului, adică P. G., la vest cu pădurea Șerbești și la est cu șoseaua județeană. În aceeași zonă, P. G. și soția acestuia P. E. mai dețineau o suprafață de 32.200 m.p. teren, teren pe care P. E. îl va înstrăina în anul 1915.
În anul 1912, prin actul de vânzare nr.2/1912, din lotul de 21.480 mp. ce a făcut obiectul contractului nr.307/1901, este vândută numitului P. V. suprafața de 6.265 mp. teren, rămânând numiților P. G. și P. E. suprafața de 15.215 m.p.
Ulterior, în anul 1915, prin actul 949/12.05.1915, P. E. vinde fiului său P. I. suprafața de 46 ari pământ cu livadă situat pe dealul raței, . de 32.200 mp situat tot pe teritoriul comunei Dolhești, în locul cunoscut sub numele de Căprăria. La decesul lui P. I., P. V. cumpără de la P. E. toate drepturile de moștenire, conform actului 1985 din 15.05.1922.
Prin actul de vânzare cumpărare nr.3488/1929 C. Stratina, căsătorită ulterior cu P. Gh. N., cumpără suprafața de 50 de ari pământ de fâneață în locul numit Crăsnița, pe teritoriul satului Dolhești.
Deși reclamanții susțin că suprafața de 3,22 ha a aparținut bunicilor și părinților lor P. Gh. N. și P. Stratina, din actul de vânzare cumpărare nr.949/12.05.1915 rezultă că această suprafață a fost vândută de P. E. fiului său P. I., fiind amânat doar momentul intrării în posesie a cumpărătorului, nu și momentul transmiterii dreptului de proprietate. Deși reclamanții susțin că după decesul lui P. I., terenul a fost moștenit de P. Gh. N., instanța nu poate reține această susținere în condițiile în care în 1922, prin actul nr. 1985 din 15.05.1922, P. E. vinde lui P. V. drepturile de moștenire pe care le avea în calitate de mamă a defunctului P. I., iar reclamanții nu au făcut dovada modului de împărțire a masei succesorale. De asemenea, din actul menționat nu rezultă că terenul respectiv era cu vegetație forestieră.
Referitor la suprafața de 21.480 m.p. teren ce a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare nr.307/1901, instanța reține că acesta, într-adevăr, a aparținut bunicilor P. G. și P. E. care, potrivit actelor invocate de expert, au înstrăinat prin actul de vânzare nr.2/1912 suprafața de 6.265 mp. teren numitului P. V., rămânând cu suprafața de 15.215 m.p. Cu privire la această suprafață, reclamanții au susținut că, după decesul bunicilor, a aparținut moștenitorilor, fără a indica numele acestora și modul în care a fost partajată de aceștia după decesul autorilor. De asemenea, nici din acest act nu rezultă că terenul era cu vegetație forestieră.
Referitor la suprafața de 0,50 ha. teren cumpărată de C. Stratina, căsătorită P., prin actul de vânzare cumpărare nr.3488/1929 este indicat faptul că suprafața este fâneață, și nu pădure cum susțin reclamanții. Mai mult, suprafață de 0,30 ha. a făcut deja obiectul reconstituirii fiind validat dreptul de proprietate prin anexa 3, poziția 76, fiind inclus în suprafața totală validată de 2,06 ha.
Cu privire la evidențele din registrele agricole invocate de reclamanți, instanța constată că în acestea nu sunt înscrise suprafețe cu pădure.
Referitor la procesele verbale încheiate de C. locală Dolhești, prin primar, instanța constată că aceste înscrisuri nu fac dovada dreptului de proprietate care să îndreptățească reclamanții la reconstituire.
Astfel, instanța nu poate reține procesul-verbal din data de 07.04.2002 încheiat în prezența primarului prin care se hotărăște atribuirea suprafeței de 1 ha. teren cu pădure moștenitorilor lui P. N. în baza sentinței civile nr.9429/1992, în condițiile în care prin sentința menționată, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, Judecătoria Iași a respins plângerea reclamantei F. A., menținând hotărârea comisiei județene nr.2277/16.04.1992 de invalidare cu privire la această suprafață.
De asemenea, în lipsa unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră, instanța nu poate reține nici fișa suprafețelor primite în proprietate întocmită de membrii Comisie comunale Dolhești.
În consecință, chiar dacă, prin raportul de expertiză, a fost identificată suprafața de teren revendicată de reclamanți, instanța nu poate recunoaște acestora un drept de proprietate în condițiile în care din actele invocate în probă nu rezultă că autorii lor au dobândit și deținut teren cu vegetație forestieră. Astfel, instanța constată că există contradicție între mențiunile actelor de vânzare-cumpărare invocate de reclamanți, acte prin care nu se menționează că terenul dobândit de autori era teren cu pădure și declarațiile martorilor. Având în vedere forța probantă a înscrisurilor, faptul că reclamanții au arătat că acestea fac dovada dobândirii în proprietate a terenurilor cu pădure solicitate spre reconstituire, instanța va înlătura depozițiile martorilor J. P. și A. V..
De asemenea, instanța reține și faptul că reclamanții nu au dovedit cum au fost împărțite suprafețele de teren la decesul autorilor P. I., P. G. și P. E. între moștenitorii acestora, în condițiile în care moștenirea a fost invocată ca principala modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către părinții lor.
Față de motivele arătate, instanța constată că soluția de invalidare propusă de pârâta C. Locală Dolhești de fond funciar și menținută prin hotărârea nr. 44/11.01.2011 de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții F. A., C. I., P. V. Virgiliul-C. și P. V. M.-D. împotriva hotărârii nr. 44/11.01.2011.
De asemenea, instanța va lua act că nici o parte nu a solicitat cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs F. N. A., C. I., P. V. V. C. și P. V. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
„1) Este adevărat că nu s-a făcut succesiunea după P. I.. Cu toate acestea terenurile cuprinse în actul de vânzare - cumpărare nr. 949/12.05.1915 sunt în posesia moștenitorilor lui P. Gh. N., respectiv reclamanții din prezentul proces, și anume: F. A., C. I., P. V. - C. și P. M. - D..
Actul nr. 1985/15.05.1922, prin care P. E. vinde lui P. V. drepturile de moștenire ale acestuia după P. I., nu a fost pus în aplicare niciodată. Dovezi sunt următoarele:
A)DECLARAȚIILE următorilor martori: P. D. C., J. P., C. P., C. N. G., B. A., A. C., ADOCHIE N. J. a cărui declarație este și legalizată la Biroul Notarilor Publici Răducăneni.
B)NOTA cu terenuri, întocmită de P. Gh. N., la 10.02.1960.
MĂRTURIILE date sub formă de Jurământ în fața instanței de către cei doi martori,
J. P. și ADOCHIE V., în dosarul nr._ .
C) ADEVERINȚA Nr. 809/11.07.2005, eliberată de Primăria comunei Dolhești, care confirmă faptul că suprafața de 0,42 Ha (46 ari) din punctul Rata - teren cu livadă, cuprins la punctul 1 din actul de vânzare - cumpărare nr. 949/12.05.1915, s-a aflat în proprietatea lui P. N. și în prezent în proprietatea moștenitorilor.
Acest lucru este dovedit și prin declarațiile date de martorii R. C. și T. Frăsina.
O dovadă de necontestat, chiar în lipsa unui certificat de moștenitor, este faptul că aceste suprafețe cu vegetație forestieră, livadă, arabil (fânețe) nu au fost deținute niciodată de alte persoane, decât de P. N. și în prezent de moștenitorii acestuia. Aceste terenuri nu apar în registrele Primăriei ca fiind proprietatea altei persoane.
O altă dovadă că aceste terenuri au fost în proprietatea lui P. N. este și faptul că în TITLUL de PROPRIETATE nr._ din 1994 a lui C. M. (cumnată cu P. Stratina) terenurile din tarlaua nr. 9 și nr. 13 în partea de nord se învecinează cu terenurile lui P. N..
Numele lui P. N. apare ca megieș la sud și în Fișa cu suprafețele primite în proprietate a lui P. C. (fiul lui P. V. D. - nepotul lui P. V.).
Acestea sunt dovezi că actul de vânzare - cumpărare nr. 1985 din 15.05.1922 nu s-a pus în practică vreodată.
O altă dovadă că aceste terenuri au fost în proprietatea lui P. N. și în prezent la moștenitori este TABELUL cu terenuri proprietate P. N. și P. Stratina, înregistrat cu nr. 190/13.03.1995 la Primăria Dolhești.
În urma măsurătorilor efectuate de delegatul OCOTA lași (ing. P. A.) -suprafețe găsite și confirmate de acesta prin semnătură, la poziția 3, 4 și 6 apar terenurile din zonele numite Ulm, Căprărie și Crăsnița - de pe Tarlaua 13, 10 și 9, deci din lotul de teren de 3,200 Ha, din actul nr. 949/12.05.1915.
Între terenurile arabile din Căprărie și Crăsnița este și pădurea din foioase.
În urma expertizei topografice este, de asemenea, menționat la pag.5 obiectiv 2 că terenul este liber și nu se află în posesia altor persoane.
În actul nr. 949/12.05.1915 nu avea cum să fie trecut teren cu vegetație forestieră, deoarece la acea vreme, din câte se cunoaște de la părinți și bunici, nu era o pădure deasă cu adevărat, era o pădure formată mai mult din grupuri (pâlcuri) de copaci și poieni. De aceea, în actul repectiv nu este specificat ce fel de teren era.
Pe perioada cât P. N. nu a fost în comună (datorită serviciului pe care l-a avut) așa după cum spune acesta în memoriul scris, văzut și semnat de P. D. -băiatul lui P. V., de cumnați și Primărie, de întreținerea pădurii și folosirea locurilor arabile (așa după cum au stabilit prin înțelegere), s-au ocupat atât rudele din partea lui P. N., cât și rudele din partea lui P. Stratina.
Nu se vorbește nimic de împărțirea masei succesorale, deoarece atâta timp cât timp a trăit P. E. și P. V., decedați (în 1942, respectiv 1948) nu au pus în aplicare actul nr. 1985/15.05.1922 și nici urmașii acestora.
Din informațiile pe care le avem de la Primăria Dolhești și de la J. P., nepotul lui P. V., au fost eliberate (date) titluri de proprietate pentru moștenitorii lui P. V.: P. D. C., J. P., S. N., T. Boiton, care însă nu cuprind suprafețe de teren menționate în actul nr. 949/12.05.1915.
2) Referitor la suprafața de teren de 21.480 mp (120 prăjini), ce a făcut obiectul actului de vânzare - cumpărare nr. 307/13.03.1901, instanța reține că acesta, într-adevăr a aparținut bunicilor P. G. și P. E., lucru care îl confirmăm și noi, dar menționăm, că după decesul acestora întreaga suprafață a intrat în stăpânirea lui P. V. (frate cu P. N.), ulterior a urmașilor acestuia și o mică parte unui nepot (P. loan).
Deci, fiecare frate s-a ocupat de câte un lot de teren cu suprafața care este trecută în actul specificat mai sus.
Ca urmare, de revendicarea terenului forestier din acest lot s-a ocupat domnul J. P., moștenitor și nepot din partea lui P. V..
În acest sens domnul J. P. s-a adresat Instanței de Judecată, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Răducăneni.
Prin Sentința Civilă nr. 64/31.01.2012 instanța a admis acțiunea reclamantului J. P. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,56 Ha teren forestier.
La fel ca și în cazul actului nr. 949/12.05.1915, în actul 307/13.03.1901 nu este trecut teren cu vegetație forestieră, deoarece la acea vreme, din câte se cunoaște de la părinți și bunici, nu era o pădure deasă cu adevărat, era o pădure formată mai mult din grupuri (pâlcuri) de copaci și poieni. De aceea în actul respectiv nu este specificat ce fel de teren era.
În legătură cu partajarea pe terenul ce aparține lotului din act nr. 307/13.03.1901, știm că terenul agricol este folosit de toți moștenitorii lui P. V., dar partajarea, așa după cum spune domnul J. P., ar fi fost făcută de pe vremea când trăiau bunicii P. V. - P. E..
Pe baza acestor acte de partajare s-au întocmit și eliberat, conform Legii 18/1991, TITLURILE DE PROPRIETATE pentru fiecare moștenitor.
Referitor la partajarea pentru pădure, nu credem că este făcută (deși în niște registre de la primărie, P. V. D. este trecut cu 0,20 Ha și S. V. N. cu 0,13 Ha), deoarece pădurea după anii 1947 - 1948 a fost trecută la Ocolul Silvic și abia acum a fost întreprinsă acțiunea de retrocedare, prin solicitarea făcută de domul J. P. în dosarul_ .
Deci în perioada 1922 - 1958, când au fost în viață P. E. și P. V., niciunul nu s-a folosit de actul de vânzare - cumpărare nr. 1985/15.05.1922.
Astfel, flecare frate a stăpânit terenurile pe care le aveau. P. N. a stăpânit terenurile avute de la P. I..
Actul nr. 1985/15.05.1922 nu a fost pus în aplicare de nici un urmaș (moștenitor) din partea lui P. E. sau al lui P. V. cât a trăit P. N., decedat în anul 1973.
Deci, vă rugăm să rețineți că referitor la suprafața de 21.480 mp din actul nr. 307/13.03.1901 după decesul bunicilor P. G. și P. E. aceasta a intrat în posesia moștenitorilor, respectiv P. V. și ulterior a moștenitorilor acestuia, o mică parte de teren arabil (0,24 Ha) revenind lui P. I., nepot al lui P. V..
O altă dovadă că proprietarul terenului din actul nr. 949/12.05.1915 este P. N. este și faptul că în urma expertizei terenului care pleacă cu pădure din T 13 de pe dealul Căprăriei (cea. 600 m), apoi teren cu fâneață, arabil și pădure de salcâmi la șosea (cea. 400 m), deci în continuare pe Târlele 10 - 9, în lungime totală de aproximativ 1000 m, acesta s-a găsit liber, nefiind ocupat de alte persoane.
Suprafața de teren arabil de 0,50 Ha, înregistrată în rol la locul numit Crăsnița pe numele lui P. N. și cu megieșii indicați fiind validată.
Raportul expertizei pentru care Consiliul Local din Dolhești (primăria) nu a avut nici o obiecție este de asemenea o dovadă.
3) Într-adevăr, la data întocmirii actului nr. 3488/15.11.1929, suprafața de 0,50 Ha cumpărată de C. Stratina (P.) de la A. M. din locul numit Luțoaia, era cu fâneață.
Însă în urma unor alunecări de teren, după anul 1932, pe o lungime de cea. 200 m (lotul de teren având forma unui dreptunghi 500 x 10 m) în partea de vest - deci pe versant (200 x 10 m) a fost plantată vegetație forestieră din foioase.
Pentru a se vedea și cunoaște mai ușor, s-au depus la dosar 2-3 schițe, una fiind înregistrată și la primărie cu nr. 1982 din 01.2011, schiță în care sunt arătate și terenurile altor megieși și în care terenurile cu pădure sunt colorate cu verde, iar cele arabile (fânețe) cu galben.
A fost, deci, solicitată numai diferența de 0,20 Ha teren forestier (de la 0,30 Ha fâneață la 0,50 Ha total teren) ; deci, așa după cum se vede scris chiar în partea de jos la pag. 2 din Sentința Civilă nr. 383/20.09.2012.
Suprafața de 0,30 Ha fâneață fiind inclusă în suprafața de 2,06 Ha validată.
În susținerea faptului că suprafața în discuție de 0,20 Ha din totalul de 0,50 Ha menționată în actul nr. 3488/15.11.1929 era fâneață, depunem declarațiile numiților A. C. C., Adochie N. J., S. V..
4)Cu privire la evidențele din registrele agricole în care nu sunt înscrise suprafețe de pădure, precizăm faptul că sunt totuși cazuri în care unii proprietari apar și cu suprafețe de pădure. Anexăm Extras din registrul Agricol pe numele lui C. N., care apare cu 0,15 Ha.
În același registru, P. D. (băiatul lui P. V.) apare cu 20 ari, suprafață care a fost validată de primărie la poz. 20 în tabelul de validare, așa după cum se arată la pag. 2 din rezultatul expertizei Dosar nr._ .
Am exemplificat numai aceste cazuri, deoarece în Sentință se spune că Instanța a constatat că în registre nu sunt înscrise suprafețe cu pădure.
Deci, vă rugăm să rețineți că acest lucru este confirmat și de Concluziile Raportului de expertiză efectuat în Dosar nr._ al Judecătoriei Răducăneni.
5)Referitor la procesul - verbal din 07.04.2002, încheiat de C. Locală Dolhești în prezența primarului, prin care se hotărăște atribuirea suprafeței de 1 Ha de pădure moștenitorilor lui P. Gh. N. (în baza Sentinței Civile nr. 9429/1992 definitivă, prin care a fost respinsă plângerea reclamantei F. A.) și 1 Ha de pădure moștenitorilor lui P. V. și P. I., suntem de acord cu Instanța, că aceste înscrisuri nu fac dovada dreptului de proprietate.
În legătură, însă, cu acțiunea nr. 6064 din 16.04.1992 a petentei F. A., prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 Ha de pădure, moștenire de la părinți (P. N. și P. Stratina) și cu Hotărârea nr. 2277/16.04.1992 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, care a respins contestația petentei pe motiv că nu a prezentat copie de pe certificatele de naștere ale părinților (deși au depus mărturie P. loan și Hristodor P., care au fost audiați și au declarat că părinții petentei au avut în proprietate suprafața de aproximativ 1 Ha pădure, care a fost preluată de Ocolul Silvic), Instanța prin SENTINȚA CIVILĂ nr. 9429/05.10.1992 a respins plângerea prin Hotărâre definitivă - nu pentru problemă de fond funciar, ci pentru lipsă de certificate de naștere, care nu s-au găsit la acea dată.
6) Este adevărat că au fost întocmite fișe de punere în posesie cu suprafețe, de către membrii Comisiei . existe însă o hotărâre de validare. Aceste documente pe care noi le-am considerat ca fiind bune, instanța, pe bună dreptate nu le poate lua în considerare ca acte doveditoare.
7) Terenul cu pădure solicitat, în suprafață de cca. 2 ha se compune din: 1 ha partea lui P. Gh. N. și 1 ha din partea lui P. Stratina.
Pădurea din partea lui P. N. face parte din lotul de teren de 32.200 mp, conf. Act 949/12.05.1915, pentru care am arătat că nu există nici o persoană trecută în evidența actelor de la primărie, că ar fi proprietari pe o anumită suprafață din acest lot și nici actul 1985/15.05.1922 nu a fost pus în aplicare.
În acte nu apare ca fiind teren forestier și nici altfel, deoarece așa după cum am mai declarat, din ceea ce se cunoaște de la părinți și bunici, în acea perioadă nu era o pădure deasă, era o pădure formată mai mult din grupuri (pâlcuri) de copaci și poieni.
Faptul că martorii (unii dintre ei megieși) au declarat că proprietarul este P. N. și că terenul are vegetație forestieră (lucru real), ceea ce nu este menționat în act și ar constitui contradicție între mențiunile din acte și declarațiile martorilor, aceasta fiind un motiv pe baza căruia Instanța ar anula depozițiile martorilor J. P. și Adochie V. ; noi spunem că instanța ar trebui să țină cont de realitatea din teren.
Este adevărat că în plângerea făcută, nu am dovedit cum au fost împărțite suprafețele de teren, după decesul autorilor P. I., P. G. și P. E., între moștenitorii acestora.
Am arătat acum, că terenul după decesul lui P. I. a fost stăpânit de P. N. și P. Stratina, iar după decesul lor de către moștenitorii acestora, fără să se facă partajare.
Pentru locul trecut în actul nr. 307/13.03.1901, stăpânit de P. V. (o mică suprafață de teren arabil de un nepot al său - P. loan), credem că este făcută partajarea pentru terenurile arabile, deoarece moștenitorii au Titluri de Proprietate.
Despre partajarea pădurii din acest lot nu cunoaștem, dacă aceasta s-a făcut. Știm însă, că de revendicarea terenului forestier ce a făcut obiectul altui dosar, și anume dosar nr._, s-a ocupat domnul J. P., moștenitor și nepot din partea lui P. V..
Al doilea hectar de teren cu vegetație forestieră, solicitat de noi reclamanții din dosarul nr._, este din partea lui P. Stratina (fostă C.).
Pădurea se găsește în partea de est a lotului de teren agricol deținut de N. (frate cu C. Stratina) pentru care s-a dat TITLU DE PROPRIETATE nr._/30.08.1994 pe numele lui C. M., soția acestuia.
În partea de nord, pădurea se învecinează cu terenul forestier al lui P. N., iar în partea de sud cu terenul forestier al lui Adochie N. J. (nepot de soră din partea lui C. Stratina).
În această suprafață de teren forestier a lui Adochie N. J., pe o lungime de cea. 185 m, deci în partea de vest a acestui teren, se găsește terenul forestier în suprafață de 0,15 Ha al lui C. N., așa după cum rezultă din Declarația dată de domnul Adochie N. J., dată în fața notarului la data de 01.09.2011 și legalizată la Biroul Notarilor Publici Răducăneni cu nr. 2341/01.09.2011 și din evidențele de la primăria Dolhești.
Toate aceste 3 loturi de teren arabil, Tarlalele 13-10-9, aflate unul lângă celălalt, ale lui P. N., C. N. - P. Stratina, Adochie J. și Adochie V. (moștenitori după Adochie N. cumnat cu P. Stratina) care cuprind și suprafațe cu pădure, pleacă din zona numită Ulm și continuă pe Căprărie - Crăsnița până la șoseaua județeană Dolhești - Ciortești.
Terenul cu vegetație forestieră aflându-se pe tarlalele 10-9, așa după cum sunt figurate pe schiță.
Aceste terenuri ale familiei C. și Adochie sunt din partea bunicilor C. C. și C. C..
Știm că moștenitorii au fost N., N., A., I., Stratina.
Nu toți moștenitorii au avut și pădure, deoarece unii au preferat ca în funcție de animalele și păsările pe care le aveau în gospodărie, să aibă mai mult teren agricol, iar pentru lemne de foc făceau schimb cu produse alimentare.
C. N. a fost găsit trecut cu 0,15 Ha pădure.
C. Stratina are cea. 1 Ha lângă Adochie N. J. și C. N. pădure de foioase, fiind la vest de locul arabil de 0,5 Ha din același lot și pe același aliniament, validat și care face parte din totalul de 2,06 Ha retrocedat.
Chriac I. (zis moș N.) are din partea soției, M. Frăsina (Frozica) peste 1 Ha de pădure spre nord, aproape de pădurea statului, ținută de Ocolul Silvic.
C. A., care nu apare în nici o evidență că ar fi avut pădure, iar terenurile arabile le avea în alte zone.
Nu s-a putut face dovada modului de împărțire a succesiunii după decesul lui P. I., în lipsa unui act de succesiune
Din toate dovezile enumerate mai sus rezultă, că lipsa actului de succesiune nu a fost un impediment ca P. N. să stăpânească, așa cum am dovedit, suprafețele de teren, suprafețe care în prezent sunt în posesia reclamanților din prezentul dosar.
Menționăm încă o dată, că în perioada 1922 - 1958, când au fost în viață atât P. E., cât și P. V., niciunul nu s-a folosit de actul de vânzare - cumpărare nr. 1958/15.05.1922.
Deci, fiecare frate a stăpânit terenurile pe care le aveau.
P. N. a stăpânit terenurile avute de la P. I..
Față de cele mai sus-menționate vă rugăm să admiteți recursul, să casați sentința atacată și să pronunțați o hotărâre prin care să anulați ca netemeinică și nelegală Hotărârea nr. 44/11.01.2011 a Comisiei Județene lași pentru stabilirea dreptului de proprietate și să dispuneți reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,3987 Ha vegetație forestieră.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În această fază procesuală s-a administrat pentru recurenți proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat recursul promovat în cauză.
Corect a reținut instanța de fond succesiunea actelor juridice încheiate de autorii părților privind proprietatea terenurilor.
Cu privire la actul nr. 1985/15.05.1922 prin care P. E. a vândut lui P. V. drepturile de moștenire ale acesteia după P. I., instanța nu poate constata nevalabilitatea acestuia, așa cum solicită reclamanții-recurenți.
Chiar dacă acest act (conform susținerilor recurenților) nu a fost pus în aplicare niciodată, terenurile fiind deținute dintotdeauna de P. N. și moștenitorii acestuia, nu lipsește de eficiență juridică transmiterea astfel făcută.
Potrivit art. 8 și 9 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate prin constituire sau reconstituire, se face la cerere, de către persoanele interesate care trebuie să facă dovada calității de titular sau de moștenitor al dreptului de proprietate pentru care urmează să i se reconstituie dreptul.
Or, în speță, această dovadă nu poate fi făcută de către recurenți, dat fiind actul de vânzare-cumpărare nr. 1985/15.05.1922.
Interpretarea pe care aceștia o dau actului este pur personală și nu se circumscrie realității juridice potrivit căreia, nulitatea unui act juridic autentic nu poate fi constatată decât de o instanță judecătorească.
Susțineri personale fac părțile și cu privire la terenul cuprins în actul de vânzare-cumpărare nr. 307/13.03.1901, prima instanță reținând succesiunea operațiunilor juridice pe baza actelor de la dosar. În recurs, recurenții, pe de o parte, recunosc și celorlalți moștenitori ai lui P. G. și E., dreptul privind terenurile ce au aparținut acestora, dar pe de altă parte fac referire, în dovedirea dreptului lor de proprietate, tot la actul nr. 1985/1922 (apreciat de ei ca nevalabil).
Arată recurenții că suprafața de teren solicitată (aproximativ 2 ha) provine din suprafața de teren reprezentând partea lui P. N. din terenul de 32.200 mp dar acest teren a fost trecut în proprietatea lui P. I. (unchiul recurenților) în anul 1915, iar ulterior vândut lui P. V. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1985/1922.
Pentru celălalt hectar de pădure solicitat, recurenții au precizat că este din partea lui P. Stratina (mama, respectiv bunica lor), însă pentru acest teren nu s-a făcut dovada cu înscrisuri a dreptului de proprietate, nefiind evidențiat nici în rolurile agricole.
Actul nr. 3488/1929 are ca obiect doar suprafața de 50 de ari (5000 mp) și se referă la categoria de folosință „fâneață” și așa cum a reținut prima instanță, pentru suprafața de 0,30 ha (3000 mp) s-a reconstituit deja dreptul de proprietate.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge recursul promovat, menținând sentința Judecătoriei Răducăneni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de F. N.A., C. I., P. V. M. D. și P. V. V. C. împotriva sentinței civile 383/20.09.012 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. D. M. S. F.
Grefier,
Getuța M.
Red. M.M.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./18.03.2014
Judecător fond D. E. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2225/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2222/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
