Contestaţie la executare. Decizia nr. 2467/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2467/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 27668/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - M. D.
Judecător - P. E.-C.
Judecător - C. A. M.
Grefier - G. I. A.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2467/2013
Pe rol se află recurent C. GH. F. A. și pe intimat L. C. P. AL COMUNEI VÎNĂTORI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. Căcescu, pentru recurentă și consilierul juridic S. C., pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța aduce la cunoștința părților că cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentă a fost respinsă.
Av. Căcescu depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Consilierul juridic al pârâtului invocă excepția netimbrării cererii de recurs, arătând că la termenul anterior instanța a pus în vedere reprezentantului recurentei să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată, moment în care reprezentantul recurentei a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Av. Căcescu solicită respingerea excepției, arătând că este dreptul părții de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Instanța respinge excepția netimbrării cererii de recurs ca fiind nefondată și rămâne în pronunțare pe o eventuală amendare a reprezentantului recurentei pentru tergiversarea cauzei.
Av. Căcescu arată că exercitarea dreptului la apărare este un drept legal al părților, iar obligația avocatului este aceea de a depune toate diligențele pentru apărarea drepturilor clientului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului arătând că instanța de fond a admis, în mod ilicit, contestația la executare, având în vedere că creanța a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, care a rămas definitivă și irevocabilă. Solicită și cheltuieli de judecată și depune chitanța nr. 22/26.11.2013.
Consilierul juridic al intimatei solicită respingerea recursului, considerând că sentința primei instanțe este legală și temeinică. De asemenea, invocă decizia XX/12.12.2005 și arată că existența unei pagube în detrimentul recurentei se poate stabili doar în fața unei instanțe judecătorești. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. Căcescu, având cuvântul în replică, arată că o hotărâre judecătorească nu poate fi anulată pe calea contestației la executare.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul L. C. în contradictoriu cu intimata C. F.; s-a anulat somația nr. 369/2012 emisă în dosarul de executare nr. 369/2012 al B. C. P. și celelalte acte de executare subsecvente; s-a anulat încheierea din 31.07.2012 a Judecătoriei Iași de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr._/11.10.2011 a Judecătoriei Iași; a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 205,80 lei către contestator.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul_, contestatorul L. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata C. F. actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 369/2012 al B. C. P., cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că având în vedere faptul că între considerentele care au stat la baza emiterii Sentinței civile nr._/11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași (titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită nr. 369/2012) și soluția pronunțată există discrepanțe care impun lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, în sensul că este necesar ca instanța să înlăture din dispozitivul acestei sentințe dispoziția de obligare a primarului la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere până la executarea obligației de emitere a titlului, deoarece în considerente, aceeași instanță constată că nu s-a dovedit refuzul Comisiei de a întocmi documentația prealabilă emiterii titlului, or, președintele Comisiei este Primarul.
În concluziile pe fondul cauzei, a arătat contestatorul că în conformitate cu Decizia XX din 12.12.2005 a Înaltei curți de justiție și Casație dată în interesul legii, hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite, or în cauză, creditoarea nu a dovedit daunele interese.
În drept, art. 399 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând lucrările cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 369/2012 al B. C. P. este reprezentat de Sentința civilă nr._/11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de C. Gh. F. A. în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Vânători, Comisia Județeană Iași, Primarul Comunei Vânători, s-a dispus obligarea pârâților Comisia locală de fond funciar Vânători, Primarul Comunei Vânători să întocmească documentația emiterii titlului de proprietate pentru 0,72 ha teren forestier și să o înainteze Comisiei Județene în vederea emiterii titlului de proprietate. dispunându-se de asemenea, obligarea Primarului Comunei Vânători la daune cominatorii de 50 lei / zi întârziere până la executarea efectivă a hotărârii.
Instanța a constatat că primul motiv de contestație este neîntemeiat întrucât nu se impune lămurirea dispozitivului. Astfel, în considerentele sentinței, instanța a motivat dispoziția de obligare a Primarului Comunei Vânători la daune cominatorii de 50 lei / zi întârziere până la executarea efectivă a hotărârii, arătând că potrivit dispozițiilor art.64 din legea 18/1991 cu modificările ulterioare doar primarul poate fi obligat la daune pentru refuzul de punere în posesie.
Cel de-al doilea motiv de contestație este întemeiat întrucât în conformitate cu Decizia XX din 12.12.2005 a Înaltei curți de justiție și Casație dată în interesul legii, hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite. Daunele cominatorii reprezintă acele mijloace juridice puse de lege la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor atunci când acesta continuă să nu execute în natură obligațiile de a face sau de a nu face. Instanța a reținut că în literatura juridică s-a subliniat că daunele cominatorii nu au nicio legătură cu prejudiciul încercat de creditor din cauză neexecutării obligației de către debitor, astfel că nu au caracter reparator.
Totodată, în practica judecătorească s-a decis că suma stabilită ca daune cominatorii are un caracter provizoriu, iar instanța are îndatorirea, dat fiind caracterul cert și nelichid al unei asemenea creanțe, să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind după regulile dreptului comun privitoare la răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Având în vedere cele ce preced, constatând că nu s-a cerut de către creditor obligarea debitorului la daune-interese, astfel cum prevăd dispozițiile art. 580 indice3 alin.2 și nu s-a dovedit cuantumul acestor daune-interese, văzând și disp. art. 274 C.proc.civ, instanța a admis contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata C. Gh. F. – A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, recurenta a susținut că în baza titlului executor (sentința civilă_, pronunțată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Iași), s-a dispus obligarea Primarului Comunei Vânători la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere până la executarea efectivă a hotărârii.Prin încheierea din data de 31 iulie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._/245/2012, de Judecătoria Iași, a fost admisă cererea formulată de domnul executor judecătoresc P. C., și a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/11.10.2011 a Judecătoriei Iași, la cererea intimatei, în calitate de creditoare, împotriva debitorilor Comisia Locală de Fond Funciar Vânători și a Primarului Comunei Vânători. La data de 11.09.2012, intimatul L. C., în calitate de primar al comunei Vânători, a formulat contestație la executare silită, invocând în contestație apărări de fond, care au fost soluționate în mod irevocabil în dosarul civil nr._, de Judecătoria Iași și care nu pot face obiectul unei contestații la executare. Prin contestația la executare, contestatorul - debitor, contestă titlul executoriu în baza căruia se face executarea silita, sentința civilă_, pronunțată în dosarul civil nr._, de Judecătoria Iași, contestație la executare inadmisibilă, raportat la art. 399 alin.(3) Cod procedură civilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art.399 alin. (3) Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de instanța judecătorească, se pot invoca, în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede, acest scop, o altă cale de atac. Executarea silită făcându-se în baza unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească, apărările invocate în contestația la executare sunt inadmisibile. Instanța competentă a statua asupra contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, o soluție contrară fiind de natură să înfrângă în mod grav principiul autorității lucrului judecat. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. (Ș. c. României hot. din data de 24 martie 2005). Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat în care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).Potrivit art. 20 din Constituția României, legile interne vor fi interpretate în
conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte iar potrivit alin. 2 din același articol, „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Soluționarea contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. In cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, printre altele, că soluția stabilită în mod definitiv de către instanțe cu privire la un litigiu să nu mai poată fi repusă în discuție, ori sentința civilă nr._ din data de 20.11.2012, pronunțată în dosarul civil nr._ încalcă acest principiu pentru că s-a admis o contestație la executare care pune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat. În temeiul acestui principiu, nici o parte nu poate solicita revizuirea unei decizii definitive și executorii doar pentru a obține o nouă analiză a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).Refuzul statului de a asigura punerea în executare a unor hotărâri judecătorești, în principal a celor care obligă comisiile de fond funciar să emită un titlu de proprietate în favoarea unor persoane, constituie o violare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la C.E.D.O. (protecția proprietății). Hotărârile - R. c. României si G. c. României - ridică din nou problema refuzului unor comisii locale de aplicare a Legii 18/1991 de a executa hotărâri judecătorești irevocabile.Statul are obligația pozitivă de a asigura executarea unor hotărâri judecătorești, altfel dreptul de acces la justiție rămânând unul formal și inutil.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului.
In drept, a invocat dispozițiile art.299-316 C.proc. civ.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare dar, prin concluziile formulate prin reprezentant cu prilejul închiderii dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului.
În această fază nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Situația de fapt a fost în mod corect expusă de instanța de fond, nu constituie obiectul criticilor recurentei, astfel că nu se mai impune a fi redată în considerentele prezentei decizii. Controversa ce a declanșat prezentul litigiu este de natură juridică și vizează caracterul de titlu executoriu al hotărârii prin care s-au stabilit daunele cominatorii. Ori, această chestiune a fost tranșată de Î.C.C.J. prin decizia XX/12.12.2005 pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor interese dovedite.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că în sistemul nostru de drept despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză. Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid. Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
În considerarea celor expuse, în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare, soluția astfel pronunțată fiind susținută de decizia pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., sus-menționată. Prin urmare, nu pot fi reținute criticile recurentei care în esență se circumscriu încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol, întrucât în cauză nu se repune în discuție fondul litigios, nu se aduce atingere niciunui drept de proprietate recunoscut recurentei, ci s-a analizat îndeplinirea de către sentința civilă nr._ din 11.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași, a condițiilor necesare pentru executarea silită a dispozițiilor relative la daunele cominatorii, raportat la decizia civilă XX/12.12.2005 a Î.C.C.J.
În considerarea celor expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. GH. F. A. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 a Judecătoriei Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2013.
Președinte, D. M. Pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./29.07.2014
Judecător fond R. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2469/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
