Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 1711/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
Președinte - M. M.
Judecător – C. M.
Judecător – D. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 766
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta CAS Iași si continuat de A.-A. Iași împotriva sentinței civile nr.9311/02.05.2012 pronunțata de Judecătoria Iași ,intimată C. G. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata personal, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Interpelată fiind intimata precizează că nu mai are alte probe de administrat, arată că a depus la dosar chitanțele cu care face dovada că la data formulării recursului erau achitate toate taxele datorate.
Intimata arată că înțelege să –și mențină excepția tardivității formulării recursului motivat de faptul că ultima zi a 17 a când ar fi putut declara recursul pentru a fi în termen, era vineri 27 iulie 2012.Cum recurenta l-a formulat luni 30 iulie 2012, să se constate că acesta a fost tardiv formulat .
Instanța reține faptul că pe plicul aflat la dosar la fila 5 data poștei este 26.06.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul.
Intimata având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arată că la data formulării recursului erau plătite toate obligațiile, era asigurată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, arată că chitanța a fost depusă la termenul anterior.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9311/2.05.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. G.-V., cu domiciliul în Iași, ..7, ., ., jud.Iași în contradictoriu cu C.N.A.S.- C. de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, ..18-20, jud.Iași.
Anulează somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 din dosarul de executare silită nr. 9826.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 24,00 lei, reprezentând c/v taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Intimata C. Națională de Asigurări de Sănătate, C. de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.10.2011 decizia de impunere nr. 8680 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatoarea C. G.-V., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 848,00 lei, dobânzi de 104,00 lei și penalități de întârziere de 111,00 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 01 ianuarie 2006 – 16 septembrie 2011.
Decizia de impunere reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din OG 92/2003 și se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Conform disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Potrivit disp. art. 35 din Ordinul 617/2007, „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A..
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speță, intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatoarea reieșind că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de A., lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real că în cazul neachitării contribuțiilor FNUASS și a majorărilor de întârziere, C. Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, procedează la măsuri de executare silită fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp. art. 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar dacă contestatoarea era obligată să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006, în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula somația și titlul executoriu din dosarul de executare silită nr.9826, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
Având în vedere disp. art.274 C. pr. Civ., va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 24,00 lei, reprezentând c/v taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. de Asigurări de Sănătate Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că potrivit Legii 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarația privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada contribuțiilor. Obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor îi revenea în primul rând contestatoarei. Neîndeplinirea obligației prev. de art. 82 alin. 2 Cod procedură fiscală nu poate avea un caracter exonerator de la plata contribuției leg ale ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator, contravențional.
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale precum și obligațiile accesorii în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani calculat de la data de 1.01. a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul. Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări sau penalități de întârziere.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepțiile tardivității și lipsei de obiect a recursului iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Hotărârea a fost comunicată părților la data de 11.07.2012 iar recurenta a formulat recurs la data de 30.07.2012, ultima zi fiind 27.07.2012.
Suma solicitată a fost achitată înainte de a se promova recursul de către C.A.S. Iași. Mai mult în prezent are calitatea de asigurat neavând nici o datorie față de C.A.S. Iași.
Pe fond arată că nu a încheiat cu C.A.S. nici un contract de asigurare astfel că acesta nu poate emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță. Accesoriile au fost calculate conform art. 119 și 1201 din O.G. 92/2003 articole ce au fost modificate prin O.U.G. 39/2010 și Legii 46/2011.
Invocă dispozițiile art. 15 din O.U.G. 150/2002 și art. 222 din Legea 95/2006.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
La primirea cererii de recurs în baza art. V din O.U.G. 125/2011 s-a dispus scoaterea din cauză a C.A.S. Iași și introducerea în cauză a A. – A. Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Excepția tardivității formulării cererii de recurs nu poate fi primită. Hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată recurentei la data de 11.07.2012. Termenul de 15 zile reglementat de art. 301 Cod procedură civilă calculat potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă s-a împlinit astfel cum susține și intimata la data de 27.07.2012. Cererea de recurs a fost predată recomandat la Oficiul poștal în aplicarea art. 104 Cod procedură civilă la data de 26.07.2012 așa cum rezultă din plicul aflat la fila 5 dosar. Ca atare, actul de procedură fiind trimis prin poștă în intervalul de 15 zile reglementat legislativ se socotește a fi îndeplinit în termen (art. 104 Cod procedură civilă).
Nici excepția rămânerii fără obiect a cererii de recurs nu este întemeiată. Obiect al prezentului control de legalitate îl formează sentința civilă nr. 9311/2012 a Judecătoriei Iași, sentință civilă ce nu a fost schimbată sau anulată de nici o altă instanță.
Achitarea de către contestatoare a sumelor de bani datorate către C.A.S. nu se subsumează unor motive menite a susține excepția rămânerii fără obiect a cererii de recurs. Aceste aspecte țin de soluționarea contestației la executare cu care judecătorul fondului a fost investit.
Pe fondul cererii de recurs, tribunalul reține temeinicia sa.
Potrivit art. 172 Cod procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
În baza acestei dispoziții legale în cadrul contestației la executare care se referă la un titlu executoriu emis de către C.A.S. se pot invoca doar aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. În situația în care se contestă existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal, legiuitorul a pus la dispoziția contestatoarei debitoare o cale de atac specială prevăzută de O.U.G. 92/2003. Astfel, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală „împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație care se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat în termen 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, sub sancțiunea decăderii iar potrivit art. 210 Cod procedură fiscală „soluționarea contestației se realizează de către organul competent prin decizie sau dispoziție, după caz, care pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii”.
În condițiile art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală în cadrul contestației la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu doar în situația în care legea nu prevede o altă cale de atac. Cum s-a arătat anterior împotriva modului de stabilire a creanței în baza căreia a fost emis titlul executoriu la care se referă prezenta acțiune cod procedură fiscală prevede posibilitatea atacării acestuia pe calea contestației administrative. În consecință, aspectele invocate de contestatoare privind existența și întinderea obligației de plată nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare ci doar în cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere.
Susține contestatoarea în cuprinsul actului de învestire că actele de executare – titlul executoriu și somația – nu cuprind complet obiectul actului administrativ fiscal. Este adevărat că art. 46 Cod procedură fiscală sancționează cu nulitatea lipsa obiectului actului administrativ, nulitate ce poate fi analizată în cadrul contestației la executare. Însă susținerile contestatoarei nu-și au suport în conținutul actelor de executare săvârșite. Atât, titlul executoriu nr._/27.12.2011 cât și somația nr._/27.12.2011 fac trimitere la decizia de impunere nr. 8680/2011 decizie prin care s-a stabilit atât contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de contestatoare cât și accesoriile acesteia. Odată ce decizia de impunere i-a fost comunicată contestatoarei, trimiterea la aceasta, ce se regăsește în titlul executoriu și în somația contestată, exigența art. 43 alin. 1 lit. d din O.U.G. 92/2003 este respectată.
Art. 115 Cod procedură fiscală a cărui nesocotire o invocă contestatoarea reglementează ordinea stingerii datoriilor pentru ipoteza în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale.
Pe de o parte, contestatoarea datora în puterea deciziei de impunere, doar contribuția de asigurări sociale de sănătate și accesoriile aferente acesteia ceea ce exclude incidența art. 115 Cod procedură fiscală.
Pe de altă parte, transgresarea normei art. 115 alin. 4 Cod procedură fiscală este sancționată cu nulitatea relativă, condiție în care debitoarea trebuie să facă dovada vătămării suferite ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă).
Este într-o logică firească raportând decizia de impunere la titlul executoriu și somația emise că imputația sumei de 848 lei achitată de contestatoare s-a făcut asupra capitalului fiind astfel oțioasă orice arătare expresă relativă la acest aspect.
Raportat la conținutul titlului executoriu și somației înaintate contestatoarei instanța constată că acestea redau prevederile privitoare la dobânzi și penalități de întârziere din decizia de impunere împotriva căreia contestatoarea avea deschisă calea contestației administrative.
Notează Tribunalul că sentința civilă nr. 3380/4.03.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului ca tardiv, își are fundament în absența titlului de creanță – decizie de impunere în ce privește accesoriile. În prezentul litigiu actele de executare au fost săvârșite întemeiat pe decizia de impunere nr. 8680/31.10.2011 devenită titlu executoriu.
În consecință, reținând că titlul de creanță a devenit titlu executoriu și că actele de executare au fost îndeplinite cu respectarea cerințelor legale, Tribunalul în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității si excepția lipsei de obiect.
Admite recursul formulat de intimata CAS Iași si continuat de A.-A. Iași împotriva sent. civ. nr.9311/02.05.2012 pronunțata de Judecătoria Iași pe care o modifica in tot si in consecința.
Respinge contestația la executare formulata de Cocina G. V. in contradictoriu cu intimata CAS Iași si continuat de A.-A. Iași.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi 29.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. C.M. D.C. GREFIER,
M.G.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/25.07.2013
Judecător fond: C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 752/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
