Revendicare imobiliară. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 26649/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 779/2013
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de G. I. și B. Ș. împotriva sentinței civile_/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 15.03.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 22.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.08.2011 sub nr._ reclamantul G. I. a solicitat obligarea paratului B. S. sa ii lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de teren de 40 mp. situata în intravilan . paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii a aratat reclamantul ca a dobândit prin contractul de vinzare cumparare imobilul casa si teren situat în intravilan . ca piritul deține fara titlu si cu rea-credinta terenul proprietatea sa . Reclamantul si-a fundamentat in drept cererea pe dispozițiile art. 480 C.civ.
Prin sentința civilă nr._ din 25.05.2012 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I., domiciliat în R. nr. 76, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul B. S., domiciliat în R. nr. 76, jud. Iași .
A obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3,9 mp teren situat în intravilan . punctele 3,4, 5,6,7,8 ,19,14 din planul de detaliu anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța următoarele considerente:
In fapt, potrivit contractului de vinzare-cumparare autentificat sub nr. 2735/1994 reclamantul este in prezent proprietarul unei suprafete de 4.505 mp teren situat în intravilan . suprafetei dobindita in proprietate de 4.817 mp. acesta instrainind suprafata de 312 mp. catre V. L., prin contractul autentificat sub nr. 2288/2001 .
Piritul si sotia acestuia, B. M., sint proprietarii suprafetei de 312 mp. situata în intravilan . casei situata pe acest teren, imobilul fiind dobindit prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. 733/2003 de la D. T. si D. M. cit si de la P. L. si P. C. P., teren cumparat la rindul lor de la P. Ghe si L., prin contractul de vinzare cumparare 1302/2002. Acestia, la rindul lor, au cumparat terenul de la V. P. si L., dobindit prin contractul de vinzare cumparare 4855/2001 de la fam G. I.. Terenul in suprafata de 312 mp. a fost instrainat in baza documentatiei de carte funciara inregistrata la OCPI Iasi cu nr._/2001. Dreptul de proprietate al piritului este cel inscris in documentatia de carte funciara la data dezmembrarii,, ./3 avind nr. cadastral 685, reclamantul G. I. raminind in posesie cu ./1-2.
In drept, revendicarea intemeiata pe dispozitiile art. 480 cod civil este acea actiune reala si petitorie prin care reclamantul proprietar neposesor solicita instantei sa constate ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului aflat in posesia sau in detentia paratului si, pe cale de consecinta, paratul sa fie obligat sa ii lase bunul in deplina proprietate si linistita posesie.
Reclamantului in actiunea in revendicare ii revine, potrivit dispozitiilor art. 1169 C.civ, sarcina de a proba ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului din posesia paratului.
Potrivit raportului de expertiza topografica intocmit de expert M. I., in urma identificarii suprafetelor de teren proprietatea partilor si a masuratorilor efectuate, s-a concluzionat ca urmare a construirii gardului intre cele doua proprietati pe aliniamentul puntelor 3,4,5,6,7,8, piritul ocupa suprafata de 3,9 mp. din terenul proprietatea reclamantului, avind delimitarea si dimensiunile conform planului de detaliu. Arata expertul si ca ambele parti mai ocupa teren peste limitele proprietatilor, din terenul Consiliului Local R., suprafete delimitate conform Planului de situatie 1 din Raportul de exeprtiza.
Pe cale de consecinta, instanta va in parte actiunea reclamantului si, pe cale de consecinta, va obliga paratul sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 3,9 mp teren situat în intravilan . punctele 3,4, 5,6,7,8 ,19,14 din planul de detaliu anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
In temeiul art. 274 – 276 C.proc.civ. reținând culpa procesuala a paratului, instanța a admis in parte cererea reclamantului privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata si, in consecința, l-a obligat sa le plătească suma de 205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâtul B. Ș. și reclamantul G. I., decedat in cursul judecății, recurs continuat de moștenitorii G. E., G. L., G. O. și G. L. C..
Paratul B. Ș. critică soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Sentința este netemeinică, terenul pentru care a fost admisă acțiunea in revendicare este ocupat de gardul despărțitor al proprietăților învecinate, edificat exclusiv pe cheltuiala sa, insă amplasarea gardului s-a făcut in mod egal pe ambele proprietăți pe lungimea corpurilor de proprietate și pe o lățime care variază intre 15-20 cm. Susține că a dobândit dreptul de proprietate de la T. D. și M. D., P. L. și P. C., fără a modifica limita de hotar. Ca urmare a pretențiilor reclamantului privind parte din terenul proprietatea paratului dar și din nevoia de consolidare a gardului despărțitor, in anul 2008, a solicitat efectuarea unui raport de expertiză extrajudiciară care să stabilească linia de hotar a proprietăților, a solicitat și reclamantului G. să participe la efectuarea măsurătorilor care au concluzionat ( Expert R. P.) că nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului. Aceeași concluzie a fost adoptată și de către Comisia locală de fond funciar R. ca urmare a măsurătorilor efectuate la data de 21.08.2008.
Solicită admiterea recursului, respingerea acțiunii.
Reclamantul G. I. a criticat sentința pentru nelegalitate. Expertul arată la pct.5. Lit.A că pârâtul ocupă peste limita documentației de carte funciară teren Consiliul local R. suprafața de 40 mp, aspect care nu este confirmat de vreo adresă de la Consiliul Local R. in sensul de a deține o suprafață de teren intre proprietatea reclamantului și cea a pârâtului. Suprafața de teren revendicată coincide cu suprafața deținută fără acte de către pârât. Greșit au fost acordate cheltuielile de judecată doar in parte câtă vreme reclamantul a plătit taxa de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de către B. Ș.. Expertul a reținut faptul că pârâtul ocupă suprafața de 3,9 mp pe toată lungimea gardului de 28,50 mp. Pretențiile paratului legate de edificarea gardului despărțitor nu au fost formulate in fața instanței de fond. Raportul de expertiză extrajudiciară nu ii este opozabil.
Ambele recursuri au fost legal timbrate.
Recursul declarat de catre B. Ș. este fondat și va fi admis pentru următoarele motive.
Pârâtul a cumpărat suprafața de 312 mp situată în intravilan R. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 733 din 23.08.2003 Biroul Notarului public D. B. și BNP B. M.-O., Iași, de la vânzătorii D. T., D. M. și P. L. și P. C. P., la rândul lor aceștia au dobândit proprietatea acestui bun de la P. G. și P. L.. Aceștia din urmă dobândiseră terenul de la V. P. și V. L., cumpărători de la G. I. și G. E.. Succesiunea actelor de vânzare-cumpărare denotă faptul că paratul B. Ș. a dobândit in prorprietate terenul in suprafață de 312 mp, situat în intravilanul comunei R., jud. Iași, imobil ce a făcut inițial obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea numitei P. P. ( titlu de proprietate nr._ din 1994 ), înstrăinat apoi către reclamantul din speță cu contractul autentificat prin încheierea din 28.09.1994 a notariatului de Stat Județean Iași.
Delimitarea acestui corp de proprietate de către expertul tehnic desemnat in cauză (M. I.) denotă amplasarea sa intre punctele de reper 14-17, 19, 14, terenul in litigiu ocupat peste limita documentației de carte funciară din proprietatea G. I. prin construire de gard in suprafață de 3,90 mp fiind delimitat pe plan prin punctele 14,3-8, 19,14.
Se indică pentru ambele părți deținerea unor suprafețe de teren fără act de proprietate, pentru parat 40 mp, pentru reclamant 77 mp.
Constatările expertului tehnic desemnat in cauză nu justifică admiterea acțiunii in revendicare, nici măcar in parte, așa cum a dispus instanța de fond.
Suprafața de 3,90 mp este indicată de expert ca stăpânită de către pârât din proprietatea reclamantului „prin construire de gard”. Expertul nu indică limitele acestui gard ( lățimea lui, caracteristici) pentru a analiza dacă înafara suprafeței efective ocupate de gard pârâtul a inclus prin faptul edificării acestuia vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului. Cu toate acestea, chiar și in lipsa acestor date, Tribunalul are in vedere coordonatele suprafeței de 3,90 mp pentru care s-a admis acțiunea in revendicare, respectiv faptul că aceasta are o lungime de 28,50 mp, făcând ca lățimea suprafeței să varieze intre 17 și 23 cm (lățimile măsurate la capetele gardului –fila 66 dosar fond, plan de detaliu). O astfel de lățime, coroborată cu mențiunea expertului potrivit căreia ocuparea terenului de către parat s-a realizat „ prin construire de gard” permite tribunalului concluzia potrivit căreia suprafața de 3,90 mp este ocupată de gard. S-ar fi impus lămurirea aspectelor invocate de către parat in cererea de recurs de a se stabili lățimea gardului si dacă acesta este amplasat in mod egal pe ambele proprietăți, dacă cercetarea acestui aspect nu ar fi fost străină temeiurilor pentru care a fost promovată cererea in revendicare. Paratul revendică suprafața de 40 mp și nu suprafața de teren rezultată din construirea gardului despre care nu face nicio mențiune in cererea sa. In cererea de recurs se susține că suprafața de teren revendicată este tocmai suprafața de teren indicată de către expert ca deținută de parat fără acte din proprietatea consiliului local. Așadar temeiurile cererii in revendicare vizează terenul deținut de către parat fără acte de proprietate, indicat de către expert în planul de situație anexă la raportul de expertiză ca fiind delimitat de punctele 10,19,17,18 10, contur roșu. Pretenția dedusă judecății, reiterată prin cererea de recurs, nu aduce in discuție limitele pe care a fost amplasat gardul despărțitor al proprietăților.
In ceea ce privește suprafața de 40 mp deținută fără acte de proprietate de catre pârât este irelevantă critica recurentului G. conform căreia nu există niciun act al Consiliului local R. care să justifice această posesie.
Esențial in cercetarea acțiunii in revendicare era să se probeze că suprafața de 40 mp teren deținută fără acte de către B. Ș. face parte din proprietatea reclamantului G., dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 28.09.1994 a Notariatului de Stat Județean Iași. Constatările raportului de expertiză intocmit de catre expert M. indică faptul că suprafața de 40 mp delimitată de punctele 10,19,17,18 10, contur roșu nu este inclusă in proprietatea G.. Nu au fost formulate obiecțiuni la expertiză.
Pentru aceste motive, reținând că suprafața de 40 mp teren revendicată, deținută fără acte de proprietate de catre parat, nu face parte din proprietatea reclamantului, ca și împrejurarea că terenul in suprafață de 3,90 mp nu face obiectul cererii de revendicare, care, in esență, are in vedere un alt teren, precum și împrejurarea că această concluzie servește soluționării ambelor recursuri, Tribunalul, in temeiul art. 312 alin 1 și 3 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de catre paratul B. Ș., va modifica in tot sentința recurată, va respinge acțiunea. Va fi respins recursul declarat de către reclamant și continuat de moștenitorii acestuia pentru aceleași considerente. Respingerea in tot a acțiunii lipsește pe reclamant in tot de acordarea cheltuielilor de judecată, prin urmare critica sa relativă la admiterea in parte a acestei cereri nu va fi primită.
Cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, nu s-au probat aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul B. Ș. împotriva sentinței civile nr._/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul G. I., în prezent decedat, și continuată de moștenitorii G. E., G. L., G. O. și G. L. C. în contradictoriu cu pârâtul B. Ș..
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge recursul formulat de către reclamantul G. I., în prezent decedat, și continuat de moștenitorii G. E., G. L., G. O. și G. L. C. împotriva sentinței civile nr._/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
Președinte, C. E. C. | Judecător, Doinița T. | Judecător, M. C. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./25.06.2013/2 ex
Judecătoria Iași: S. A. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
