Contestaţie la executare. Decizia nr. 1329/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1329/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 7724/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Mai 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător M. C.
Judecător C. R.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1329/2013
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de . împotriva sentinței civile 9795/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat B. M. I. ȘI L. și S. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15.05.2013, 22.05.2013 și apoi pentru astăzi, 29.05.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9795/10.05.2012 Judecătoria Iași a respins contestația formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații B. M. I. ȘI L. și S. V..
A reținut instanța de fond următoarele:
Constată că la data de 07.03.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații B. M. I. ȘI L. și S. V. solicitând instanței anularea procesului –verbal de perimare a executării silite din 09.02.2012, obligarea intimaților B. M. I. ȘI L. la continuarea executării silite în dosarul nr.590/2010 prin urmarea concomitentă a tuturor formelor de executare, restituirea la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru și obligarea intimatului la plata unei amenzi în cuantum de 2500 lei.
În fapt, motivează contestatoarea că la data de 24.06.2010 (data predării către oficiile poștale) a învestit intimatul B. M. I. ȘI L. cu o cerere de executare silită a sentinței civile nr. 8483/12.07.2007, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul – debitor S. V., formându-se dosarul de executare nr. 590/2010 și că la data de 16.02.2012 i-a fost comunicat procesul – verbal de perimare a executării silite a cărui anulare o solicită, procesul – verbal a fost adresat, se pretinde la datata de 09.02.2012.
Din cuprinsul procesului – verbal de perimare rezultă că, în calitate de creditoare, ar fi lăsat să treacă 6 luni de la întocmirea ultimului act de executare fără a stărui în continuarea acesteia, împrejurare în raport de care, în conformitate cu dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă, la o dată neprecizată, ar fi intervenit perimarea de drept a executării silite.
Susține că perimarea executării silite sancționează pasivitatea creditorului și nu delăsarea executorului, neîndeplinirea de către acesta din urmă nici a obligațiilor legale și cu atât mai puțin a solicitărilor creditoarei de continuare a executării silite.
Se pretinde de către executor astfel cum a arătat deja, că ar fi lăsat să treacă 6 luni de zile de la întocmirea ultimului act de executare, împrejurare în raport de care, la o dată, neprecizată, ar fi intervenit perimarea.
Precizează că termenul de perimare nu se putea împlini până la data dresării procesului –verbal, motivat de faptul că a înaintat executorului cereri de continuare a executării silite la următoarele date: 02.09.2010, 30.10.2010, 20.12.2010, 28.03.2011, 18.04.2011, 30.06.2011 și 05.10.2011.
Mai mult, la data de 04.10.2011 a solicitat executorului să motiveze refuzul de executare, iar la data de 10.10.2011 a sesizat Judecătoria Iași cu o plângere îndreptată împotriva refuzului de executare (dosar_/245/201).
Altfel spus, în raport de data formulării cererii de executare silită (24.06.2010) a formulat cereri de continuare a executării silite la intervale inferioare termenului de 6 luni necesar pentru împlinirea termenului de perimare a executării silite.
Cererea, timbrată cu taxă de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei a fost însoțită de înscrise.
Intimată B. M. I. ȘI L. a formulat întâmpinare invocând excepția insuficientei timbrări a cererii apreciind că, fiind vorba de o contestație la executare, taxa de timbru ce trebuie achitată este de 194 lei, excepția tardivității, având în vedere că cererea a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației.
Susține că la data de 03.08.2010 a procedat la comunicarea către toate părțile a procesului –verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și a somație, a demarat procedura de executare silită a debitorului, la data de 31.08.2010 a primit informații de la Finanțele Publice locale ca debitorul nu are bunuri mobile sau imobile personale, a procedat la înființarea popririi asupra terțului angajator . această adresă de poprire a primit de la terțul angajator informații ca debitorul nu mai este salariatul său.
În luna aprilie 2011 a primit o ultimă adresă de la creditoare, prin care se solicită continuarea executării silite a debitorului S. V.. Față de starea de insolvabilitate a debitorului și legal de faptul că nici o instituție dintre cele la care a solicitat informații nu i-a comunicat nimic legal de eventualele bunuri mobile sau imobile deținute de aceasta și nici că debitorul ar fi angajată, a formulat o înștiințare către creditoare, la 29 iunie 2011, comunicata acesteia cu confirmare de primire, prin care i-a cerut să îi aducă la cunoștință ce decizie ia cu privire la cererea de executare silita a debitoarei. Nu a primit nici un răspuns.
Ca urmare văzând lipsa oricărui răspuns al creditoarei după mai bine de 6 luni de la această ultimă adresă formulată, a înțeles că numita . nu mai este interesată de continuarea executării silite începută în dosarul de executare 590/2010, drept pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 389 din codul de procedură civilă a constatat că a intervenit perimarea de drept în acest dosar.
Solicită respingerea celui de-ai doilea capăt de cerere. Atâta timp cât a intervenit de drept perimarea executării silite, nu pot fi obligați la continuarea executării silite, prin toate formele dispuse de legiuitor, împotriva debitorului S. V.. Se poate proceda la o nouă executare silită, dar numai dacă creditorul adresează executorului judecătoresc o nouă cerere de executare silită, situați în care B.E.J. trebuie să procedeze la o nouă somație, dând astfel curs dispozițiilor art. 389 alin. 3 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea celui de-al treilea capăt de cerere al contestației la executare de restituire a taxei de timbru, ca fiind inadmisibil. Nu pot fi obligați la restituirea taxei de timbru, ci eventual la suportarea cheltuielilor de judecată(prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă) și doar în măsura în care cererea contestatoarei este admisă și soluția va rămâne definitivă și irevocabilă, prim menținerea ei de către instanța de recurs.
Solicită respingerea celui de-al patrulea capăt de cerere privitor la amendarea B. Mareuță cu suma de 2500 lei, ca fiind nelegal. Dispozițiile invocate de către contestatoare în susținere, respectiv art. 404 alin. 1 ind. 1 Cod procedură civilă fac trimitere strict la situațiile în care executorul judecătoresc refuză începerea executării silite sau îndeplinirea uni act de executare silită.
Nu s-a solicitat administrarea altor probe în cauză.
S-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 590/2010 al B. M. I. ȘI L..
Analizând susținerile părților și înscrisurile de la dosar, instanța reține:
La data de 28.06.2010 a fost înregistrată pe rolul B. M. I. ȘI L. cererea formulată de creditoarea ., prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu – sentința civilă nr. 8483/2007.
Executarea silită formează obiectul dosarului nr. 510/2010 al B. M. I. ȘI L..
Prin încheierea din 20.07.2010 a Judecătoriei Iași, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu - sentința civilă nr. 8483/12.07.2007, pronunțată de Judecătoria C., iar la data de 03.08.2010 au fost întocmite procesele-verbale de stabilire a sumei de executat și a cheltuielilor de executare și somația de plată.
La data de 04.11.2010 a fost înființată poprirea asupra veniturilor debitorului, terțul poprit aducând la cunoștință executorului că debitorul nu mai are calitatea de angajat al său.
Din înscrisurile existente în dosarul de executare rezultă că, la datata de 20.04.2011 creditoarea a solicitat continuarea executării silite pentru recuperarea integrală a creanței, iar la datata de 29.06.2011 executorul judecătoresc a solicitat creditorului să precizeze ce debit mai are de recuperat și să comunice modalitatea în care dorește continuarea executării silite,
De la această dată și până la 09.02.2012 când a fost întocmit procesul –verbal de constatare a perimării creditoarea nu a mai făcut nici o solicitare.
Potrivit art. 389 cod procedură civilă, daca creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desființarea ei.
Față de situația de fapt reținută și având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța va respinge contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea . susținând nelegalitatea și netemenicia hotărârii instanței de fond pentru următoarele motive.
Susține recurenta că instanța de fond a ignorat criticile sale aduse în contestația la executare cu referire la actele și cererile cu efect întreruptiv al termenului de perimare, că la soluționarea contestației au fost avute în vedere exclusiv actele dosarului de executare depuse de către intimat și ignorate actele depuse de contestatoare respectiv, cererile de continuare a executării silite, cererea de motivare a refuzului de continuare a executării și copia plângerii formulate împotriva refuzului de a continua executarea.
S-a ignorat faptul că nu există dovezi ale comunicării actelor de executare către creditoare.
Trecând peste faptul ignorări cererilor de continuare a executării, cererea de chemare în judecată, plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executare este cu siguranță un act ce întrerupe cursul perimării. Aceasta întrerupe cursul perimării până la data la care aceasta se va soluționa irevocabil.. pe cale de consecință susține că la data de 09.02.2012 nu operase perimarea în dosarul 590/2010, soluția instanței de fond fiind lipsită de orice fundament de drept și de fapt.
A solicitat recurenta admiterea recursului modificarea în tot a sentinței pronunțate și pe fond admiterea contestație la executare cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului și în recurs.
În drept a invocat dis part 402 alin 2 cpc și 304 ind 1 cpc, 399 alin 1 și 389 cpc precum și 274 cpc.
A atașat cererii de recurs extras de pe portalul instanțelor privind dosarul_/245/2011.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul Birou Executor Judecătoresc Asociați M. L. și M. I. a susținut prin notele de concluzi depuse respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține intimatul că analizarea motivelor de contestație se face raportat la actele de executare din dosarul de executare iar celelalte înscrisuri depuse de recurentă, presupuse cereri de continuare a executării silite sunt formulate în termeni generali și fără a conține indicații cu privire la numărul dosarului de executare și numele debitorului, neputând fi înscrisuri care să ducă la convingerea instanței că acestea au fost formulate în dosarul de executare 590/2010 și în legătură cu debitorul S. V.
Susține intimata că există înregistrate peste 160 de dosare pe rolul biroului executorului judecătoresc care au ca și creditor pe ., . Bank, toți având reprezentant convențional pe C. av. F. Ovanesian.
Ca urmare, în lipsa unor dovezi concrete în ce privește dovada transmiterii unor cereri de continuare a executării silite ulterior datei de 30 iun 2011, instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, temeinic și fundamentat. Ca o ultimă precizare, aceleași dovezi de trimitere către birou executorului a unor presupuse cereri de continuare a executării silite a fost depuse de recurentă, ca probatoriu, în toate contestațiile la executarea formulate împotriva lui.
Cu privire la susținerile recurentei vizând necomunicarea unor acte de executare către recurentă solicită a fi înlăturate ca nefăcând obiectul contestației și ca tardiv formulate.
Cu privire la procesul verbal din 30 iun 2011 arată intimatul că acesta a fost întocmit în urma ultimi cereri de continuare a executării formulată de creditoare și ca urmare a lipsei oricărui răspuns la cererea sa a tras concluzia că nu mai există interes al creditoarei în continuarea executării silite drept pentru care a constatat intervenită perimarea.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dis part 304 ind 1 cpc instanța reține următoarele:
La cererea creditoarei . adresată B. M. I. ȘI L. s-a procedat la punerea în executare a titlului executoriu – sentința civilă nr. 8483/2007 a Judecătoriei C. împotriva debitorului S. V.. .
Executarea silită formează obiectul dosarului nr. 510/2010 al B. M. I. ȘI L..
Prin încheierea din 20.07.2010 a Judecătoriei Iași, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu - sentința civilă nr. 8483/12.07.2007, pronunțată de Judecătoria C., iar la data de 03.08.2010 au fost întocmite procesele-verbale de stabilire a sumei de executat și a cheltuielilor de executare și somația de plată.
La data de 04.11.2010 a fost înființată poprirea asupra veniturilor debitorului, terțul poprit aducând la cunoștință executorului că debitorul nu mai are calitatea de angajat al său.
Din înscrisurile existente în dosarul de executare rezultă că, la datata de 20.04.2011 creditoarea a solicitat continuarea executării silite pentru recuperarea integrală a creanței, iar la datata de 29.06.2011 executorul judecătoresc a solicitat creditorului să precizeze ce debit mai are de recuperat și să comunice modalitatea în care dorește continuarea executării silite.
La data de 09.02.2011 B. M. I. și L. au întocmit procesul verbal de constare a perimării executării silite în cadrul dosarului de executare 510/2010
Potrivit dis part 389 cod proc civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat altele, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate să ceară desființarea ei
În speța prin procesul verbal de constatare a perimării încheiat la 09.02.2012 în dosarul de executare 590/2010 al B. M. I. și L. s-a reținut de către executorul judecătoresc că în ultimele 6 luni creditoarea . nu a stăruit în executarea silită, motiv pentru care executorul nu a mai întocmit nici un act de executare, executarea silită fiind perimată de drept.
Împotriva acestui act de executare s-a formulat contestație la executare de către creditoare, susținând că a procedat la transmiterea către executor a unor cereri de continuare a executării silite și a formulat cerere de chemare în judecată împotriva refuzului executorului de a continua executarea silită.
Reține instanța de recurs, analizând cuprinsul dosarului de executare dar și înscrisurile depuse de recurentă în susținerea contestație la executare că, în mod greșit a fost respinsă contestația la executare formulată de creditoare, reținându-se incidența dis part 389 cod proc civilă.
Astfel, rezultă din cuprinsul dosarului de executare depus în copie certificată de intimată la dosar că la data de 29.06.2011, executorul a întocmit procesul verbal de constatare, act de executare ce a fost comunicat debitorului cât și creditoarei,
Susținerea intimatului că de la acel moment și până la întocmirea procesului verbal de constatare a perimării, respectiv 09.02.2012 nu au mai fost întocmite alte acte de executare datorită lipsei de diligență a creditoarei nu corespunde realității.
Rezultă din înscrisurile depuse la fila 88 ș.u. dosar fond că, la data de 04.10.2011 creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite în dosarul 590/2010 privind pe debitorul S. V., cerere transmisă prin fax Biroului Executorului Judecătoresc.
De asemenea, la data 13.10.2011, creditoarea a formulat plângere împotriva refuzului executorului de a îndeplini acte de executare în dosarul mai sus menționat, plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2011.
În aceste condiții nu se poate reține lipsa de diligență a creditorului în desfășurarea executării silite, sancționată cu perimarea de către legiuitor.
Reține Tribunalul caracterul de sancțiune civilă al perimării, sancțiune ce intervine pentru a sancționa culpa, sau lipsa de diligență a creditorului. Ori în speță este evident că nu se poate susține culpa sau lipsa de diligență a creditoarei, care a depus la dosar mai multe cereri din care rezultă dorința sa de a continua executarea silită. Chiar dacă s-ar admite că transmiterea prin fax a cererilor de continuare a executării silite, către executorul judecătoresc, nu dovedesc remiterea efectivă a acestora în dosarul de executare în care s-a pronunțat procesul verbal de constatare a perimări contestat, cererea de chemare în judecată promovată la 13.11.2011 și care vizează în mod expres executarea de față, face dovada indubitabilă a stăruinței creditoarei în executarea silită.
Perimarea executării intervine de drept după expirarea termenul de 6 luni ce curge de la data efectuării ultimului act de executare, dacă creditorul a lăsat să treacă aceste termen fără a se îndeplini alte acte.
A reține că a intervenit perimarea deoarece în cadrul dosarului de executare nu există alte acte intermediare între procesul verbal din iunie 2011 și cel contestat din februarie 2012 ar echivala cu sancționarea creditorului pentru lipsa de activitate a executorului judecătoresc deși acesta cunoștea dorința creditoarei de a continua executare, fapt dovedit de participarea acestuia în procesul având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Cum de la momentul promovării acestei cereri în instanță și până la 09.02.2012, nu s-a împlinit termenul de 6 luni impus de legiuitor pentru a opera perimarea executării silite, Tribunalul reține că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, ce urmează a fi modificată în tot și pe cale de consecință va admite contestația la executare formulată, va anula procesul verbal de constatare a perimării executării silite și va obliga intimatul la continuarea acestei executări silite.
În ceea ce privește solicitarea recurentei de aplicare a unei amenzi civile intimatului, instanța de recurs reține că, potrivit disp ar 404 alin 1 ind 1 cpc se poate dispune aplicarea unei amenzi civile executorului, dacă se constată refuzul nejustificat al executorului de a îndeplini un act de executare silită, ipoteză neîndeplinită în speță, obiectul litigiului de față vizând întocmirea greșită a unui act de executare.
În temeiul dis part 23 alin 1 lit 2 din Legea 146/1997, Tribunalul, având în vedere soluția de admitere a contestație la executare și faptul că prezenta decizie este irevocabilă, va dispune restituirea taxei de timbru achitată de contestatoare în prezentul litigiu, la fond și în recurs,
De asemenea, potrivit dis part 274 cod proc civilă, reținând culpa procesuală a intimatului îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată către recurentă, 620 lei onorariu avocat
DECIDE:
Admite recursul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 9795/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite, în parte, contestația la executare formulata de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații B. M. I. și Mereuța L. și S. V. în consecință:
Anuleaza procesul verbal de constatare a perimării executării silite întocmit la data de 09.02.2010 în dosar de executare nr.590/2010 a B. M. I. și Mereuța L. .
Obligă intimatul B. M. I. și Mereuța L. la continuarea executării silite în dosarul nr. 590/2010.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata unei amenzi civile.
Obliga intimatul B. M. I. și Mereuța L. la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în favoarea contestatoarei.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 283 lei achitata cu titlu de taxa de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. M. B. |
tehnored. R.C./2.ex.
03.07.2013
Judecător fond: A. M.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 1342/2013. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 1345/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
