Fond funciar. Decizia nr. 1738/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1738/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 11997/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 August 2013
Președinte – R. C.
Judecător – M. D.
Judecător – D. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1738
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind contestația în anulare formulată de contestatoarea . IASI împotriva deciziei nr. 2596/29.11.2012 a Tribunalului Iași ,intimate A. P. A., A. G. R., C. M.. DE FOND FUNCIAR, C. J.. PENTRU STAB. DREPTULUI DE PROPRIETATE IASI, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat O. A. pentru intimata A. P.A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Apărătorul intimatei A. A. arată că contestatoarea nu a depus motivele contestației.
Instanța dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a se pune în discuție acest aspect.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare răspunde avocat O. A. pentru intimata A. P.A., lipsă fiind celelalte părți.
Interpelat fiind apărătorul intimatei intimata A. P.A. precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul intimata A. P.A. solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nemotivată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față Tribunalul constată:
Prin decizia civilă nr 2596/29.11.2012 Tribunalul Iași a respins recursul declarat de către reclamanta . Iași împotriva sentinței civile nr._ din 9.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a menținut-o și a respins cererea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie a reținut Tribunalul următoarele:
„Prin sentinta civila nr._/19.10.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. I. S.R.L. cu sediul ales la Cabinet avocat M. A. din Iași, .. 13-15, mezanin în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, C. Municipiului Iași de Fond Funciar, A. P. A. și A. G. R. domiciliate în Iași, ., .> Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“Prin acțiunea promovată la această instanță, reclamanta S.C. A. I. S.R.L. solicită în contradictoriu cu pârâtele A. P. A., A. G. R., C. Municipală Iași de Fond Funciar, C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Iași constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_ din 21.07.2009, cu motivarea că pârâtelor nu li se putea reconstitui dreptul de proprietate, terenul fund cale de acces de utilitate publică.
Se reține că, în calitate de succesoare a defunctului P. A., pârâtele A. G. R. și A. P. A. au beneficiat de restituirea proprietății funciare pentru terenul în suprafață de 200 mp în Iași, ., eliberându-se titlul de proprietate_ din 21.07.2009.
Autorul pârâtelor a dovedit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2258 din 08.07.1937 bunul imobiliar casă și teren în suprafață de 1274, 75 mp în . și în baza ordinului_/7743 din 25.03.1950 a M.A.I. s-a dispus confiscarea averii lui A. P..
Numita A. R. a fost expropriată prin decretul 239/1981 cu terenul în suprafață de 637,30 mp și construcție.
De asemenea, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 880 mp situat în Municipiul Iași, . potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6066/2006.
Prin hotărârea 249/2007 a Consiliului Local Iași a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal și în baza autorizației de construcție, reclamanta edifică un .>
Examinarea documentației aferentă titlului contestat relevă faptul că pârâtele au inițiat demersul lor în vederea dobândirii proprietății funciare prin cererea_ din 19.09.2005 și prin referatul Comisiei Municipale din 04.06.2007 a fost validat în parte dreptul lor de proprietate pentru 200 mp, fiind incidente dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, terenul fiind liber de construcție, neafectat de detalii de sistematizare și ulterior prin ordinul prefectului 121/2009 fiind admisă în parte cererea pârâtelor.
Ori concluziile expertizei efectuate atestă fără dubiu că terenul pârâtelor se învecinează cu terenul reclamantei și aceste terenuri nu se suprapun.
Modul defectuos în activitatea Comisiei Municipale și disfuncționalitățile în activitatea acestei comisii care a aprobat PUZ-ul nu poate fi imputată pârâtelor și nici reclamantei și nu constituie cauză de nulitate care să permită decretarea nulității titlului. La momentul cererii și punerii în posesie terenul nu era afectat de detalii de sistematizare. Că este așa rezultă că prin Decizia civilă nr. 1797/2010 a Tribunalului Iași pârâtele mai beneficiază și de o altă suprafață de teren de 258 mp în ., încât motivațiile reclamantei nu au corespondent în realitate.
Sub toate aspectele invocate, instanța constată că titlul de proprietate_/2009 a fost emis în condiții de legalitate, pârâtele fiind îndreptățite la reconstituire pe vechiul amplasament liber de construcții.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a interesului legitim sunt neincidente în cauză, întrucât reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală și interesul în demersul său judiciar.”
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta ., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand:
Invoca nulitatea sentinței recurate in conformitate cu disp. art. 261 al. 1 pct. 5 cu raportare la disp. art. 105 al. 2 Cod Procedura Civila, potrivit carora hotărârea trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor. Instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un mod asupra tardivității formulării cererii de reconstituire, motiv de nulitate absoluta a titlului de proprietate emis pe numele paratelor, fapt care atrage nulitatea sentinței. Arata ca asa cum insasi paratele declara si recunosc prin intimpinarea depusa la fondul cauzei, si astfel cum retine si Judecătoria Iasi, acestea „au inițiat demersul lor in vederea dobindirii proprietății funciare prin cererea_ din 19.09.2005 ".
Ori, art. 36 al. 5 indice 1 din Legea 18/1991 ( astfel cum a fost modificat prin Legea 545/2001 ) prevede: „cererile de restituire prevăzute la al. 5 împreuna cu copiile dupa actele de proprietate se depun la Primăria localității, sau dupa caz, la Primăriile localităților in raza cărora se afla terenul, personal sau prin Posta, cu confirmare de primire pina la 1 noiembrie 2001 sub sancțiunea decăderii din termen."
Invoca nulitatea sentinței recurate determinat de nemotivarea acesteia de către instanța de fond ( art. 261 pct.5 raportat la art. 105 al. 2 Cod Procedura Civila ). Astfel, unul din principalele motive pentru care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate consta in aceea ca suprafața de teren reconstituita paratelor reprezintă cale de acces de utilitatea publica, regim dobindit prin aprobarea PUZ solicitat de recurenta prin HCL 249/2007. Pretinsa motivare a instanței de judecata este lapidara, ambigua si ilogica, atit părțile cit si instanța de control fiind puse in imposibilitate de a verifica raționamentul juridic care a determinat Judecătoria Iasi sa adopte soluția pronunțata in cauza.
Referitor dreptului de proprietate, recurenta arata ca 1/2 din teren si construcții au fost confiscate prin decizia penala 3049/1949 a Curții București, iar diferența a fost expropriata prin Decretul 239/22.08.1981 cu plata de despăgubiri.
Faptul ca paratele nu erau indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate rezulta si din faptul ca anterior elibararii titlului de proprietate constestat in prezentat cauza, prin Ordinul Prefectului 470/1993 ( ordin care este in vigoare si care produce efecte intrucit nu a fost niciodată anulat,revocat sau modificat ) s-a respins cererea celor doua parate prin care solicitau restituirea aceleași suprafețe de teren.
Totodată, prin dispoziția 9939/15.12.2004 a fost respinsa cererea paratei A. A. privind restituirea imobilului teren si clădire situate in Iasi, . sau plata despăgubirilor, cu motivarea ca autorul sau nu are vocație depersoana indreptatita potrivit legii.1
Mai mult decit atit, din analiza cererilor formulate de parate la 19.09.2005 si 12.02.2007, rezulta fara putința de tăgada faptul ca acestea nu au inteles niciodată sa formuleze vreo cerere de reconstituire in baza Legii 18/1991, ci au formulat cererile in temeiul Legii 10/2001.
Astfel, paratele au solicitat expres sa le fie restituit terenul in natura, si sa efectueze plata de despăgubiri pentru imobilul construit si bunurile mobile. Mai mult decit atit, Legea 247/2005 ( pe care paratele si-au întemeiat expres cererea ) prevede in mod neechivoc ca persoanelor cărora li s-a respins cererea formulata in temeiul Legii 10/2001 au dreptul sa depună o noua cerere pentru imobilele prevăzute in acea lege, prevedere care nu exista in legea 18/1991.
In aceste condiții, lipsesc motivele pentru care o cerere, adresata prin conținutul sau nechivoc, comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a fost soluționata de C. de aplicare a Legii 18/1991 si admisa pentru un teren ce reprezintă cale de acces de utilitate publica, calitate dobindita ca urmare a aprobării PUZ-ul prin HCL 249/2007.
In ceea ce privește respingerea nulității titlului de proprietate determinat de faptul ca terenul respectiv reprezinta cale de acces de utilitate publica, calitate dobindita ca urmare a aprobării PUZ-ul prin HCL 249/2007, soluția primei instanțe este de asemenea profund nelegala.
In ceea ce privește titlul de proprietate al paratelor, acesta in mod nelegal a fost eliberat la data de 21.07.2009 ( deci dupa aprobarea PUZ prin HCL 249/2007 si eliberarea autorizației de construire ) pentru o suprafața de 200 m.p. teren care, potrivit PUZ constituie cale acees publica la . de acces la subsolul blocului unde se afla locuri de parcare si utilități.
Nelegalitatea eliberării titlului de proprietate pe numele paratelor rezulta cu claritate din concluziile raportului de expertiza tehnica topo-cadastrala efectuata in cauza, in care se retine:
,,(...)2. Teren proprietate A. P A., A. G. R. inscris in TP nr._/21.07.2009, ., in suprafața de S=200 mp afectat de detalii sistematizare PUZ;
-. de S=102,90 mp ( culoare roșu) delimitat de punctele 4,5,10,11,4 (...) teren afectat de amenajare alee betonata ce asigura accesul pietonal si auto la subsolul blocului bl.619, .:
- . de S=97,10 mp ( culoare bleu, din care 41,50 mp retrocedat! in afara limitei vechi amplasament) delimitat pe plan prin punctele 11,8,7,6,9,10,11 (...) teren afectat de alee betonata ce asigura accesul pietonal si auto la . intre ..O..”
Este mai mult decit evident faptul ca titulul de proprietate al paratelor a fost emis pe de o parte in afara limitelor vechiului amplasament si pentru un teren ce constituie cale de acces de utilitate publica.
Ca efect al adoptării PUZ prin HCL 249/2007, terenul in discuție a intrat in proprietatea publica a Municipiului Iasi, fiind așadar inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, neputind face obiectul vreunei restituiri către o persoana fizica.
Referitor la trimiterea făcuta de Judecătoria Iasi la decizia civila nr. 1797/2010 a Tribunalului Iasi, solicita sa se constate faptul ca accesta nu are relevanta in cauza, referindu-se la o alta suprafața de teren decit cea din titlul de proprietate contestat in prezenta cauza.
Intimatele A. R. si A. A. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, aratand:
In contextul cadrului procesual cu care a fost investita, instanța de fond nu avea calitatea si posibilitatea legala de a analiza pe cale de excepție tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate in baza căreia s-a eliberat titlul de proprietate contestat.
Aspectele invocate de reclamanta au fost in mod corect apreciate ca reprezentând un motiv de nulitate a titlului de proprietate al paratelor si analizate ca atare de către instanța de fond, care in urma expunerii considerentelor hotărârii statuează ca titlul a fost emis in condiții de legalitate.
Ca susținerile recurentei cu privire la tardivitatea formulării cererii de constituire nu pot fi primite in condițiile in care s-a făcut dovada prin înscrisurile, deuse la dosarul cauzei ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata in termen, cu respectarea prevederilor imperative ale Legii nr. 18/1991 modificata prin Legea nr. 169/1997.
Prin pronunțarea deciziei nr.1797/2010 legalitatea documentației in baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr._/21.07.2009 a intrat in puterea lucrului judecat, iar de aceasta situație a luat act si instanța de fond in prezenta cauza
Ca dreptul de proprietate al intimatelor fusese recunoscut anterior adoptării HCL nr.249/2007, motivul emiterii titlului de proprietate in cursul anului 2009 datorandu-se procedurilor administrative si volumului mare de cereri care trebuie procesat de aparatul administrativ din subordinea Prefecutului.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recure formulate si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat.
In privinta primelor doua motive de recurs, tribunalul retine ca prin Decizia nr. 2522 din 29 iunie 2006 Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a aratat ca in conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.(1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite, chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Conform jurisprudenței CEDO, obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, Hotărârea V. der Hurk,; Hotărârea Ruiz Torija; Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței). Noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.
Tribunalul constata ca, desi succint motivata, sentinta recurata nu este lovita de nulitate pentru nemotivare, instanta de fond procedand la analiza cauzei, prin expunanerea considerentelor care au condus la pronuntarea solutiei.
Cat priveste nepronuntarea instantei asupra motivului de nulitate absoluta a titlului de proprietate derivat din tardivitatea cererii de reconstituire, tribunalul retine ca o astfel de omisiune nu poate justifica casarea hotararii judecatoresti, intrucat nu este vorba despre omisiunea instantei de a cerceta un capat de cerere, pentru a fi incidente dispozitiile art. 312 alin.5 C.p.civ., nici despre omisiunea instantei de a solutiona o exceptie de fond ori de procedura.
Tardivitatea cererii de reconstituire a fost invocata de reclamanta ca un motiv suplimentar de nulitate absoluta a titlului de proprietate, si nu ca exceptie de procedura ori de fond in pricina dedusa judecatii.
Analizand acest motiv de nulitate a titlului, instanta de recurs constata ca paratele A. A. si A. R. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 1274 mp situata in Iasi, ., la data de 19.09.2005.
Este adevarat ca potrivit art. 36 alin.5 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 cererile de restituire prevazute la alineatul 5 se depun pana la data de 1 noiembrie 2001, sub sanctiunea decaderii din termen, insa avand in vedere ca prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 127/2005, s-a instituit un nou termen de depunere a cererilor, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate putea fi formulata valabil pana la data de 30 noiembrie 2005, sub sanctiunea decaderii.
Prin urmare, cererea depusa de cele doua parate la data de 19.09.2005 este formulata in termenul prevazut de lege.
Contrar celor sustinute de reclamanta . Iasi, tribunalul constata ca in cererea lor de reconstituire, paratele A. A. si A. R. nu au indicat ca temei de drept Legea nr. 10/2001, ci au invocat dispozitiile Legii nr. 247/2005.
De asemenea, formularea unei noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 247/2005 nu era impiedicata de faptul ca, anterior aparitiei legii, paratelor li se respinsesera alte doua cereri de restituire formulate pentru acelasi teren, intrucat dispozitile art. 33 alin.1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005 pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si fostii proprietari carora li s-au respins cererile.
Tribunalul mai retine ca reclamanta . Iasi a formulat actiunea in nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/21.07.2009 eliberat paratelor, justificand interesul promovarii ei cu argumentul exietentei dreptului de folosinta pe care il detine asupra aceluiasi teren, instituit prin PUZ aprobat prin HCL nr. 249/29.06.2007.
In aceste conditii, analiza legalitatii titlului de proprietate eliberat paratelor trebuie sa se circumscrie exclusiv acestei imprejurari, altminteri s-ar depasi limitele in care interesul judiciar al reclamantei este dovedit.
Criticile privind insasi indreptatirea paratelor la reconstituirea dreptului de proprietate (cum este lipsa identitatii totale a terenului mentionat in titlu cu vechiul amplasament, lipsa vocatiei la reconstituire) pot fi valorificate numai de o persoana care opune acestora un drept concurent de acelasi tip, adica un drept de proprietate.
Insa, prin expertiza topocadastrala efectutata in cauza s-a concluzionat ca drepturile de proprietate ale celor doua parti nu se suprapun, litigiul purtand asupra unei suprafete cu privire la care doar paratele detin titlu de proprietate, pe cand reclamanta- dreptul de folosinta instituit prin PUZ.
Cum reclamanta . Iasi opune paratelor doar un drept de folosinta, instanta trebuie sa verifice legalitatea titlului de proprietate exclusiv din acest punct de vedere, aceasta fiind unica vatamare a unui drept dovedita de reclamanta, reclamanta care poate critica titlul paratelor doar prin prisma a ceea ce invoca legat de PUZ.
Tribunalul constata ca planul urbanistic zonal aprobat prin HCL nr. Nr. 249/29.06.2007 este inopozabil paratelor A. A. si A. R., intrucat terenul era deja solicitat prin cererea de reconstituire depusa la data de 19.09.2005.
Este irelevant faptul ca cererea de reconstituire depusa de parate in anul 2005, nu era inca solutionata la data aprobarii planului urbanistic zonal invocat de reclamanta . Iasi, intrucat durata procedurii administrative finalizate abia in anul 2009, prin emiterea Ordinului nr. 121/16.02.2009, nu poate fi imputata paratelor.
Mai mult, art. III alin.1 ind.1 din Legea nr. 169/1997 modificata prin Legea nr. 247/2005, prevede ca „Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.“
Astfel, efectele HCL nr. Nr. 249/29.06.2007 erau suspendate la data emiterii Ordinului nr. 121/16.02.2009 prin care s-a reconstituit paratelor dreptul de proprietate pentru suprafata de 200 mp, ulterior emiterii acestuia terenul trecand in rezerva comisiei de fond funciar in vederea punerii in posesie.
Tribunalul mai retine ca Ordinul nr. 121/16.02.2007 a trecut deja prin procedura de verificare a legalitatii, prin decizia civila nr. 1797/24.09.2010 a Tribunalului Iasi fiind suplimentata suprafata de teren reconstituita in proprietate celor doua parate de la 200 mp la 458 mp, legitimarea indreptatirii acestora pentru diferenta de 258 mp, aditionata celei de 200 mp, fiind analizata de o instanta si unica pentru intreaga suprafata restituita.
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 312 C.p.civ., tribunalul va respinge recursul si va mentine sentinta recurata, ca legala si temeinica.
Vazand si ca intimatele nu au probat cheltuielile de judecata la plata carora au solicitat sa fie obligata recurenta ”
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta . întemeiată pe dispozițiile articolului 318 cod proc. civilă.
Contestația a fost legal timbrată.
Deși a beneficiat de mai multe termene, contestatoarea citată și prin administrator judiciar nu a înțeles să prezinte motivele contestației în anulare.
Nu s-au administrat probe noi în cadrul căii extraodinare de atac promovate.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză contestația în anulare formulată, Tribunalul reține următoarele:
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată pentru motivele reglementate exhaustiv în dispozițiile art. 317 si art. 318 C. proc. civ.
In conformitate cu art. 318 C. proc. civ., invocat în cerere de către contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motive de modificare sau de casare.
Calea extraordinară de atac formulată devine admisibilă atunci când, se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara probatoriilor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Tribunalul rețină că, deși s-a procedat la amânarea judecății pentru a se prezenta motivele contestației, contestatoarea nu și-a motivat cererea astfel încât controlul judiciar prin prisma dispozițiilor art. 318 alin 1 teza 1C. proc. civ. nu poate fi exercitat.
Tribunalul a respins recursul formulat de contestatoare răspunzând motivelor de recurs invocate de către aceasta, procedând la o analiză separată a celor trei puncte dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs.
În lipsa motivării căii de atac, instanța nu poate proceda la o analiză a deciziei de recurs în cadrul căii extraordinare de atac promovate pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile si principiului securității raporturilor juridice (cauzele M. contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, L. contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).
In acest context, CEDO a afirmat că redeschiderea procedurilor nu poate fi admisă decât în cazul existentei unor circumstanțe excepționale și de substanță, cu păstrarea unui just echilibru al intereselor părților implicate în cauză.
Constatând că nu s-a invocat niciun argument în susținerea contestației în anulare, reglementată de art. 318 C. proc. civ., iar decizia pronunțată de Tribunal nu are o aparență de arbitrar ce ar putea determina repunerea în discuție a chestiunilor litigioase rezolvate irevocabil prin aceasta, Tribunalul respinge ca neîntemeiată contestația în anulare promovată de contestatoarea . împotriva decizie civile nr. 2596/29.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 2596/29.11.2012 a Tribunalului Iași formulată de contestatoarea . IAȘI.
Respinge cererea intimatei A. A. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.08.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R.C. M.D. D.C. M.G.
Red./Tehnored. R.C.
2 ex/ 27.08.2013
J.. fond. Doinița T., C. I., C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1767/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1787/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
