Fond funciar. Decizia nr. 2165/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2165/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 4158/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - C. A.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2165/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurentul J. I. G. și pe intimații H. M., Ș. M., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI și C. L. DE FOND FUNCIAR STOLNICENI P., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate abs. parțială TP.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 25.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.10.2013, apoi la 10.10.2013, apoi la 17.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 738/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Ș. M. și s-a respins ca atare acțiunea formulată de reclamantul J. I. G. în contradictoriu cu pârâta Ș. M.; s-a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de existența cauzei civile nr._ a Judecătoriei P. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 133/15.01.2010, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1623/07.09.2010 a tribunalului Iași și s-a respins ca atare acțiunea civilă formulată de reclamantul J. I. G. în contradictoriu cu pârâții H. M., C. Județeană Iași de fond funciar și C. locală Stolniceni P. de fond funciar.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea civila înregistrata sub nr._, reclamantul J. I. G. a solicitat, in contradictoriu cu pârâții Hutanu M., Stirbu M., C. Locala Stolniceni Prajescu de Fond Funciar si C. Județeana Iași de Fond Funciar, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1994, precum si obligarea paratei C. Locala Stolniceni Prajescu de Fond Funciar la atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan, in conformitate cu disp. art. 24 alin.2 din Legea nr.18/1991.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, in fapt, autorului lor, J. Gh. I., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 4,56 ha prin hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr.60/ 09.08.1991. Potrivit adeverinței nr. 1896/14.07.1994 J. Gh. I. figurează în rolul agricol cu o suprafață totală de 4,87 ha, din care două suprafețe de 0,34 ha șși 0,62 ha în tarlaua denumită popular ”La P.”. Reclamanții arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/ 15.06.1972 soții H. G. șși H. M. au cumpărat de la CAP suprafața de 500 m.p. în vatra satului Brătești pentru construcția unei case de locuit. Această suprafață de teren cumpărată face parte din fosta proprietate a lui J. Gh. I. din tarlaua denumită ”La P.”. Prin titlul de proprietate nr._/ 08.02.1994 pentru H. G. a fost constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1000 m.p. situată in intravilanul satului Bratesti, jud. Iasi. Susține reclamantul ca Hutanu G. ar fi astfel indreptatit doar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 500 mp teren, pentru diferența de 500 mp teren titlul de proprietate fiind emis nelegal. Mai arată reclamanții că în dosarul nr._ al Judecătoriei P. s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară topografică de către expertul C. C. în care a fost identificat terenul proprietatea J. Gh. I. șși proprietatea de 1000 de m.p. în litigiu.
În drept au fost invocate generic prevederile Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg.247/2005.
Alăturat cererii de chemare în judecată au fost depuse de către reclamant adeverință rol agricol si titlul de proprietate contestat.
Prin întâmpinare, parata C. Județeana Iași de Fond Funciar a invocat, pe cale de excepție lipsa calității procesuale sale pasive, raportat la capătul de cerere având ca obiect obligarea paratei C. Locala Stolniceni Prajescu de Fond Funciar la atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan, in conformitate cu disp. art. 24 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Pârâta C. L. de fond funciar Stolniceni P. a formulat întâmpinare, invocând, cu privire la primul capăt de cerere, excepția autorității de lucru judecat, data fiind cauza civila nr._ in care s-a pronunțat sentința civila nr. 133/15.01.2010. Pentru capătul de cerere privitor la obligarea paratei C. Locala Stolniceni Prajescu de Fond Funciar la atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan, in conformitate cu disp. art. 24 alin.2 din Legea nr.18/1991, se solicita respingerea cererii ca neîntemeiata, nefiind formulata vreo cerere in acest sens.
Se depune la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 133/2010 a Judecătoriei P., pronunțata in cauza civila nr._ .
Întâmpinare a formulat si parata Stirbu M., prin care se invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Hutanu M., întrucât aceasta nu are in prezent capacitate de exercițiu, fiind pusa sub interdicție prin sentința civila nr._/2012 pronunțata in dosarul civil nr._/245/2011 a Judecătoriei Iași.
La dosarul cauzei s-au atașat dosarele civile nr._ si nr._ ale Judecătoriei P..
Instanța, după punerea in discuția contradictorie a partilor, se pronunța cu prioritate, având in vedere disp. art. 137 c.pr.civ. anterior, asupra excepțiilor invocate in cauza de fata.
Analizând excepția lipsei capacitații procesuale pasive a paratei H. M., instanța, având in vedere dispozițiile legale aplicabile, a constatat-o întemeiată.
Instanța a avut in vedere ca potrivit disp.art. 41 c.pr.civ. anterior, orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte in judecata., iar potrivit disp. art.42, persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decât daca sunt reprezentate, asistate sau autorizate, după caz.
Potrivit sentinței civile nr._/2012 pronunțata in dosarul civil nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași, parata H. M. a fost pusa sub interdicție, fiind astfel socotita ca neavând exercițiul drepturilor, acestea fiind exercitate prin tutore, reprezentant al celui pus sub interdicție.
Astfel, neavând folosința si exercițiul drepturilor procesuale, parata Hutanu M., in lipsa chemării sale in judecata prin reprezentant legal-tutore, nu poate avea nici calitate procesuala de a sta in judecata.
Analizând excepția autorității de lucru judecat, raportat la existenta cauzei civile nr. 133/2010 a Judecătoriei P., instanța a reținut cele ce urmează:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 3362/866 din 19.09.2008 reclamanții J. I. G., L. M. și G. J. A. au chemat în judecată pe pârâții H. M., C. județeană Iași și C. comunală Stolniceni P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/8.02.1994 emis pe numele H. G. pentru suprafața de teren ce nu a fost atribuită acestuia pentru construirea casei de locuit.
Instanța a constatat ca in motivarea respectivei cereri de chemare in judecata, se arata ca autorul reclamanților, J. Ghe. I. a avut în proprietate mai multe suprafețe de teren, iar in temeiul Legii 18/1991 acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,56 ha conform adeverinței de proprietate. Conform registrului agricol în tarlaua denumită popular „La P.” situată în intravilanul satului Brătești, autorul lor a avut o suprafață de 0,34 ha teren. Pe acest teren, în anii 1970-1975 numitul H. G. și soția acestuia, H. M. au construit o casă de locuit și anexe gospodărești. Pe numele H. G. a fost emis titlul de proprietate nr._/1994 pentru suprafața de 1000 mp pe considerentul că are edificate pe acest teren construcții, casă de locuit și anexe gospodărești, deși, susțin reclamanții, această constituire a dreptului de proprietate pentru 1000 mp este nelegală deoarece suprafața înscrisă în titlu este mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuite provenit de la CAP.
Asupra cererii reclamanților instanța investită la momentul respectiv s-a pronunțat prin sentința civila nr. 133/15.01.2010, rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia Tribunalului Iași nr. 1623/07.09.2010.
Instanțele de judecata, la soluționarea cauzei, au analizat temeinicia si legalitatea emiterii titlului de proprietate nr._/1994 pentru suprafața de 1000 mp, astfel încât, printr-o noua actiune, nu se mai pot repune in discuție aceleași aspecte, fiind pronunțata deja o hotărâre judecătoreasca ce a intrat in puterea lucrului judecat. De asemenea, instanțele s-au pronunțat si cu privire la indreptățirea reclamanților la atribuirea suprafeței de 500 mp teren conform dispozițiilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul J. I. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurentul a susținut că hotărârea judecătorească cu prinde motive contradictorii și respectiv este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.În acest sens, recurentul a arătat că asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. M. instanța de fond a stabilit în considerentele hotărârii judecătorești că această pârâtă nu poate sta în judecată în această calitate deoarece prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Iași a fost pusă sub interdicție. Reclamantul J. G. a fost de acord cu această excepție nu numai pentru că pârâta H. M. a fost pusă sub interdicție judecătorească dar și pentru faptul că nu a acceptat succesiunea rămasă de la defunctul H. G. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 137/27.05.2008.În dispozitivul hotărârii judecătorești instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ș. M.. Există o evidentă contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii judecătorești în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei. În considerente instanța se referă la pârâta H. maria iar în dispozitiv la pârâta Ș. M.. Soluția pronunțată de instanța de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ș. M. este nelegală întrucât această pârâtă are calitatea de unic moștenitor de pe urma defunctului H. G. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 137/27.05.2008.Cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/08.02.1994 emis pe numele H. G.. Acesta fiind decedat, succesorii în drepturi ai acestuia au calitatea de a sta în judecată iar pârâta Ș. M. are această calitate deoarece este unica moștenitoare a defunctului.
Soluția pronunțată de instanța de fond de admitere a excepției autorității de lucru judecat este nelegală. Instanța a reținut că între aceleași părți, în aceeași calitate, pentru același obiect și cauză a existat un proces anterior înregistrat sub nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 153/15.01.2010, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1632/07.09.2010 a Tribunalului Iași. În cauza înregistrată sub acest număr a avut calitatea de pârâtă numai persoana fizică H. M., Ș. M. neavând calitatea de pârâtă în pricina din dosarul nr._ . Prin decizia civilă nr. 1632/07.09.2010, Tribunalul Iași a admis recursul declarat de H. maria împotriva sentinței civile nr. 153/15.01.2010 a Judecătoriei P. și a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru lipsa coparticipării procesuale pasive a pârâților. Pentru a pronunța o astfel de soluție Tribunalul Iași a stabilit că trebuia chemată în judecată alături de pârâta H. maria și persoana fizică Ș. M., aceasta din urmă având calitatea de moștenitor de pe urma defunctului H. G.. În dosarul nr._, calitatea de pârâte o au atât H. M. cât și Ș. M.. Nu există autoritate de lucru judecat deoarece procesul din dosarul nr._ a fost soluționat pe excepție și nu pe fond. Prin decizia civilă nr. 1623/07.09.2010, Tribunalul Iași a soluționat prima pricină pe excepție și nu pe fond. Prin această hotărâre judecătorească instanțele nu au analizat temeinicia și legalitatea titlului de proprietate nr._/08.02.1994 emis pe numele H. G. și nu au hotărât asupra drepturilor părților din acel proces.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași a arătat prin întâmpinarea formulată că instanța de recurs urmează să aprecieze asupra modalității în care, prin sentința recurată, au fost soluționate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. M. și excepția autorității de lucru judecat. Punerea în posesie reprezintă o operațiune materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului-verbal de punere în posesie și semnarea acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acesteia. În prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului), C. Județeană de fond funciar Iași a emis titlul de proprietate nr._/08.02.1994 pe baza documentației înaintate de C. locală de fond funciar Stolniceni-P.. Această documentație cuprinde numele persoanelor îndreptățite, suprafețele de teren și amplasamentele acestora, respectiv categoria de folosință, tarlaua, . corectă a documentației prealabile și, în special, a fișei de punere în posesie de către C. locală de fond funciar Stolniceni-P. era de o importanță deosebită, întrucât această comisie avea obligația legală pentru verificarea datelor ce urmau a fi înscrise. În consecință, nu se poate reține culpa sa dacă, în urma verificărilor ce se vor efectua, se vor confirma aspectele invocate de recurentul-reclamant. Având în vedere aceste aspecte, apreciază faptul că, în ipoteza admiterii recursului, se cuvine ca instanța să rețină că nu există culpa procesuală a Comisiei Județene de fond funciar Iași și să nu dispună obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. comunală Stolniceni-P. de fond funciar a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că în mod corect au fost soluționate cele două excepții de către instanța de fond.
De asemenea, au formulat întâmpinare și intimatele Ș. M. și H. M. care au solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatele au arătat că:
Pe numele defunctului H. G. a fost eliberat titlul de proprietate nr._/1994 pentru suprafața de 1000 mp, suprafață pe care acesta, încă din anul 1972 a construit împreună cu soția sa H. M., o casă de locuit și anexe gospodărești. În anul 1972, cei doi au intrat în proprietatea unei suprafețe de 500 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/1972, vânzător fiind CAP Stolniceni P., scopul fiind acela al construcției casei de locuit și anexe gospodărești, scop îndeplinit ulterior, iar suprafața intrată efectiv în posesia acestora fiind de 1000 mp, teren pe care H. G. și H. M. l-au posedat neîntrerupt, continuu, netulburat și sub nume de proprietari, din anul 1972 și până în prezent. La apariția Legii nr. 18/1991, în mod firesc și legal, s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, încă din anul 1994. În toată această perioadă, din anul_ și până în prezent, dar mai ales din anul 1994, nici reclamantul și nici autorii acestuia nu au invocat vreun drept asupra acestui teren. La momentul eliberării titlului de proprietate către H. G. s-au respectat întocmai dispozițiile legale în vigoare la acea dată, anul 1994, iar un eventual motiv de nulitate al acestui titlu nu poate fi analizat decât prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la acel moment. Ori, potrivit art. 22, devenit 23 la republicarea Legii nr.18/1991: „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 8/1990...”. În acest sens, întreaga literatură de specialitate a opinat clar că „Este de reținut că în temeiul art. 8 din Decretul-lege nr. 8/1990, deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept - ope legis – dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și a curții și a grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de cooperativele agricole de producție sau, după caz, de autoritățile locale ale administrației publice”. În acest sens, în practica judiciară (CSJ, s.civ., dec.nr.1948/1993) s-a stabilit că: „întrucât prin art. 4 din Decretul nr. 42/1990 se stabilește că lotul de folosință poate fi de cel mult 5000 mp, rezultă că cel aferent construcțiilor gospodărești și cel destinat curții și grădinii nu poate depăși 1000 mp. Prin actele normative la care s-a făcut referire, legiuitorul a urmărit să constituie tuturor proprietarilor de gospodării în mediul rural un drept de proprietate și asupra unei suprafețe de teren din jurul casei de locuit, pentru a se asigura folosința normală a gospodăriei. Deci suprafața de teren cu această destinație trebuie să fie îndestulătoare, dar în nici un caz excesivă”. De asemenea, prin dec. nr. 6119/2004 a CSJ, s. civ. și de proprietate intelectuală s-a stabilit: ”legea și-a fixat preferințele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate private asupra terenurilor s-a dat prevalență deținătorilor caselor de locuit și anexelor gospodărești, așa încât terenul aferent acestora, precum și curtea și grădina din jurul lor întră, prin voința legii, în proprietatea privată a deținătorilor construcțiilor, în timp ce foștii proprietari trebuie compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate. Deci, în conflictul de drepturi dintre foștii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizării, au fost ocupate de construcțiile unor terți și deținători actuali ai acestor construcții, legea fie din considerente de echitate, fie din rațiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe cei din urmă, înțelegând să dispună compensare celor dintâi cu o suprafață echivalentă în intravilan, ori, după caz, în extravilan, în imediata vecinătate a terenurilor ocupate de construcții”. Așa fiind, eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 1000 mp s-a făcut în deplină concordanță cu legislația existentă la momentul anului 1994, dar și cu opinia unitar exprimată în literatura de specialitate și jurisprudența în materie. În consecință, la acest moment, acțiunea reclamanților trebuie analizată sub aspectul motivației sale, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la momentul eliberării titlului, dispoziții ce au fost respectate întocmai, în nici un caz în baza legilor ulterioare ce nu pot retroactiva. Pe de altă parte, apare tardiv demersul reclamantului care, deși pretinde că autorului său J. Gh.I. i s-a eliberat dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,56 ha prin Hotărârea nr. 60/09.08.1991 a Comisiei Județene Iași și i s-a eliberat adeverința nr. 1896/14.07.1994, autorul său nu a efectuat nici un demers juridic față de autorul pârâtei sau față de pârâtă din anul 1991 sau 1994 până la inițierea acțiunilor de către reclamant. H. G. și M. au deținut acest teren de 40 de ani, titlul de proprietate fiind emis de 18 ani, fără ca pretinsul proprietar să invoce vreun drept asupra acestui teren până în acest moment. Pe de altă parte, reclamantul-recurent nu poate dovedi faptul că autorul său a deținut efectiv terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate pe numele H. G., simpla adeverință prezentată, în lipsa oricărui proces-verbal de punere în posesie, nu identifică efectiv această suprafață.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Prin acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită prima instanță, reclamantul J. I. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții H. M., Ș. M., C. Județeană Iași de fond funciar și C. locală Stolniceni P. de fond funciar, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/08.02.1994 emis pe numele H. D. G. cu privire la suprafața de 500 mp și obligarea Comisiei locale Stolniceni-P. să compenseze această suprafață prin atribuirea în intravilan reclamantului.
Se poate observa din dispozitivul sentinței recurate că în raport cu pârâta Ș. M., instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a acesteia însă, în considerentele sentinței, excepția menționată o vizează pe pârâta H. M.. În mod evident, pe acest aspect există contrarietate între dispozitiv și considerente, astfel că instanța constată întemeiat primul motiv de recurs.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost greșit soluționată de judecătorul fondului. Într-adevăr, există identitate de obiect și cauză în pricina ce a format obiectul dosarului nr._ și cea de față, însă nu este îndeplinită și cea de a treia condiție impusă de art. 1201 Cod civil, respectiv nu există identitate de părți. Prin decizia civilă nr. 1623/07.09.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții J. I. G., L. M. și G. J. A. în contradictoriu cu pârâții H. M., C. Județeană Iași de fond funciar și C. locală Stolniceni P. de fond funciar, pentru lipsa coparticipării procesual pasive a pârâților, în urma admiterii recursului declarat de H. M.. Tribunalul notează faptul că pârâta Ș. M. nu a avut calitatea de parte în judecata ce a format obiectul dosarului nr._ precum și faptul că în litigiul menționat nu s-a pronunțat o soluție pe fondul dreptului, cauza fiind soluționată pe excepția lipsei coparticipării procesual pasive.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond, raportându-se la litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, a reținut ca fiind operantă excepția autorității de lucru judecat, criticile formulate de recurent în acest sens vădindu-se întemeiate.
În considerarea celor expuse, tribunalul în baza art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă va admite recursul, va respinge excepția autorității de lucru judecat și constatând că prin admiterea greșită a celor două excepții – lipsa calității procesual pasive a pârâtei Ș. M. și autoritatea de lucru judecat, instanța nu a intrat în cercetarea fondului litigios, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul J. I. G. împotriva sentinței civile nr. 738/05.03.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o casează în tot:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, C. A. |
Grefier, I. A. G. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./15.05.2014
Judecător fond N. – E. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2194/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2169/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
