Pretenţii. Decizia nr. 2194/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2194/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2467/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Octombrie 2013
Președinte - M. A.
Judecător P. T.
Judecător C. C. E.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2194/2013
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de F. C. împotriva sent.civ.2040/27.06.2012 a Judecătoriei P. în contradictoriu cu intimatul N. I. având ca obiect pretenții, drept de retentie.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 30.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1810.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2040/27.06.2012, Judecătoria P. a hotărât următoarele:
Admite cererea formulata de reclamantul parat N. I., in contradictoriu cu parata reclamanta F. C..
Obliga parata sa plătească reclamantului suma de 81177lei cu titlu de despăgubiri civile .
Instituie in favoarea reclamantului un drept de retenție asupra imobilului casa de locuit situat in Tg F., ., Jud. Iași pana la achitarea de către parata a sumei de_ lei .
Respinge cererea reclamantului privind restituirea bunurilor mobile existente in imobilul situat in Tg. F., ., Jud. Iași .
Respinge cererea reconvențională formulata de parata reclamanta F. C. in contradictoriu cu reclamantul parat N. I..
Obliga parata reclamanta sa plătească reclamantului parat suma de 271,6 reprezentând cheltuieli de judecata .
Obliga parata reclamanta sa plătească statului suma de 2811 lei reprezentând cuantumul ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul parat .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1078 din 4 05 2007 pronunțată de Judecătoria P. s a dispus desfacerea căsătoriei încheiata intre parți la data de 23 01 1995 din culpa exclusiva a reclamantului parat .
P. sentința civilă nr. 618/5 03 2010 pronunțată de Judecătoria P. rămasă definitiva si irevocabila prin decizia civilă nr. 317/2011 pronunțată de Tribunalul Iași s a constatat ca pârtile au dovedit cu titlu de bun comun o suprafața de 500 mp teren situata in Tg. F., ., Jud. Iași, imobilul fiind atribuit paratei cu obligarea acesteia la plata sultei de_ lei către reclamant si de asemenea s a constatat calitatea de bun propriu al reclamantei in ceea ce privește imobilul construcție situat in Tg. F., ., Jud. Iași.
Retine instanța ca in considerentele sentinței civile nr. 618/5 03 2010 pronunțată de Judecătoria P. s a reținut ca in anul 2007 ulterior pronunțării divorțului intre cele doua parți paratul a continuat lucrările de construcție extinzând spațiul locuibil cu încă trei camere si înlocuind pereții despărțitori din chirpici ridicați in faza inițiala de construcție cu zidărie din BCA.
De asemenea s a mai reținut in considerente ca lucrările de construcție au fost făcute de parat cu bunuri mijloace proprii pe terenul bun comun al ambilor soți fără consimțământul paratei fapt ce i conferă un drept de creanța așa cum este prevăzut de art. 494 cod civil reclamantul neputând fi considerat un constructor de rea credința întrucât lucrările au fost efectuate pe terenul bun comun al ambilor soți si la o data la care nu era definitivat partajul bunurilor comune
P. sentința civila nr. 618/5 03 2010 pronunțată de Judecătoria P. instanța nu s a pronunțat cu privire la dreptul de creanța al reclamantului din prezenta cerere întrucât acesta nu a solicitat acest lucru
In urma efectualii expertizei in specialitatea construcții civile retine instanța ca contravaloarea lucrările de construcție efectuate de reclamantul parat cu buna credința la imobilul proprietatea paratei reclamante este de_ lei
Ca urmare fata de cele reținute si având in vedere disp. art. 494 cod civil instanța constatând ca reclamantul parat are un drept de creanța in cuantum de_ lei reprezentând contravaloarea lucrările de construcție efectuate cu buna credința la imobilul proprietatea paratei reclamante instanța va dispune obligarea paratei reclamante la plata către reclamantul parat a acestei sume instituind totodată in favoarea reclamantului parat un drept de retenție asupra imobilului situat in Tg. F., ., Jud. Iași pana la achitarea contravalorii dreptului de creanța
Pentru aceleași considerente instanța va respinge cererea reconvenționala formulata de parata reclamanta
In ceea ce privește cererea reclamantului parat de obligare a paratei reclamante la restituirea mobilierului existent in imobilul situat in Tg. F., ., Jud. Iași instanța o va respinge ca neîntemeiata, reclamantul parat nefăcând dovada existentei mobilierului si a faptului ca parata reclamanta refuza sa i l restituie
Văzând si dis part 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta F. C., considerând-o nelegală și netemeinică. Susține recurenta că în acțiunea introductivă reclamantul N. I. nu a menționat care sunt lucrările pe care le-ar fi efectuat la casă sau pe teren. Nici în timpul judecății reclamantul nu a făcut aceste precizări, astfel că în raportul de expertiză sunt trecute foarte multe lucrări ce erau executate la casa de locuit până la despărțirea lor.
Arată că a recunoscut în proces faptul că, după desfacerea căsătoriei, pârâtul a construit anexa, acoperișul și, de asemenea că a demolat pereții interiori. La aceste lucrări reclamantul-pârât a folosit materialele de construcție rămase în curte. Are în vedere, în special, materialele folosite la construcția anexei și a acoperișului.
Susține recurenta că a dovedit în proces, faptul că, construcția casei, a început înainte de căsătoria cu reclamantul-pârât, când părinții săi i-au cumpărat toate materialele necesare pentru edificarea imobilului.
La data când s-au despărțit casa era ridicată până la acoperiș iar restul materialelor ce trebuiau utilizate pentru terminarea construcției au rămas pe teren.
Mai susține recurenta că prin expertiza tehnică efectuată în cauză de către expertul V. C., casa de locuit a fost evaluată la o sumă exorbitantă de peste 170.000 lei, în condițiile în care din planșele fotografice anexate la raportul de expertiză, dar și din celelalte lucrări de la dosar, rezultă că imobilul a fost executat haotic, fără respectarea celor mai elementare norme tehnice. Nu prezintă siguranță în exploatare datorită modului defectuos în care a fost executată fiecare lucrare în parte. Imobilul nu este finisat nici la interior și nici la exterior și nu este racordat la utilități (apă, canal, gaz metan, etc.). Instalația electrică este un improvizată.
Cu toate acestea expertul a refuzat să răspundă la obiectivele ce vizau cererea reconvențională, susținând că nu are specializarea necesară pentru a se pronunța cu privire la demolarea unor lucrări, efectuarea de consolidări ale imobilului, dacă prezintă siguranță în exploatare.
Arată recurenta că instanța de judecată nu a considerat necesară efectuarea unei noi expertize, deși, soluționarea cererii reconvenționale trebuia să aibă la bază o lucrare de specialitate în care un expert tehnic să se pronunțe dacă lucrările realizate de către reclamantul-pârât pot fi utilizate în condiții de siguranță sau trebuie demolate, modificate, consolidate, caz în care ar însemna ca recurenta să investească sume de bani.
Mai arată că nu există probe la dosar care să ateste că reclamantul-pârât a investit în lucrări sume de bani proprii. La dosar nu există nici un înscris (bon, factură) din care să rezulte că după despărțirea în fapt ar fi achiziționat materiale de construcții. Martora propusă de recurentă în cauză spre audiere a confirmat împrejurarea că toate materialele de construcție pentru edificarea casei au fost cumpărate de părinții săi, iar la data despărțirii materialele nefolosite au rămas în curte în posesia reclamantului-pârât.
Susține recurenta că nu se face vorbire despre probele administrate în cauză sau, în ce măsură reclamantul-pârât și-a dovedit dreptul de creanță.
Solicită recurenta admiterea cererii de recurs și desființarea sentinței civile nr. 2040/2012. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantului-pârât ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvențională. Solicită proba cu înscrisuri precum și o nouă expertiză tehnică, probă de care a fost privată să o administreze la instanța de fond.
La termenul din 11.02.2013, recurenta a formulat precizări la motivele de recurs.
Intimatul N. I. a formulat întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și pentru neachitarea taxei de timbru și a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 11.03.2013, intimatul a invocat excepția tardivității formulării motivelor de recurs depuse la termenul din 11.01.2013, susținând că acestea se constituie într-un veritabil recurs dar care nu se încadrează în termenul special impus de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimatul N. I., instanța reține că este neîntemeiată motivat de faptul că recurenta a semnat cererea de recurs la termenul din 30.09.2013, iar prin încheierea nr. 221 pronunțată în data de 11.03.2013, Tribunalul Iași a admis cererea de asistență judiciară formulată de F. C. și a dispus scutirea recurentei de la plata taxei de timbru.
Referitor la excepția tardivității invocată de intimat la termenul din 11.03.2013, tribunalul reține că cerința ca recursul să fie motivat, prevăzută de art. 3021 alin. 1 lit. c din codul de procedură civilă este îndeplinită dacă cererea de recurs cuprinde criticile de nelegalitate fără a fi necesară și indicarea textelor legale care să le prevadă, iar în speță motivele sunt menționate în cererea de recurs. În consecință este neîntemeiată excepția tardivității formulării motivelor de recurs, urmând a fi respinsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul reține următoare:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâta F. C. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de aproximativ 60.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul casa de locuit situat în Tg. F., obligarea pârâtei la restituirea întregului mobilier din imobil, instituirea unui drept de retenție asupra imobilului și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta F. C. a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului-pârât de a demola pe cheltuiala sa lucrările executate la casa de locuit (acoperișul, anexa, bolta de la intrare și de a construi pereții interiori) sau pe teren (înlăturarea stâlpului de tensiune) și în subsidiar încuviințarea de demolare cu obligarea reclamantului la plata contravalorii acestor lucrări.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective: identificarea și evaluarea lucrărilor efectuate de reclamant la imobilul casă de locuit, stabilirea procentului valoric al lucrărilor efectuate de reclamant în raport de valoarea imobilului, să se constate dacă aceste lucrări sunt de calitate sau sunt pentru consolidare și dacă este necesară demolarea acestora și care este costul acestei operațiuni.
Având în vedere faptul că din cuprinsul expertizei realizate la fond nu rezultă cu claritate, defalcat, prețul materialelor, data procurării acestora și contravaloarea manoperei pentru fiecare lucrare în parte executată începând cu anul 2004, nu rezultă nici dacă data indicată de expert ca dată a realizării lucrării este data indicată de reclamant sau data stabilită de expert ca urmare a constatărilor proprii, tribunalul reține că se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate pentru a clarifica aceste aspecte.
Totodată, întrucât prin cererea reconvențională se solicită inclusiv demolarea unei bolți cu privire la care expertiza de la fond nu face discuții și nu o identifică, având în vedere și susținerile formulate prin cererea de recurs, cât și strânsa legătură dintre cererea principală și cea reconvențională, tribunalul constată că se impune administrarea unei noi expertize tehnice în construcții care să stabilească stadiul lucrărilor la imobil în anul 2004; care sunt lucrările realizate de reclamant în perioada 2004 – 05.03.2010; care sunt lucrările realizate de reclamant după data de 05.03.2010; care este prețul și data achiziționării materialelor folosite; care este prețul manoperii; să se identifice lucrările menționate în cererea reconvențională și să se stabilească data efectuării acestora și prețul materialelor.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că se impune efectuarea unei expertize tehnice, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării unei noi expertize tehnice în construcții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de intimat.
Admite recursul formulat de F. C. împotriva sentinței civile 2040/27.06.2012 a Judecătoriei P., sentința pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare și acordă termen pe data de 28.10.2013 pentru când se vor cita părțile în vederea efectuării unei noi expertize tehnice în construcții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,18.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.M. T.P. C.C.E.
GREFIER,
B.E.D.
Red. T.P.
Tehn. A.G.
2 ex./25.10.2013
Jud. fond: C. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 2190/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2165/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
