Fond funciar. Decizia nr. 2175/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2175/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 21959/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2175/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către C. M. De Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 1281 din 25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Iași, Agenția D. Statului, Agenția D. Statului Iași, având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă fiind părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 04 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 11 octombrie 2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât participă la seminarul organizat de I.N.M., s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1281/25.01.2013 a Judecătoriei Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de parata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași și, în consecință, s-a respins acțiunea promovată de reclamanta C. M. de Fond Funciar Iasi, prin reprezentanți legali in contradictoriu cu C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași, Agenția D. Statului și Agenția D. Statului Iași, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul art. 5 lit. e și respectiv art. 6 lit. i din H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor.
Potrivit textelor sus-citate, numai cele două comisii au ca atribuții identificarea terenurilor agricole ilegal și sesizare Primarului, respectiv Prefectului care este în „drept” ca autoritate publică și nu ca președinte al comisiei, să înainteze sub semnătură acțiunea în constatarea nulității absolute, ori să aibă calitatea procesuală pasivă ori activă în astfel de acțiuni.
Coroborând dispozițiile sus-evocate și transpuse în analizarea cererii,( art.3 alin.3 din Legea nr.268/2001, Legea nr.18/1991R cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.1/2000 precum și art.9 din H.G.626/2001) s-a constatat că acțiunea a fost formulată de C. Municipiului Iași de Fond Funciar Iași, ce nu are în atribuțiile sale de a sta în proces în fața instanțelor de judecată cu privire la actele de predare a terenului de la ADS în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În baza acestor considerente s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, cu mențiunea că restul excepțiilor invocate nu se mai impun a fi analizate dat fiind caracterul dirimant al excepției soluționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. Municipala Fond Funciar Iasi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Soluția dată pe excepție la instanța de fond este greșită raportat la sentința civilă nr.3224/2.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2009 .
Se mai invocă de către recurentă dispozițiile art. 3 Lg. 268/2011 și HG 890/2005 potrivit cărora comisiile locale aduc la cunoștință necesarul de teren pentru care urmează a se întocmi documentația de predare, fiind și cele care sunt de altfel chemate de lege să întocmească documentația, respectiv să pună efectiv în posesie pe beneficiarii hotărârilor de validare.
Se solicită, astfel, admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, admiterea cererii de chemare în judecată. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recursul a fost formulat în termen legal, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata A.D.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului raportat la faptul că singura autoritate competentă să solicite ADS predarea terenului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice îndreptățite este CJFF și numai în urma prezentării solicitării din partea CJFF împreună cu întreaga documentație aferentă ADS poate proceda la predarea terenului, pe bază de protocol.
La dosar s-a administrat proba cu acte, ce au fost depuse în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs arătate precum și în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat față de următoarele considerente :
Obiectul acțiunii de față este „obligația de a face”, respectiv solicitarea Comisiei Locale de Fond Funciar Iași de a fi obligate CJFFI, ADS și ADS Iași de a preda reclamantei recurente suprafața de 3 ha teren în baza HCJ 408/2003 și a sentinței civile nr. 3224/2.03.2010 a Judecătoriei Iași și de a plăti 100 lei pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la împlinirea efectivă a obligației.
Este adevărat faptul că dispozițiile art. 3 al.3 Lg. 268/2001 prevăd faptul că „Terenurile care urmează sa fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale”, însă instanța de control judiciar reține faptul că nu poate fi ignorată sentința civilă nr. 3224/2.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2009.
Prin această sentință s-a dispus admiterea cererii reclamanților Creimer Gerald Si A. G. formulată în contradictoriu cu pârâtele C. Municipala de Fond Funciar Iasi, C. Judetean de Fond Funciar Iasi și C. Locală de Fond Funciar M. și a fost obligată pârâta C. Municipala de Fond Funciar Iasi să predea prin protocol suprafața de 3 ha teren către C. locală M.; s-a dispus, de asemenea, obligarea pârâtei C. locală de fond funciar M. sa-i pună în posesie pe reclamanți cu suprafața de 3 ha, obligarea Comisiei județene de fond funciar Iași la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3 ha după îndeplinirea procedurii de predare și punere în posesie a reclamanților. Pârâta C. municipală de fond funciar Iași la plata sumei de 100 ron pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la data îndeplinirii efectivă a obligațiilor.
Prin decizia nr. 1960/11.10.2010 Tribunalul Iași a respins ca tardiv declarat recursul formulat de pârâta C. M. Iași de Fond Funciar împotriva sentinței civile nr. 3224 din 02.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași.A fost respins și recursul declarat de intervenientele Tîrnăuceanu E. și P. R. împotriva sentinței civile nr. 3224 din 02.03.2010 și a încheierii din 23.02.2010 pronunțate de Judecătoria Iași, sentință ce a fost menținută.
Atâta timp cât prin această sentință irevocabilă s-a dispus obligarea pârâtei C. Municipala de Fond Funciar Iasi să predea prin protocol suprafața de 3 ha teren către C. locală M. cu obligarea primei comisii la plata sumei de 100 ron pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la data îndeplinirii efectivă a obligațiilor, instanța de control judiciar reține faptul că nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale active a acestei comisii.
Rezolvarea problemei calității procesuale active a reclamantei recurente este dezlegată în sentință menționată, ce se impune cu putere de lucru judecat, față de a doua hotărâre (recurată în prezenta cauză) ce i-a dat o rezolvare contrară cu consecința adoptării unei soluții contrare.
România a devenit parte la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în urma ratificării acesteia prin Legea nr. 30/1994 iar prin art. 11 din Constituție s-a obligat să îndeplinească cu bună-credință obligațiile care îi revin din tratatele la care este parte și pe care Ie-a ratificat. Și-a asumat, astfel, obligația de a respecta Convenția precum și interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului Convenției, în limitele pe care aceasta le prevede, în conformitate cu art. 46: "Înaltele Părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți".
Curtea Europeană a apreciat în jurisprudența sa, repetitiv, că "un sistem bazat pe supremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteia asupra drepturilor naționale este apt să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele adiționale (..). Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiutor" ( Hotărârea D.P., 26 aprilie 2007).
"În această privință, trebuie reamintit faptul că preeminența dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă tuturor articolelor din Convenție (..). Ea presupune respectarea principiului siguranței raporturilor juridice și în special a hotărârilor judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat." ("Hotărârea S. și alții, 23 februarie 2006).
Cu privire la principiul securității juridice axat pe principiul echității juridice și al puterii lucrului judecat, res judicata, aplicabile în cauza de față, Curtea Europeană a reafirmat: "Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluția definitivă în orice litigiu nu trebuie rediscutată." (Hotărârea B., 28 octombrie 1999) "Reexaminarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra problematicii respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză" (Hotărârea L., 4 martie 2008).
De asemenea, în cazul . împotriva României, Curtea Europeană preluând statuarea din cauza Z. și alții împotriva Greciei (Hotărârea din 18 noiembrie 2004), a stabilit, tot neechivoc: "(..) Obligația de a executa o hotărâre judecătorească nu se limitează la dispozitivul acesteia; de fapt, fondul hotărârii este în același timp cel care trebuie respectat și aplicat" (Hotărârea din 3 iunie 2008).
În aceste condiții, recurenta reclamantă, în mod temeinic și legal, a invocat opozabilitatea acestei hotărâri, deoarece statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terților .
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei .
În acest sens, invocăm și practica instanței supreme, respectiv Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie 2007.
Puterea de lucru judecat este total independenta de calitatea solutiei pronuntate, un nou proces intre aceleasi parti, avand acelasi obiect si aceeasi cauza nu mai este posibil.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a stabilit ca statele trebuie sa-si organizeze sistemul judiciar in asa fel incat sa identifice procesele paralele ce au legatura si, atunci cand este necesar, sa le conexeze sau sa interzica introducerea de noi actiuni in justitie cu privire la aceeasi problema, pentru a preveni desfiintarea unor hotarari intrate in puterea lucrului judecat (Cauza Urbanovici impotriva Romaniei, Cauza R. contra Romaniei). Functia autoritatii lucrului judecat este de altfel asigurarea securitatii juridice si a increderii publicului in administrarea justitiei, o solutie definitiva a unei instante cu privire la o anumita problema nu trebuie repusa in discutie.
Reținând, în final, faptul că există identitate intre persoana reclamantei recurente și cel care este titularul dreptului afirmat, respectiv în speță, presupune existența unei identități intre reclamanta și persoana ce poate – conform sentinței irevocabile menționate mai sus - solicita predarea suprafeței de 3 ha teren, tribunalul va
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 C.pr.civ., instanța de control judiciar va admite recursul declarat de reclamanta C. Municipala Fond Funciar Iasi impotriva sentintei civile nr. 1281/25.01.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o va casa, va respinge exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei și va trimite cauza in rejudecare instantei initial investite, Judecatoria Iasi.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. Municipala Fond Funciar Iasi impotriva sentintei civile nr. 1281/25.01.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o caseaza.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei.
Trimite cauza in rejudecare instantei initial investite, Judecatoria Iasi.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 18.10.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 11.11.2013
JUD. FOND – G. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2174/2013. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 1242/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
