Fond funciar. Decizia nr. 2198/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2198/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 3736/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2013
Președinte - G. C.
Judecător M. S.
Judecător P. C. D.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2198/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuent C. G. I. M., revizuent C. C. T., revizuent B. I. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI, intimat C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DELENI, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 14.10.2013, când instanța, pentru legala constituire a completului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. de dosar_ revizuienții C. G. I. M., C. C. T. și B. I. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 446 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
În motivare s-a arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă, având în vedere că instanța de recurs a interpretat și aplicat greșit legea în sensul înlăturării forțate de la moștenire a celor 10 copiii, moștenitori sezinari de rangul I ai defunctului G. G. Deleni, deposedați de 392 ha teren arabil, cu toate că s-a făcut dovada proprietății și a transmiterii dreptului de proprietate moștenitorilor.
Intimata C. județeană de fond funciar Iași depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivele invocate neîncadrându-se temeiurilor de drept ale revizuirii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea de revizuire a deciziei civile nr. 446 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ este inadmisibilă pentru următoarele considerente.
Prin decizia civilă nr. 446 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge recursul declarat de petenții C. G. I. M. (prin mandatar Holicov Ș.), C. C. Trăian, B. I. împotriva sentinței civile nr. 852/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că :
„Prin sentința civilă nr. 852/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria H. s-au dispus următoarele:
S-au respins plângerile formulate de petenții C. G.-I.-M. cu domiciliul în București, Șoseaua P. nr.247, ., sector 2, prin mandatar Holicov Ș. cu domiciliul în Iași,..14,.,județul Iași,C. C. -T. cu domiciliul în București, ..62, corp B,. și B. I. cu domiciliul în București, ..50, .,sector 2 în contradictoriu cu pârâtele C. L. Deleni și C. Județeană Iași de fond funciar,împotriva hotărârilor nr.374, 375 ,376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383 și nr.384,toate din data de 1.02.2011 emise de comisia județeană, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Petenții sunt moștenitorii (strănepoții) defunctului G. G. - Deleni, decedat în anul 1938.Acesta a avut 10 descendenți,potrivit arborelui genealogic întocmit de părți și depus la fila 36 dosar iar petenții C. G.-I.-M. și C. C.-T. sunt fiii lui C. M.,născută S.,fiica lui S. E.,aceasta fiind fiica lui G. G. iar B. I. este fiica lui B. M.-O., fiica lui B. M.,fiica lui G. G..
In aceasta calitate, petenții au formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile proprietatea autorului lor,astfel:
1). La data de 21.11.2005 a fost înregistrată la C. Locala Deleni cererea nr.823 prin care petenții solicitau restituirea în natură a suprafeței de 55 ha pădure în punctele Ceir, Lacuri, Pietrărie,primită prin testament de la G. G.-Deleni.C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană a respins contestația petenților precum și cererea acestora prin hotărârea nr.374 din 1.02.2011 deoarece M. G., prin căsătorie B. și E. G., căsătorită S.,nu au avut în proprietate suprafețe de pădure și nu au fost deposedate de acestea. A precizat comisia județeană în motivarea hotărârii nr.374/2011 că suprafețele de pădure deținute de Gigore G.,conform planului pădurii Deleni din anul 1908 și solicitate prin aceasta cerere,au fost înstrăinate de acesta până la data decesului iar în avizul de expropriere se arată clar întinderea terenurilor expropriate și a celor neexpropriabile iar pădurea solicitată nu era menționată.
In aceste condiții,s-a considerat că cererea petenților nu este îndreptățită deoarece nu s-a făcut dovada proprietății și deposedării,așa cum prevede art.26 din HG 890/2005.
Verificând înscrisurile depuse de petenți în susținerea acestei cereri,instanța constată că petenții au formulat cererea de restituire nr.823/2005 în calitatea lor de succesori ai autorului G. G., invocând testamentul lăsat de acesta și depus la fila 60 dosar. Prin acest testament,autorul a efectuat un partaj de ascendent,descriind averea sa mobilă și imobilă și precizând modul în care moștenitorii săi vor beneficia de aceste bunuri. Din descrierea averii imobile nu rezulta că G. G. ar fi lăsat vreunui succesor suprafața de 55 ha pădure și nici nu au fost depuse acte de proprietate care să ateste dreptul autorului asupra bunurilor descrise în testament.
In procesul-verbal nr.13 din 26.10.1945 întocmit de Comisiunea pentru Aplicarea Reformei Agrare a Plasei Sulița-fila 597 dosar,se consemnează faptul că din suprafața totală de 443 ha se expropriază suprafața de 392 ha,lăsând în folosința succesorilor care sunt coproprietari,suprafața de 50 ha,conform prevederilor art.3 lit. f din Legea 187/1945,precum și via și huceagul,acestea fiind neexpropriabile.
Ca urmare a memoriilor succesorilor lui G. G.,s-a emis avizul nr.40 din 12.03.1946 de către aceeași comisie-fila 603,prin care a fost admisă contestația introdusă de moștenitori și s-a dispus că din suprafața de 443 ha situată pe moșia Deleni să se lase succesorilor suprafața de 50 ha într-un singur trup precum și castelul cu parcul,via,terenurile pe care se află fabrica și cariera de piatră-2 ha acestea fiind neexpropriabile.
Prin același aviz, s-a stabilit că T. G., E. G., Jean G. si C. G. să primească și donațiile făcute de tatăl lor în anul 1918,în total suprafața de 42,5280 ha.
Ulterior, prin Decretul nr.83/1949,a mai fost preluată de la succesorii G. și suprafața de 125,6300 ha teren,compusă din: 100,50 ha teren arabil,3 ha grădini,5000 mp.fânaț,5,0088 ha vii,9 ha conac și parc,4 ha livadă și 2,75 ha teren neproductiv,așa cum rezultă din extrasul eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.
După cum se poate observa din succesiunea acestor acte de expropriere,nu este menționată suprafața de 55 ha pădure,de altfel,nu este menționată nicio suprafață de pădure de care să fi fost deposedați moștenitorii lui G. G.,motiv pentru care instanța apreciază că hotărârea nr.374 din 1.02.2011 emisă de comisia județeană este legala și temeinică, o va menține și va respinge plângerea petenților.
2). La data de 25.11.2005 a fost înregistrată la C. L. Deleni cererea nr.825 prin care petenții,în calitate de moștenitori ai unchiului lor,T. G.,au solicitat restituirea în natură a captațiilor de apă și F. Doamnei,donate acestuia de către G. G.,precum și terenul aferent de 4 ha.
C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană a respins contestația și cererea petenților prin hotărârea nr.375 din 1.02.2011,pe motiv că aceste bunuri nu fac obiectul Legii 18/1991,solicitanții având posibilitatea să depună notificare conform prevederilor Legii 10/2001.Pârâta a precizat că petenții au fost validați cu suprafața maximă de 50 ha prin hotărârea nr.124 din 18.09.2000,fiind înscriși pe anexa nr.38 a comunei Deleni,în baza art.3 alin.2 din Legea 1/2000.
De precizat este faptul că petenții au depus aceleași înscrisuri în fața comisiei locale pentru susținerea tuturor cererilor lor de restituire în natură a bunurilor de care au fost deposedați autorii lor iar actul de donație pe care îl invocă este depus la fila 579 dosar. Din cuprinsul acestuia nu rezultă că T. G. ar fi primit cu titlu de donație captația de apa ci că terenul donat este grevat de o servitute pe tot parcursul canalului apei,captare care rămâne “în absoluta proprietate a Curții M.”.Donația a fost realizată fără vreo alta condiție decât servitutea pe care donatorul și-a rezervat-o pe canalul apei și captarea,mențiune expresă în actul de donație.
Având în vedere ca donatorul și-a rezervat aceasta servitute de captare a apei,înseamnă că aceasta nu s-a transmis moștenitorului T. G. prin actul de donație invocat astfel încât temeiul cererii petenților nu subzistă.In plus,captația de apa nu formează obiectul Legii 18/1991,ci,potrivit art.8 din acest act normativ,de prevederile legii beneficiază cei cărora li s-a preluat teren în orice mod de către CAP și moștenitorii acestora.In plus,prin hotărârea nr.124 din 18.09.2000,petenții au fost validați cu suprafața maximă de 50 ha,potrivit art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificat prin punctul 3 al art. I din Titlul VI al Legii 247/2005.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că plângerea împotriva hotărârii nr.375/2011 a comisiei județene este nefondată și o va respinge.
3) La data de 21.11.2005,a fost înregistrată la comisia locală sub nr.824 cererea petenților de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la Pietrăria Deleni în suprafață de 20 ha,conform mențiunii din testamentul lui G. G.,cerere formulata în calitate de moștenitori ai succesorilor G..
C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană a respins cererea și contestația petenților prin hotărârea nr.376 din 1.02.2011,cu aceeași motivare ca și a hotărârii anterioare,în sensul că această cerere nu face obiectul legii fondului funciar,solicitanții având posibilitatea de a depune notificare conform Legii 10/2001 și că petenții au primit suprafața maximă de teren prevăzută de art.3 alin.2 din Legea 1/2000,de 50 ha.
Instanța a respins aceasta plângere având în vedere că acea carieră de piatră numită Pietrărie nu face obiectul legilor fondului funciar dar și ca urmare a faptului că moștenitorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50 ha ce reprezintă cota maximă admisă de Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005-art.3 alin.2 din acest act normativ.
Există o singură situație în care reconstituirea se poate realiza pentru suprafața maximă de 100 ha și anume pentru terenurile proprietarilor deposedați pe care se află pășuni și fânețe,așa cum prevede art.3 alin.2 indice 1 din Legea 1/2000,introdus prin punctul 1 al art.1 din Legea 193/2007,însă în cauză,petenții nu au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că autorul lor ar fi avut în proprietate suprafața de 50 ha de pășune sau fâneața.
4).A fost înregistrată la C. L. Deleni cererea nr.818 din 25.11.2005 prin care petenții solicitau reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 42,52 ha teren arabil,în calitate de moștenitori ai unchilor lor,T. G., A. G., Jean G., C. G. si E. G.,teren ce a fost expropriat de la aceștia.
C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană a respins cererea și contestația petenților prin hotărârea nr.377 din 1.02.2011,cu motivarea că solicitanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha prin hotărârea nr.124/2000,in baza art.3 alin.2 din Legea 1/2000.
Instanța a respins și această plângere având în vedere dispozițiile art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 care prevede ca suprafața maximă de teren agricol ce poate fi restituită proprietarilor deposedați sau moștenitorilor acestora este de 50 ha,suprafață reconstituită deja prin hotărârea nr.124/2000 emisă de C. Județeană Iași.
5) La data de 25.11.2005 a fost înregistrată la C. L. Deleni cererea nr.816 prin care petenții,în calitate de moștenitori ai M. G., Olgăi G. și Janei M. (bunica și mătușă),au solicitat restituirea în natură a terenului expropriat de la acestea în suprafață de 34,6941 ha.
C. L. Deleni a propus invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.378 din 1.02.2011,a respins cererea și contestația solicitanților cu motivarea că aceștia au fost validați cu suprafața de 50 ha prin hotărârea nr.124/2000,conform art.3 alin.2 din Legea 1/2000.
Instanța a apreciat că hotărârea comisiei județene este temeinică și o va menține,având în vedere considerentele expuse anterior precum și dispozițiile art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificata prin Legea 247/2005,și va respinge plângerea petenților.
6) Prin cererea nr.819 din 25.11.2005 înregistrată la C. L. Deleni,petenții au solicitat,în calitate de moștenitori ai unchiului lor,T. G.,restituirea în natură a casei primite de acesta în timpul vieții de la G. G.,numită “Tesătorie”,cu terenul aferent în suprafață de 13,27 ha.
C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.379 din 1/02.2011 a respins cererea și contestația petenților pe motiv că cererea respectivă nu face obiectul Legii 18/1991,solicitanții având posibilitatea de a depune notificare potrivit Legii 10/2001.
Instanța a considerat că aceasta cerere a petenților este nefondată deoarece restituirea imobilelor construcții preluate de la foștii proprietari constituie obiectul Legii 10/2001,în timp ce Legea 18/1991 are drept obiect restituirea terenurilor preluate în orice mod de către stat.
Instanța a observat că moștenitorii defunctului G. G. au formulat cereri de restituire separat,pentru toate imobilele construcții și terenuri ce au făcut obiectul testamentului lăsat de autorul lor,deși le-a fost restituită până în prezent,din fosta moșie G.,suprafața de 50 ha teren,maximul prevăzut de legile fondului funciar în vederea reconstituirii. Pentru construcții,așa cum se menționează și în hotărârea comisiei județene,petenții aveau posibilitatea de a solicita retrocedarea potrivit Legii 10/2001.
Pentru aceste motive,instanța a respins plângerea împotriva hotărârii nr.379/2011 a comisiei județene.
7) Prin cererea înregistrată la C. L. Deleni sub nr.5194 din 17.08.2007,petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren în temeiul Legii 193/2007 arătând că autorul lor,G. G. a testat în favoarea celor 10 copii suprafața de 370 ha teren arabil și suprafața de 20 ha imașuri situate la Pietrăria Deleni (punctul 8 din testament).
Au invocat petenții avizul nr.40 din 12.03.1946 al Comisiei Județene de Îndrumare a Reformei Agrare prin care s-a expropriat din suprafața de 443 ha a moșiei Deleni 392 ha,lăsându-se în proprietatea succesorilor 50 ha precum și prevederile Legii 193/2007 care ridica plafonul restituirii de la 50 ha la 100 ha de proprietar deposedat daca proprietatea supusă exproprierii conținea și terenuri cu pășuni sau fânețe.
C. locală a propus invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.380 din 1.02.2011,a respins cererea petenților pe motiv că solicitanții nu fac dovada exproprierii vreunei suprafețe de teren având categoria de folosință pășune sau fâneață,așa cum prevăd dispozițiile art.3 alin.2 indice 1 din Legea 1/2000 modificată și completată.
Verificând înscrisurile invocate de petenți și anume avizul nr.40 din 12.03.1946,instanța reține că din cuprinsul acestuia nu rezultă că în suprafața totală expropriata ar fi existat pășuni sau fânețe,în actul respectiv nefăcându-se referire la categoria de folosință a terenurilor expropriate.
Textul de lege invocat și anume Legea 193/2007 condiționează majorarea suprafeței ce poate fi restituită la 100 ha numai pentru terenurile proprietarilor deposedați pe care se afla pășuni sau fânețe,însă,în opinia instanței,petenții nu au făcut dovada că s-ar fi expropriat de la autorul lor,G. G.,terenuri având această categorie de folosință,motiv pentru care plângerea lor a fost respinsă.
8). La data de 30.11.2005,petenții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la comisia locala sub nr.1115,prin care solicitau restituirea suprafeței de 443 ha teren arabil reprezentând suprafața integrală a moșiei Deleni la data exproprierii,aceasta după ce formulaseră cereri separate pentru suprafețele conținute în testamentul autorului lor.
Au invocat petenții în sprijinul cererii lor avizul nr.40/1946 al Comisiei de Îndrumare a Aplicarii Reformei Agrare precum și documentele eliberate de Arhivele Statului-Direcția Județeană B..
C. locala a propus invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.381 din 1.02.2011,a respins cererea și contestația petenților invocând același motiv,al reconstituirii la legile anterioare ale fondului funciar a suprafeței de 50 ha teren conform art.3 alin.2 din Legea 1/2000.
Așa cum s-a menționat anterior,în avizul nr.40 din 12.03.1946 al Comisiei Județene de Indrumare a Aplicării Reformei Agrare s-a precizat că din suprafața de 443 ha teren situată pe moșia Deleni ce aparține succesorilor,se lasă acestora cota legală de 50 ha într-un singur loc iar fiii care au fost gratificați prin donații în anul 1918 păstrau terenurile respective,în suprafață de 42,5280 ha. Din acest aviz mai rezultă că după decesul lui G. G.,ce a avut loc la data de 8 august 1938,succesorii săi au atacat testamentul și au promovat o acțiune de partaj judiciar care nu era finalizată la momentul emiterii avizului 40/1946.
La fila 589 dosar a fost depusă o copia a acțiunii de partaj și în continuare o întâmpinare prin care se solicită reducțiunea liberalităților excesive.
S-a mai consemnat în avizul nr.40/1946 că acțiunea de ieșire din indiviziune intentată de succesorii G. nu acorda acestora dreptul să reclame porțiunile cuvenite din moștenire deoarece nu a fost finalizată până la data de 23 august 1944 și că moștenitorii trebuie să păstreze donațiile făcute de autorul lor anterior decesului.
S-a invocat în concluziile scrise depuse de petenți faptul că suprafața totală ce trebuie retrocedată este de 50 ha de proprietar deposedat,aceștia fiind în număr de 10,deci trebuie să primească suprafața totală de 500 ha iar hotărârea comisiei județene este nelegală deoarece a pornit de la o premise greșită și anume că ei au pretins dreptul în calitate de succesori ai lui G. G. când,în fapt,ei sunt succesorii autorilor lor direcți,copiii lui G. G. și invocă dreptul de moștenire cu privire la fiecare dintre aceștia.
S-a mai arătat de către petenți că la momentul deposedării lor prin expropriere de terenurile pe care le solicită,copiii lui G. G. aveau calitatea de proprietari cu privire la terenurile respective.
Această susținere a petenților este contrazisă chiar de avizul nr.40/1946 al Comisiei pentru Infăptuirea Reformei Agrare care a consemnat explicit faptul că la momentul emiterii avizului,succesorii lui G. G. declanșaseră un proces de ieșire din indiviziune care nu era finalizat,astfel că ei se aflau încă în indiviziune la momentul intrării în vigoare a Legii 187/1945.Așa cum rezultă din avizul citat,faptul că ei nu finalizaseră dosarul de partaj succesoral după G. G. până la data de 23 august 1944 înseamnă că ei nu puteau reclama părțile ce li se cuveneau din moștenire în nume propriu ci numai in calitate de moștenitori.
De altfel,toate cererile de reconstituire formulate la Legea 247/2005 în această cauză au fost formulate în calitate de succesori ai străbunicului lor,G. G. Deleni sau a unchilor și mătușilor lor,copiii defunctului.
Instanța nu poate primi interpretarea data de petenți noțiunii de “proprietar deposedat” mai cu seama având în vedere prevederile art.3 alin.5 din Legea 1/2000 care definește proprietarul deposedat ca fiind “persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”.
Chiar din conținutul avizul 40/1946 invocat de petenți rezultă că la momentul deposedării proprietar al moșiei expropriate era G. G. Deleni deoarece succesorii lui nu finalizaseră încă procesul de ieșire din indiviziune.
In aceste condiții,proprietarul deposedat fiind G. G. Deleni, reconstituirea dreptului de proprietate se poate acorda în limita suprafeței totale de 50 ha și nu de 50 ha pentru fiecare succesor,așa cum au susținut petenții,așa cum prevăd dispozițiile art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005.
Pentru considerentele expuse,plângerea petenților împotriva hotărârii nr.381/2011 va fi respinsă ca nefondată.
9).La data de 25.11.2005,petenții au solicitat restituirea în natură a casei dăruite lui E. G. de către G. G. numita “In vie” și a terenului in suprafață de 13 ha,prin cererea înregistrată la comisia locală sub nr.820,invocându-se aceleași împrejurări ca și în celelalte cereri de reconstituire.
S-a propus de către comisia locală invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.382 din 1.02,2011,a respins cererea și contestația petenților,deoarece pentru imobilul casă și terenul aferent,petenții trebuiau să depună cerere la Legea 10/2001.
Așa cum instanța a menționat anterior,construcțiile nu formează obiectul legilor fondului funciar iar pentru teren,moștenitorilor li s-a reconstituit suprafața maximă admisă de lege,de 50 ha,prin hotărârea nr.124/2000 a comisiei județene,motiv pentru care și aceasta plângere va fi respinsă ca nefondată.
10).La data de 21.09.2005,petenții au solicitat,prin cererea nr.527 înregistrată la comisia locală de fond funciar,restituirea în natură a Castelului Deleni și a suprafeței de 125,6300 ha,a construcțiilor aparținând moștenitorilor G. și a suprafeței de 300 ha pădure expropriată de la moștenitori.
C. locală a propus invalidarea cererii iar comisia județeană,prin hotărârea nr.383 din 1.02,2011,a respins cererea și contestația petenților,precizând că în avizul nr.40/1946 se arată clar întinderea terenurilor expropriate,a celor neexpropriabile și categoriile de folosință,pădurea care era exclusă de la expropriere nefiind menționată. Cât privește clădirile și terenul aferent acestora,ele nu fac obiectul legilor fondului funciar iar referitor la suprafața de 125,6300 ha teren arabil,s-a menționat că s-a reconstituit la legile anterioare ale fondului funciar limita maxima retrocedabilă.
Instanța este de acord cu punctul de vedere al comisiei județene atât în ceea ce privește construcțiile-castelul Deleni, celelalte case, cu terenul aferent aparținând moștenitorilor G. pentru care trebuia depusă notificare la Legea 10/2001 cât și cu privire la suprafața de 300 ha pădure. Din niciun act care descrie proprietățile expropriate de la moștenitorii defunctului G. G. - avizul nr.40/1946 al Comisiei pentru Înfăptuirea reformei Agrare sau certificatele eliberate de Arhivele Statului nu rezultă că s-ar fi expropriat vreo suprafață de pădure,așa încât cererea petenților este neîntemeiată.
Referitor la suprafața de 125,6300 ha teren arabil descrisă în certificatul emis de Direcția Județeană B. a Arhivelor Statului,instanța constată că moștenitorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren care este maximul prevăzut de art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005.
In consecință, plângerea împotriva hotărârii nr.383/2011 a comisiei județene va fi respinsă ca neîntemeiată.
11).Prin cererea înregistrată pe rolul comisiei Locale Deleni sub nr.817 din 25.11.2005,petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren arabil expropriat de la succesorii G..
Cererea a fost respinsă de comisia județeană prin hotărârea nr.384 din 1.02.2011 pentru același motiv invocat și la celelalte hotărâri și anume faptul ca solicitanții au fost validați cu suprafața solicitată la legile anterioare ale fondului funciar,în baza art.3 alin.2 din Legea 1/2000.
Instanța a constatat că petenții au menționat doar generic că este vorba de 50 ha expropriate de la succesorii G., fără a individualiza această suprafață. In aceste condiții,instanța va respinge și această plângere formulată de petenți împotriva hotărârii nr.384/2011 a comisiei județene,având în vedere dispozițiile art.3 alin.2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 care prevede că limita maximă a suprafeței ce poate fi restituită unui proprietar deposedat este de 50 ha,suprafață reconstituită moștenitorilor prin hotărârea nr.124/2000 a Comisiei Județene Iași.
Față de considerentele expuse, instanța a respins plângerile petenților împotriva hotărârilor nr.374-384,toate din data de 1.02.2011 emise de C. Județeană Iași,ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții C. Ghe. I. M. (prin mandatar Holicov Ș.), C. C. T., B. I. care au criticat6-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la:
1. respingerea cererii lor pe motiv că ar fi promovat notificările privind retrocedarea suprafeței de 343 ha teren agricol în numele străbunicului G. G. Deleni, conform Hotărârii nr. 381 din data de 01.02.2011 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Iași și
2. respingerea plângerii lor împotriva Hotărârii nr. 380 din data de 01.02.2011 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Fondului Funciar Iași.
În ceea ce privește strict Hotărârea nr. 381/01.02.2011 aceasta a fost dată clar cu încălcarea normelor legale, ignorând faptul că au solicitat suprafața legală de trebuia retrocedată în limita a 50 de hectare de proprietar deposedat aceștia fiind în număr de 10, deci până la concurența a maximum 500 de ha, ei solicitând suprafața de 443 ha teren agricol.
Hotărârea nr. 381 din data de 01.02.2012 prin care li s-a respins solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 443 hectare teren arabil situate pe raza comunei Deleni, județul Iași a avut în vedere o premisă majoră greșită și anume faptul că ei au pretins acest drept în calitate de succesori ai numitului Gricore G. Deleni.
În fapt, susțin recurenții că sunt succesorii moștenitori ai autorilor lor direcți (copiii numitului G. G. Deleni), invocând dreptul de moștenire cu privire la fiecare dintre aceștia.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face în limita a 50 hectare de proprietar deposedat.
Ori, în momentul în care terenurile respective au intrat în mod abuziv în proprietatea statului comunist preluarea terenurilor s-a făcut de la copiii numitului G. G. Deleni, aceștia având, la momentul respectiv calitatea de proprietari ai terenurilor prin dobândirea acestora prin acte între vii, de la tatăl lor care a făcut acte de donație fiecăruia în parte sau „mortis causa” prin testamentele lăsate.
Conform art. 975 cod civil sunt considerați descendenți ai defunctului copiii acestuia și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit aceștia făcând parte din clasa I de moștenitori conform disp. art. 964 lit. a Cod civil.
Conform art. 1126 Cod civil: „sunt moștenitori sezinari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați”.
Art. 1125 Cod civil furnizează definiția noțiunii de sezină acesta arătând că ea reprezintă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, conferindu-le moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar G. G. Deleni, decedat în anul 1938 a avut un număr de 10 moștenitori rezervatari și sezinari, copiii săi și urmașii acestora (ai căror moștenitori în linie directă sunt ei), în momentul decesului autorului lor aceștia devenind proprietari ai cotei părți indivize de 1/10 fiecare din moștenirea totală a lui de cujus.
Este greșită și absurdă susținerea instanței conform căreia proprietarul deposedat în anul 1946 ar fi fost G. G. Deleni întrucât acesta încă din anul 1938, cu 8 ani înainte de aplicarea reformei agrare a decedat, dreptul său de proprietate cu privire la întregul său patrimoniu încetând a mai exista prin faptul trecerii lui în neființă el transferându-se încă din acel moment de fapt și de drept în patrimoniul moștenitorilor săi rezervatari și sezinari, descendenți de gradul I, clasa I de moștenitori.
Susțin recurenții că au formulat cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 443 de hectare teren în numele descendenților lui G. G. Deleni, aflați în viață la momentul exproprierii anul 1946, ei fiind proprietari ai cotei părți indivize, fiecare în parte din moștenirea celui care a decedat în anul 1938 G. G. Deleni.
Este irelevant faptul că pe data 23.08.1944 procesul de ieșire din indiviziune între copiii lui G. G. Deleni nu fusese finalizat câtă vreme, așa cum a arătat, ei erau deținători al dreptului de proprietate indiviz în cota parte ideală și egală prevăzută de lege iar nu reprezentanți ai lui de jucus așa cum în mod greșit a reținut instanța.
Coroborând aceste argumente rezultă indubitabil faptul că unchii și mătușile lor, moștenitori ai defunctului G. G. Deleni au calitatea fiecare în parte de „proprietar deposedat” în sensul art. 3 alin. 2 din legea nr. 247/2005, solicitarea lor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren în numele și pentru fiecare proprietar deposedat este legitimă și legală.
De altfel, instanța însăși se contrazice în argumentarea sa din considerente arătând la pagina 8 în alin. 1 din Hotărâre „de altfel toate cererile de reconstituire formulate la legea nr. 247/2005 în această cauză au fost formulate în calitate de succesori ai străbunicului lor G. G. Deleni sau a unchilor și mătușilor lor, copiii defunctului”.
Situația de drept mai sus invocată a fost de altfel subliniată la epoca respectivă de însuși apărătorul succesorilor G. avocat T. S. în procesul de ieșire din indiviziune care arată că în memoriul depus la data de 26.02.1946, (care se regăsește la dosarul cauzei ca probă) faptul că „succesorii G. sunt moștenitori sezinari în baza art. 653 Cod civil care prevede că aceștia sunt considerați proprietari pe loturile cuvenite lor din ziua de 08.08.1938 data decesului G. G. Deleni”.
În altă ordine de idei precizează recurenții că însuși testamentul lui G. G. Deleni probă la dosar care în pagina 1 pct. 8 menționează explicit locul denumit pietrărie ca fiind „20 hectare imașul din care 1 hectar arătură” conform definiției din DEX Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 1998, imaș reprezintă „teren necultivat pe care crește iarbă folosit pentru pășunat, izlaz, pășune, suhat”.
Din această perspectivă respingerea contestației formulate de către recurentă împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 380/01.02.2011 este nelegală și netemeinică susțin aceștia deoarece cererea de revendicare a Pietrăriei Deleni se înscrie în cadrul prevederilor Legii nr. 193/2007 ei fiind îndreptățiți a pretinde și obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren Pietrăria Deleni.
În drept invocă disp. art. 3041, art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata C. locală de Fond Funciar Deleni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect prima instanță a stabilit că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 1/2000 modificată prin legea 247/2005, petenții nu au făcut dovada îndreptățirii lor la imobilele teren solicitate.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
Prin hotărârea nr. 380/01.02.2011 emisă de C. Județeană Iași de Fond Funciar a fost respinsă cererea lui C. Ghe. I. M., C. C.-T. și B. I. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza . întrucât solicitanții nu fac dovada exproprierii vreunei suprafețe de teren agricol având categoria de folosință pășune sau fâneață care prin art. 3 alin. 21 din Legea 1/2000.
Reține instanța de control judiciar că testamentul întocmit la data de 27.11.1930 de autorul G. G. Deleni nu face dovada exproprierii, ci a faptului că la acel moment au existat suprafețele respective de teren în patrimoniul autorului (f. 296, 297 ds. fond).
Ulterior martorii autorului G. G. Deleni la 08.08.1938 nu s-a făcut dovada partajului finalizat, aspect ce rezultă din avizul nr. 40/12.03.1946 întocmit de C. Județeană de Îndrumarea Aplicării reformei Agrare (f. 299 ds. fond).
Art. I pct. 1 din legea 193/2007 prevede că „pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
Așa cum a reținut prima instanță recurenții nu au făcut dovada că s-ar fi expropriat terenuri din categoria de folosință pășuni sau fânețe.
Prin urmare critica recurenților cu privire la respingerea contestației vizând Hotărârea nr. 380/01.02.2011 este neîntemeiată.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 381/01.02.2011 emisă de C.J. Iași de Fond Funciar, instanța de control judiciar reține că prin aceasta a fost respinsă cererea și contestația lui C. Ghe. I. matei, C. C.-T. și B. I. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 443 ha teren motivat de faptul că solicitanții au fost validați cu suprafața de 50 ha pe anexa 38 a comunei Deleni, jud. Iași în baza prev. art. 3 alin. 2 din legea 1/2000 prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar 124/18.09.2000 în calitate de moștenitori ai defunctului G. G..
Principala susținere a recurenților că au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 443 ha teren în numele descendenților lui G. G. Deleni aflați în viață la momentul exproprierii în anul 1946, ei fiind proprietari ai cotei părți indivize, fiecare în parte din moștenirea celui care a decedat la data de 08.08.1938, nu este conformă cu realitatea ce reiese din probatoriul administrat.
Așa cum corect a reținut prima instanță la momentul deposedării, proprietar al moșiei expropriate era G. G. Deleni deoarece succesorii lui nu finalizaseră încă procesul de ieșire din indiviziune, aspect ce rezultă din conținutul avizului 40/1946.
Prin urmare proprietarul deposedat a fost G. G. Deleni, reconstituirea dreptului de proprietate putându-se acorda doar în limita suprafeței de 50 ha astfel cum prevăd și disp. art. 3 alin. 5 din Legea 1/2000.
Criticile recurenților nu reprezintă decât niște interpretări particulare și subiective a dispozițiilor legale, critici care însă nu au un suport probatoriu adecvat.
Pentru aceste considerente instanța de control judiciar, în temeiul deisp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de declarat de petenții C. G. I. M. (prin mandatar Holicov Ș.), C. C. Trăian, B. I. împotriva sentinței civile nr. 852/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține..”
Conform dispozițiilor 322.Cod procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelate, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere: 1. daca dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. daca s-a pronunțat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 5. daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o împrejurare mai presus de voința partilor, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”
În motivarea cererii de revizuire, s-a argumentat că instanța de recurs a interpretat și aplicat greșit legea în sensul înlăturării forțate de la moștenire a celor 10 copiii, moștenitori sezinari de rangul I ai defunctului G. G. Deleni, deposedați de 392 ha teren arabil, cu toate că s-a făcut dovada proprietății și a transmiterii dreptului de proprietate moștenitorilor.
Analizând susținerile revizuienților prin raportare la dispozițiile arătate mai sus, Tribunalul constată că cererea acestora este inadmisibilă din două considerente: primul se referă la faptul că decizia 446 din 25.02.2013 nu „evoca fondul”, fiind pronunțată o soluție de respingere a recursului, iar al doilea se referă la faptul că motivele arătate în cererea de revizuire nu se încadrează în motivul expres și limitativ prevăzut art.322 pct.1,2 și 5 C.pr.civ., revizuienții toate aspectele invocate reprezentând, în esență, doar reluări ale motivelor de recurs, cu privire la care instanța de control judiciar și-a motivat soluția pronunțată.
Mai mult, în cauza M. vs România, C.E.D.O. a statuat ca în considerarea prezumției de validitate, este inadmisibila o cale extraordinara de atac, cu excepția unor circumstanțe excepționale numite de curte defecte fundamentale ale hotărârii, context în care o hotărâre judecătoreasca prezintă interes nu numai pentru instanțele naționale dar si pentru părțile implicate, impunându-se a fi ocrotit principiul securității raporturilor juridice în sensul ca nici o parte a unui proces sa nu poate determina redeschiderea unei cauze soluționată irevocabil numai în scopul de a obține o rejudecare.
Având în vedere că și considerentul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, soluția care se impune este a respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 446 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții C. G. I. M., C. C. T. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 446 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./13.01.2014
Judecători decizie revizuită: I. D.
M. S.
O. L.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 512/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2166/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
