Validare poprire. Decizia nr. 512/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 33816/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2013
Președinte - C. D.
Judecător D. M.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 512/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N. împotriva sentinței civile nr.2291/11.02.2013 în contradictoriu cu intimații: E. M. și P. IAȘI, având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.10.2013, când datorită imposibilității constituirii completului de judecată, având în vedere lipsa domnului judecător M. D. aflat în concediu de odihnă,instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2291/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Piatra N. în contradictoriu cu debitorul E. M. și terțul poprit P. Iași.
Instanța de fond a constatat:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Piatra N., persoană juridică, a solicitat validarea popririi asupra sumelor pe care debitorul său E. M. le obține de la terțul poprit P. Iași.
A arătat că după cum rezultă din evidența instituției, la această dată reclamantul figurează cu debit, în sumă totală de 2814 lei, din care 164 lei cu titlu de taxe consulare și 2650 lei cheltuieli judiciare, conform titlurilor executorii anexate.
În temeiul art. 145 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, organul de executare din cadrul Administrației Finanțelor Publice Piatra N., a început executarea silită împotriva reclamantului, prin emiterea somației și a titlului executoriu, comunicate cu respectarea prevederilor O.G. nr. 92/2003 republicată.
Ulterior, motivat de faptul că suma datorată nu a fost achitată, la data de 30.08.2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi transmisă către Administrația Națională a Penitenciarelor.
Prin adresa nr. X/_/02.10.2012 P. Iași a comunicat faptul că nu poate onora poprirea motivat de faptul că sumele obținute de debitorul E. M., în temeiul Legii nr. 275/2006, nu pot face obiectul executării silite.
P. Iași a solicitat respingerea plângerii.
A arătat că situația prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu corespunde realității, deoarece persoana privată de libertate pe perioada în care este încarcerată nu are venituri de natură salarială și în conformitate cu art. 49 alin. 4 din Legea nr. 275/2006,privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată și completată, „Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei și sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiționare, a dreptului la corespondență și a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. 51 alin. (4), pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarului și pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.”;
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 702/30.08.2012 a A.N.A.F. – A.F.P.M. Piatra N. s-a înființat (pentru suma de 2814 lei) poprire asupra sumelor de bani pe care debitorul E. M. le primește de la terțul poprit – P. Iași.
Prevederile art. 62 din Legea nr. 275/2006 sunt speciale și derogă de la dreptul comun. La lit. a) se arată că 40 % din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei, 75 % din acesta, iar 25 % se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate; litera b) prevede că 60 % din venit revin Administrației Naționale a Penitenciarelor. Practic se consacră o modalitate de impozitare imperativă, ceea ce exclude alocarea unor reguli de distribuire a prețului între creditori, ceea ce subliniază caracterul special al acesteia, derogator de la dreptul comun.
Conform art. 62 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 „În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50 % din procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile.”
Această excepție este de strictă aplicare și interpretare. Ca atare, singurele creanțe pentru care se poate cere poprirea părții de 40 % din venituri, ce i se cuvin persoanei condamnate, sunt cele privind despăgubirile civile pe care aceasta a fost silită să le plătească părții civile.
Or, nu ar fi legal și echitabil ca un creditor chirograf să poată să ceară poprirea pe întreaga sumă ce i se cuvine persoanei condamnate, doar partea civilă, care a fost direct afectată de săvârșirea infracțiunii să poată să ceară poprirea – doar a 50 % din partea de venit ce i se cuvine persoanei condamnate.
Conform art. 150 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate,pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.”
Cererea de poprire a fost înființată pentru venituri cu regim special judiciar - vizează și cheltuieli judiciare (2650 lei) și taxe timbrare – 164 lei), sume ce nu pot fi poprite, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea acesteia.
Pe de altă parte, conform Codului de procedura fiscala, poprirea nu este supusă validarii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ca apel, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Piatra N..
Apelanta a invocat disp. art. 149 Cod proc. fiscală în susținerea cererii sale. Se susține că dat fiind că debitorul a fost obligat la plata sumei de 2650 lei cheltuieli judiciare și 164 lei taxe consulare, în mod corect s-a solicitat validarea popririi. A mai invocat art. 409 alin. 1 Cod proc. civilă arătând că salariile și alte venituri periodice pot fi urmărite.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citat intimatul P. Iași a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art. 294 și urm Cod proc. civilă, Tribunalul constată apelul nefundat.
Legea 275/2006 privind executarea pedepselor dispune expres în art. 62 destinația pe care o pot avea sumele de bani cuvenite persoanelor ce execută pedepse privative de libertate pentru munca prestată.
Aceste sume de bani au o reglementare specială prevăzută strict de legiuitor. Nu constituie venituri de natură salarială și 50% se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile.
Legea 275/2006 este o lege specială în raport cu dispozițiile Codului de procedură civilă și Codul de procedură fiscală ce constituie cadrul legal general de reglementare a recuperării creanțelor prin executarea silită.
Aceste sume de bani nu se încadrează în disp. art. 149 alin. 1 din OG 92/2003, nefiind venituri obținute în urma încheierii contractului de muncă iar susținerea apelantei în sensul că intimatul realizează venituri este întemeiată prin raportare la reglementarea specială.
Atât timp cât prin disp. art. 62 alin. 2 din Legea 275/2006 permite urmărirea acestor sume de bani pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile, cu atât mai puțin aceste sume ar putea fi urmărite la cererea unui creditor chirografar.
Mai mult, persoana beneficiară a acestor sume de bani, nu le poate utiliza după bunul plac ci conform disp. 62 din lege.
Apreciem că instanța de fond a reținut corect dispozițiile legale speciale aplicabile și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi menținută iar apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea Administratia Finantelor Publice Piatra N. impotriva sentintei civile nr. 2291/11.02.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 21.10.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, D. M. | |
Grefier, D. C. |
RED- DC
TEHNORED – BED
6- EX – 28.03.2014
Jud. fond –P. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2192/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2198/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
